the simple things in life like when and where

nu am stat niciodata prea mult sa ma gandesc la trecutul meu. l-am calificat drept zbuciumat si tumultuos si am mers mai departe. pe buna dreptate calificativul. unul dintre motivele pt care sustin asta e Marti. :)

Marti e o poveste aparte. o relatie (teoretic)pur fizica cu un tip insurat (evident), generic supradenumit Marti. lesne de inteles ca numele lui provine de la faptul ca ne intalneam o singura data pe saptamana. pret de cateva ore eram in lumea noastra. dupa care fiecare pe drumul lui. chestie foarte comoda. si ideala pentru viata si visele mele de atunci. but things change. si eu odata cu ele. drept urmare, relatia s-a racit, au aparut tot felul reprosuri transformate in regrete mai tarziu, si datorita (in parte) schimbarii jobului lui, legatura s-a rupt.

de anul nou m-am gasit sa-l sun. sa-l intreb de sanatate. aflu cu stupoare ca s-a reintors la vechiul job si ca o sa imi faca o vizita. azi imi suna telefonul. la capatul firului era el, fericit ca ma aude. nu pot sa redau bucuria si triumful din vocea lui. imi explica cu sufletul la gura ca a uitat sa imi memoreze noul numar de telefon si nu reusea sa dea de mine. si complicatii cu desfasuratoare de telefon, apeluri peste apeluri, batai de cap intr-un cuvant, pentru a lua legatura cu mine. m-am simtit magulita. dupa toate povestile noastre in care imi marturisea cu amar ca nu isi permite sa tina la mine, ca are o familie adorata ca ochii din cap, face gesturi de genul asta.

the simple things in life like when and where. maine. undeva, departe.

"avantaje"

desi e la moda sa fii depresiv si antisocial eu m-am hotarat sa fiu gica contra. nu ca mi-ar iesi ceva de minune, dar macar incerc sa vad partea plina a paharului. si sa gasesc motive de bucurie in a fi celibatara. (again)

asadar e grozav sa fiu singura deoarece:
1. oja rosie - nu mai e nimeni care sa se strambe din nas ca am unghii manelistico-fantastice
2. rujul rosu-aprins. ori ma rog, rujul sau glossul de orice culoare, fondul de ten si alte minuni strict feminine ce tin de tencuiala, subiect tabu si foarte neagreat de sexul opus.
3. pot sa ies cand, cu cine si unde vreau fara sa am parte de priviri sagetatoare si remarci sugestive "dar mie nu mi-ai spus ca iesi...sa fii cuminte si ai grija de ce faci acolo". nu mai dau raportul nimanui!
4. nu mai am fixata alarma de la ceas cu jumate de ora mai devreme, ca deh, manasturul e departe de biroul meu si cica nu vreau sa intarziu (prea mult). mai mult de atat, apuc sa beau cafea dimineata. si mi-o si face cineva. indiferent ca acel cineva e mama. :))
5. am parte de un somn linistit noaptea, neperturbat de mesaje in prostie. gata cu cearcanele! cel putin din cauza asta.

when the madness stops

astazi NU!!!!

astazi nu vreau sa-mi deschid ochii. astazi nu vreau sa ma ridic din pat. astazi nu vreau sa ma machiez. nu vreau sa ma duc la birou. nu vreau sa misc nici macar un singur deget. vreau doar sa raman in pat cu ochii inchisi si sa-mi imaginez ca noaptea trecuta de fapt fusese doar un cosmar urat. ca nu s-a intamplat ce s-a intamplat. ca nu ne-am despartit.nu acum. nu in felul asta atat de urat si de las.

refuz sa cred ca am apucat sa prind drag de un om care m-a putut dezamagi chiar intratat. care s-a aliniat in coada lunga a barbatilor care nu pot sa dea cu ochii cu mine. care e "binevoitor tine atat de mult la mine" incat nu vrea sa ma faca sa sufar, dar la cel mai mic semn al fostei sare in sus de 3 ori de bucurie. care intr-o secunda isi face planuri in doi cu mine, si e un vis cu ochii deschisi si ma face sa plutesc, si in a doua secunda e "bunul samaritean care nu vrea sa joace pe doua planuri". da! el e baiatul bun si calculat, care ma respecta atat de mult si tine atat de mult la mine, incat eu merit sa mi se taie craca de sub picioare din senin, caci sentimentele fata de mine nu sunt la fel de puternice ca si cele fata de fosta. nici nu au cum. dupa perioada scurta (dar intensa) nici nu este posibil. dar daca tot el e baiatul caruia ii place sa creada ca procedeaza corect, si e victima in toata povestea, varianta normala ar fi fost, ca daca tot fusesera despartiti atatea luni, trebuia sa-i spuna ca are pe cineva si daca lucrurile nu ar fi mers intre noi, putea cu tot dreptul si dragul sa ia drumul catre ea.

ca, colac peste pupaza sa-mi ceara sa-i zic ca totul a fost minunat intre noi si ca am fost fericita. da! a fost frumos, daca consideri ca o minciuna e frumoasa, dar tot minciuna e. si aia e, din moment ce a preferat varianta secundara (?!)

trista? nu! suparata? da!!! meritam mai mult. eu. noi.

nu ma consoleaza cu nimic faptul ca am reusit sa-l fac sa planga. mi-a demonstrat cu toata sinceritatea asta, doar ca nu e destul de barbat. cel putin, nu pentru mine. barbatul care se vrea a fi, ar fi procedat altfel. ar fi luat in considerare faptul ca raneste pe cineva care i-a fost alaturi pe toate planurile, si mai ales, ca odata ce ceva nu a mers de prima data, are toate sansele sa nu mearga nici a doua oara. si ca intre doua scaune, tot pe jos o sa ajunga. poate ca isi datoreaza sa incerce si sa se convinga de asta, caz in care are toata stima si respectul, si nu pot sa-i urez decat cale alba si lunga, dar nu sacrificand (minciuna) frumoasa ce o traiesti in prezent pt un viitor incert cladit pe un trecut dubios si zbuciumat.