i hate to say it...it's probably me...

am profitat de cele cateva ore libere si l-am studiat din cap pana in picioare. ii urmaream fiecare miscare, gest si vorba asemeni unei pasari de prada. ii numaram defectele si avantajele. ma distra mersul leganat. statura lui mignona. sprancenele departate si atat de rare. buzele mari. ochelarii. inceputul de chelie si tunsoarea ciudata. ochii negrii ca noaptea. calmul si serenitatea din ei. si din vocea raraita. cu cat mai tensionata devenea atmosfera cu atat era el mai calm. numele lui a rasunat de cel putin 1000 de ori azi. "L can you come to help me" a fost power playul zilei.

pentru prima data in ochii mei (si nu numai) a starnit un sentiment pe care il pot defini: admiratie. nu e un barbat frumos. dar e al naibii de inteligent. si puternic. si cu cat mai mult se indeparteaza de mine cu atat mai mult ma atrage.

am realizat ca nu l-as putea niciodata iubi. si atat e as much as he can get. ADMIRATIE. si motivul pentru care insist in continuare la acest capitol din viata mea e nimic mai mult nimic mai putin decat orgoliul meu si poate frica de regrete ulterioare ca nu am facut ceva din ce puteam face. ar fi singurul gand cu care nu m-as putea impaca si nu mi-as putea-o ierta niciodata. sa stiu ca am ratat ceva.

cel mai de temut dusman al meu ramane in continuare timpul. care zboara nemilos pe langa mine. si pe langa noi. NICIODATA-le se apropie vertiginos.

laaadyyy...

dupa cateva ore in care nici macar o singura privire nu m-am sinchisit sa-i arunc primesc mailul de la el:
-are you upset?
ii raspund politicos si cat se poate de calm:

-very, "my friend"!
-why?(aaaahhhh! sa nu ma pornesca pe tema asta! inca mai intreaba why??!!!)
-we need to talk
-no we don't. from my side everything is ok.
-well from mine is not. so I will do the talking you will do the listening. how about that?
vroiam cu disperare sa ma justific. sa-i explic intr-o maniera cat se poate de eleganta si diplomata ca nu vreau sa fiu o amenintare la adresa casniciei lui. ca intre noi nu e nimic. (?!)

-pls tell me what you want from me
-to trust me! to see in me a friend and not enemy. I am not a silly little girl. I respect you your marriage and your family. I want you to see that. is it to much?

no reply. mi-am zis ca ok, intentiile lui sunt clare. in nebunia mea am fost ferm convinsa ca are o aventura cu team leaderitza (tzaranca cocotzata pe tocuri lacuite alb cu rosu....come on!!). radeam pe sub mustata cand imi explica colegul lui cat e el de integru si ce persoana minunata e si injuram printre dinti de cate ori ii auzeam prin zumzetul de la birou vocea calma si blanda.
incerc(am)sa ma conving ca no biggy, trebuie sa dau doar un simplu telefon si atatia barbati stau dupa curul meu, ce ma strofoc cu ametitul asta insurat pe deasupra?

pana cand primesc alt mail de la el:
-I am going to the supermarket. will you join me...

isi scoate mandria mea (fara margini?!) capsorul la lumina si ii raspund:

-I have to finish up something. thanks for the offer but let's put a raincheck.

secunda 1: ooookkk! back on track! este!victorie!
secunda 2: damn it! ce (mai) vrea de la mine? sa ma lase dracului in pace...
secunda 3: god I miss him. si nu-l voi mai vedea NICIODATA...

si ii trimit (evident) mesaj:

-any plans for tonight?
-yes. dinner and a moovie with my collegues.

iar m-a dezumflat. e deja obositor jocul asta de glezne. un du-te vino ametitor.

ma uitam in gol in lift. ii evitam privirea si incercam sa intretin un small talk politicos. se apropie de mine. se stapanea sa nu ma mangaie. tipic masculin se sprijina pe o mana ingradindu-ma. pe o voce cat mai gingasa posibil:

-laaadyyy...come on...
-what?! ii raspund iritata simtand ca imi pierd controlul si mi se duce pe apa sambetei toata stradania de a parea distanta si on top of things.
-I have to go to the pool and to dinner with the others, but maybe we can meet tomorrow...


resemnata ( ca sa nu spun trista si extraordinar de dezamagita) ii raspund:

-maybe. we will see...

se da o lupta crancena in mine. zadarnica. NU vreau absolut nimic de la omul asta (in afara de poate sex) si totusi ma iau toti dracii cand simt ca se indeparteaza de mine. pe de alta parte ma deruteaza cand imi trimite mesaje de genul I won't enjoy my vacation because you are not there with me.

sunt un dezastru ambulant. poate ca ar trebui sa ascult sfatul "intelept" de a reveni cu picioarele pe pamant. ca timpul trece pe langa mine si cu toate ca rad cu nesat pe tema asta, in the end rostul pe lumea asta e sa ai o FAMILIE si nu un amant. un copil cu colici si sosete murdare de spalat. menite teoretic sa te faca fericita.

so close to the flame

odata intoarsa in cluj viata mea si-a reluat cursul atat de monoton in comparatie cu amsterdamul...

doua zile am plans de dor si de jale. simt ca ma sufoc aici. totul e spalacit. the world is not enough...

in lupta continua cu reconcilierile, mailurile fara numar si sedintele tot mai dese, firul de par de care ma agatam sa nu pic intr-o depresie majora era gandul sosirii lui in tara. si saracul sta sa se rupa in conditiile in care el imi trimite mesaj "...i am married...what we are doing is wrong my friend"

no zi sa mori tu! my friend??????!!!! da de cand sunt MY FRIEND??? cand am stopped sa fiu dear, darling, baby, honey si am devenit my friend??!! i am married? zau? si ai suferit de amnezie in ultimele luni? is wrong! i-auzi! ciudat ca faptul ca nu face dragoste cu nevasta-sa cu lunile si aia e bine, nu? ca prietenul lui cel mai bun imi marturiseste cat e el de nefericit in casnicia lui, dar totusi ceea ce e intre N-O-I e W-R-O-N-G! da' ce mama naibii e intre noi? te-am rugat eu sa fii tatal copiilor mei? sa share your fucking life with me???

teoretic mai avem o saptamana impreuna. dupa care sa nu ne vedem niciodata. cuvant mare si puternic. si pregnant. si el reuseste voluntar sau involuntar sa break the line dintre viitor si prezent. niciodata-ul din viitor e dangerously close to the present.

so close to the flame...

can't fight the moonlight

Etajul 2. Camera de oaspeti. Semiintuneric. Liniste adanca. Goala, cuibarita in bratele lui ma uitam prin geam la luna.

-Te iubesc! (mi-a soptit intr-o romana stalcita oftand trist)

Tacere asurzitoare. Se risca si repeta propozitia fatala de data asta raspicata Te iu-besc!!!. Mi-am ridicat capul si privirea, i-am zambit si l-am sarutat. Vroiam sa fiu un editor intr-un film si sa cut partea cu marturisirea ca si cum nu s-ar fi intamplat. M-am napustit asupra lui si l-am tras catre mine.

-Who are you and what have you done to me?

Am zabovit asupra raspunsului pret de cateva secunde. The one who wants to make love to you…

Replyul la te iubesc s-a lasat asteptat. In continuare.