Etajul 2. Camera de oaspeti. Semiintuneric. Liniste adanca. Goala, cuibarita in bratele lui ma uitam prin geam la luna.
-Te iubesc! (mi-a soptit intr-o romana stalcita oftand trist)
Tacere asurzitoare. Se risca si repeta propozitia fatala de data asta raspicata Te iu-besc!!!. Mi-am ridicat capul si privirea, i-am zambit si l-am sarutat. Vroiam sa fiu un editor intr-un film si sa cut partea cu marturisirea ca si cum nu s-ar fi intamplat. M-am napustit asupra lui si l-am tras catre mine.
-Who are you and what have you done to me?
Am zabovit asupra raspunsului pret de cateva secunde. The one who wants to make love to you…
Replyul la te iubesc s-a lasat asteptat. In continuare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu