prea tarziu

v: acum intr o zi...
v: imi aminteaam
v: cum..
v: ne am intalnit noi prima data
v: daca bine imi amintsc..pe centru..
eu: si te faceai tu mic mic cat un ac de gamalie in taxi si in talora la masa
v: erai imbrcata intr o fusta neagr
v: top negru dealtfel..
v: veneai de la servici
v: bausem doua sticle de vin rosu..la..
v: talora
v: da..uite mi am amintit..
eu: si erai pe sub masa cand ai primit uleiul pt mecanisme fine
v: da..si am citit eu umpicutz de surpindere pe chipul tau..
v: da da
v: il mai am inca..
v: pe undeva pe la ai mei pe acasa...
v: defapt stiu sigur unde il am
eu: multa vreme a trecut de atunci
eu: ....
v: noiembrie 2007
v: da..
v: trei anisori imediat
eu: din care un an jumate nu am stiut nimic despre tine
v: imi placea...intuitiva cum erai..cu cafeaua de dimi
eu: a fost urata faza aia, v!
eu: urata si lasa
v: da...graiesti dreptate..
eu: a fost aleegerea ta....but still....
v: insa...departe de mine acea intentie care poate nu a existat...
v: eu cam vroiam sa ma rup de tot ce a fost si sa ma focus numai pe viitor..
v: nu era vb numai de tine..
v: mai aveam eu mici.."tensiuni" pe la mures
v: si..
v: in fine..
v: imi e greu..
v: insa tu ma intelegi stiu
v: hopa
v: imi iau scutul
eu: asta nu ma incalzeste cu absolut nimic...si ca sa vezi si sa nu crezi acel viitor pe care te-ai straduit din greu sa te focusezi calcandu-mi in picioare particica din suflet care era a ta si a nimanui altuia...uite ca ai ajuns exact acolo de unde ai pornit
v: ca vine ceva greu
v: ori nimik
eu: si da te inteleg
eu: si da...dupa trei ani cu urcusuris sau coborasuri cu taceri asurzitoare sau scandaluri monstruoase ...da...sunt tot aici
eu: putin mai desteapta sper....
v: si pt asta iti multumesc...
v: da..recunosc infantil din parea mea...
v: nu era precum un scop impregnat pe plan de ceara..
v: a fost mai mult un dezinteres intentionat...
v: regretat dealtfel..din mai multe privinte
v: si da...
v: posibil sa fi adus ceva ...
v: offf
v: fuck..
v: e greu..
v: e greu si pt ca..nici eu nu stiam ce anume..ce exact incerc sa fc
v: fac..
v: insa ce iti pot spune e ca am avut unele mici mari probleme cu ceva "prietenii" de ale mele..dezvaluite neintentionat..
v: care au creat tensiune..greu de controlat..
v: si..
v: atat
v: gata..
v: eu merg inainte..
v: am intins mana..
v: prinde te de ea
eu: mereu...cand ai nevoie de ea
v: si..cateodta ma intreb daca eram din acelasi oras..
v: cum era sa ne bem cafelele la pub ul nostru


...din ce in ce mai mult ma conving ca what we do in life, goes to the toilet. ca dovada conversatia de mai sus. trei ani! trei ani in care cel putin m-am facut ca incerc sa-l uit...m-a adus exact acolo de unde am pornit...un amalgam de sentimente contradictorii in care nu mai stiu cine sunt si incotro o iau. cum dracu se face ca ma comport in jurul lui ca o gasculita proasta de 15 ani? ca ii cred fiecare cuvant desi cerebrala si rationala cum sunt, miroase de la o posta a minciuna si a exagerare?

si sunt constienta ca pentru noi e prea tarziu. ca el nu va divorta niciodata de mirifica lui "jumatate", si chiar daca ar face-o, noi doi nu ne vom mai regasi niciodata. ca orice am face amandoi, e prea putin si prea tarziu...

despre lucruri simple

nu vreau sa ma ierti, nu vreau sa ma reprimesti in viata ta...am gresit, stiu, dar simt ca iti datorez niste explicatii fiindca mi-ai fost mai mult decat o prietena. nu ti-am spus la inceput fiindca nu era cazul, iar mai apoi, era deja prea tarziu avand in vedere ceea ce s-a format intre noi. vreau sa stii ca nu te-am mintit, doar am omis sa-ti spun...ca eram casatorit in curs de divort....

pai clar ca erai casatorit!!! din moment ce-mi placea de tine cum naiba sa nu fi fost casatorit? limpede ca lumina zilei. casatorit sau nu, in curs de divort sau nu, mintit/omis sau nu, in linii mari sa spunem ca nu vad unde e problema. dar apare ea, ca doar cum draci sa am eu o viata simpla si anosta? si a aparut: casatorit....cu nimeni alta decat cu o fosta campioana olimpica la gimnastica. omg!!!!si de parca asta nu ar fi mult mai mult decat de ajuns, evident ca are si un copil.

ok, asta e deja prea mult pt mine. nu stiu daca pot face asta. o femeie mai ceva ca o sculptura si un copil de nici doi ani. asta e limita mea. as much as I can do. si-i spun:

-copil, eu...eu nu...adica uita-te la ea...eu nu pot concura cu asa ceva...eu...
-:)) ia sa vedem cine-i copilul acum dintre noi doi. hai spune-mi care e problema ta?
-ea! si cine e ea! si ce a facut ea! si statutul ei! (si pantofii care m-au jenat, si cosul de pe barbie, si parul valvoi si razboaiele si foametea din lume si lista e atat de lunga, dar am spus doar ea)
-stai sa vad daca am inteles. tu esti geloasa si complexata de cineva pe care am trimis-o inapoi la ma-sa? si nu vezi ca CU TINE VORBESC si nu cu ea? ca se aruncau femeile la picioarele mele, si nu orice femei ci fotomodele si alte cele, si eu le refuzam, fiindca tu ai fost alinarea mea si pe tine te doream?ale naibii cotoharle!

cand imi spune toate astea si se uita la mine cu ochii aia de copil si se maimutareste deodata ma simt ridicol. si ma straduiesc, dar tot nu vad reflectia mea in oglinda asa cum o vede el. sau lumea in general. tot nu mi se pare normal ca in fiece sambata seara petrecuta in club sa fie cel putin unul salivand prin preajma mea. vad doar ceea ce vreau sa vad. sau ceea ce pot sa vad. simplu.