un italiano (vero)

ai grija ce iti doresti, caci dorinta ar putea deveni realitate. mi-a trebuit italian? il am! i just fuckin luv amterdam!

sa vedem. el ...pilot (fost dj si fotbalist)de profesie. frumusel din cale afara. plin de sex appeal.cu lovely little dimples, buze care cer sa fie muscate si niste ochi verzi sa te pierzi in ei mai ceva ca dupa o iarba. genul acela de barbat caruia i-as dedica piesa let's go back to bed boy (and never get out of there i might add).:))printre putinii care nu s-a intimidat. care a ramas barbat in toata puterea cuvantului. care a stiut sa se impuna si sa ma domine.

vreau sa se faca odata ora 19.00. vreau sa ajung acasa la hotel. vreau sa ma cuprinda in brate si sa ma sarute si sa mi se faca pielea de gaina. vreau sa-i simt respiratia calda in ureche. vreau sa-i simt varful limbii pe gatul meu. vreau sa-mi zambeasca sagalnic. vreau sa-mi sopteasca inca o data ca vrea sa kiss me. smell me. touch me. feel me. lick me. vreau sa-mi spuna ca only a plain crash could keep me far away of you.

si mai ales, vreau sa nu mai fiu la ciclu!!! :((

still got the blues for you

Traiesc o viata la care multi nu ar indrazni nici sa viseze. Survolez Amsterdamul. La propriu si la figurat. Eram in hangar. Il simt cum ma cuprinde de la spate, ma ridica si ma invarte. Ma strange in brate si pe sub bluza isi croieste drumul cu o mana in sus cautandu-mi sanii, cu cealalta mana in directia opusa. Imi sopteste ca vrea sa faca dragoste cu mine. Nu cred ca am vreo particica din mine care sa nu fi fost explorata si sarutata indelung. Vreun milimetru patrat care sa nu fi fost atins si mangaiat.
Ma trezesc razand si ma culc razand. E o viata de vis. Cu toate astea nu as ramane aici. In schimb Bruxellesul…ahhhh…Bruxellesul! Daca ar fi vreodata sa ma mut, as alege categoric Bruxellesul. M-am indragostit de orasul acela! Cu acel parfum frantuzesc, cu rrr-ul nazal si waffelsurile cu inghetata inegalabile. Cu centrul vechi si strazile lui inguste pline de restaurante cochete umplute pana la refuz de turisti. De maretia constructiilor indiferent ca sunt istorice sau avangardiste. De conceptia outdorista a localnicilor. De parcurile fara pereche din punct de vedere al curateniei si al bancilor tip sezlong. Titlul de capitala a Europei e mai mult decat justificat.
Amsterdamul e perfect pentru tinerii dezorientati. Pentru oameni care vor sa se piarda si sa se regaseasca. Care vor sa experimenteze lumea drogurilor si a sexului dupa bunul plac. Departe de mine gandul de a ma plange, adica cui ii displace sa se faca praf cu o iarba si sa rada ca o gasca proasta ? Cui ii displace sa faca sex cu un total black stranger la care nu ii stie nici macar numele? Ma pufneste rasul cand imi amintesc de episodul cu negrutzul meu. Aratos din cale afara, dotaaaaaattt (pacat de dotare, ca desi avea cu ce, habar nu avea saracul ce dracu face) si mereu cu o fata chinuita cumva. Incerca sa-si gaseasca cuvintele in mixul de francezo-engleza condimentat cu limbajul semnelor vorbit. Cand incerca sa-mi explice ceva, dadea din maini de aveam impresia ca dirija avioane, frate, nu altceva! Dar uitam repede de cate ori ii vedeam buzele mari si carnoase. Si atat de mooooiii!!!
M'enfin, azi: pauza. Azi mi-am luat o mica pauza. Mi-am tras draperiile si mi-am iubit patul si semnul de Do not Disturb de la usa. M-am abandonat in lumea somnului si a viselor dulci cu V.
“…but I still got the blues for you…”

deja vu

Ahhhh, ce urasc partea asta! Punctul acela mort in care el confunda statutul tau de amanta cu cea de mama! In care se cuibareste in bratele tale si se lamenteaza de cat de nefericita e casnicia lui. De parca eu as avea de a face cu asta. Soarta unui singur om m-a interesat la viata mea, si cu toate ca mi s-a rupt inima in o mie de cioburi pe care chiar si acum le culeg, nici pe el nu l-am ascultat pana la capat, si mai mult decat atat, nu l-am lasat sa divorteze. Pentru simplul motiv ca o facea for all the wrong reasons. Nu ofer nimic si nici nu ma astept sa se faca sacrificii pentru mine. Nu accept sa iau in calcul un divort. Mai ales cand e facut nu pentru el, ci pentru mine! Nu am nevoie de gratuitati de genul. Esti miserable si vrei sa divortezi? Foarte bine! Fa-o, dar fa-o pentru tine si pentru fericirea ta! A mea nu are nici in clin nici in maneca cu ea. Eu sunt bine merci in ipostaza in care sunt. Daca nu as fi, fi sigur ca nu as continua mascarada si bazarul de intalniri pe furis. Deci scuteste-ma de micile drame, ca sunt sali de teatru cu duiumul la care sa ma duc in cazul in care as fi curioasa de una. Si aaaa, sa nu uit de cireasa de pe tort, in timp ce se plange cu sad puppy faceul de rigoare, se si joaca ba prin parul meu, ba cu mainile, cu orice particica a mea ce o are la indemana. Pai hotareste-te, frate ,ce naiba vrei de la mine! Ori la bal ori la spital. Si-l intreb:

-So…what do you want from me?

-I don’t know. Nothing… Everything…

-Save it! You came here for a reason. Which one is it? Imi evita privirea, ofteaza indelung si tace mai rau ca un mormant. Eu insist. Talk to me! Tell me why are you here. Honestly! Imi mangaie spatele usor si-l vad cum se screme, si numai nu reuseste sa nasca un raspuns. You want to make love to me…

- Yes!!! Yes!! Yes! I do! I wanted since the first moment I saw you in the office lobby.

Nu cred ca e cazul sa mai spun ce a urmat. Si toate bune si frumoase pana cand ii suna telefonul. In disperare. La capatul liniei o voce de femeie. Conversatie scurta si rece in olandeza. Intreb pe un ton dispretuitor cine era desi stiam foarte bine raspunsul. Isi pleaca capul si imi sopteste ca I am sorry. Ma intorc cu spatele si fixez cu privirea pachetul de tigari de care aveam nevoie disperata. El continua I am sorry. Really sorry. I shouldn’t have done this. It’s not fair. To nobody. Scotoceste ceva prin buzunar si imi arunca pe pat un breloc. Cu pozele a doi copii. Nu m-am obosit sa intreb nici macar cum ii cheama. I’ve been married for 10 years now and I never cheated on her. Till I met you…

In gandul meu ma intrebam ca ok, si ce vrei acum, o medalie? M-am abtinut stoic sa nu zic tot ce am gandit. Imi aminteam de management chainul de la companie. Ce nu se mai sfarsea cu cati oameni are in subordine. Si totusi, uite, cat de usor a clacat si cat de slab poate fi in fata mea. Si intreb:

-Ok. So what next? I am asking you for the last time. What the hell do you want from me? You want a friend? You got it! After this last week and the endless conversations, you made yourself a friend. You want to fuck me? You did it! Why are you still here? You want to make love to me? You want to come in Romania? Then why do you throw your kids pictures in my face?

-I don’t know… I feel like I am breaking in two… I don’t want to fuck you. I want to make love to you… I need you in every single possible way. As a lover and as a friend. But I can’t leave them. They didn’t do anything wrong.

-Well, me either! I am not asking you to stay and I am not asking you to go. Do whatever you want. You know where and how to find me. And…just for the record, it wasn’t a mistake. As long as you go home every night and you tuck them into bed and kiss their foreheads, it’s nothing wrong. Make love to me but don’t fall in love with me! They deserve more. I deserve more…

-Too late for that…

-Go home, for now. Talk to you tomorrow.

Nu a indraznit sa ma sarute. S-a imbracat in graba si a iesit vartej pe usa.

decizii, decizii

binecuvantare sau blestem...

mi-a luat un timp record sa ma bag iar intr-un mare mess, dar se pare ca am reusit cu brio! bravo blondo! well done! esti in umbra unui om cu o putere de decizie ce ar putea afecta viata a sute de oameni si el se gaseste sa se sfatuiasca cu tine. esti in the big league now si esti pusa in fata unei decizii de milioane de euro si clar ca nu stii ce sa te faci. era la mintea cocosului ca a fi confidenta unui om puternic implica printre altele si sa fii in posesia unor informatii valoroase (e putin spus) cu nenumarate repercursiuni iar aventurile tale de doi bani nu prea constituie background to handle this situation. te-ai bagat cu capul oblu in fatza!

morala? domnia si prostia se platesc. si for the first time le achit fair and square ambele simultan.

un pas in fata

dupa o convorbire internationala de doua ore jumate, m-am trezit sa-l intreb: why me? raspunsul a fost dezarmant: because from the moment i saw you i knew that i had to talk to you...to get close to you. i feel embaressed... but i felt like i just had to know you better.

ferice de mine ca a avut curajul sa se apropie de mine. fiindca in scurt timp a devenit ingerul meu pazitor. si imi e de mare ajutor ghidandu-ma in cine pot si in cine nu pot avea incredere in firma, atentionandu-ma de eventualele capcane intinse, shareuindu-mi tot felul de subiecte confidentiale dezbatute la nivel mai mult decat inalt. omul asta e o reala binecuvantare! o mana cereasca(evolutiei)carierei si poate si a sufletului...

get away sau cenusareasa in varianta mioritica

cautam de nebuna in cladirea-mamut biroul unui trainer. ma simteam ca intr-un labirint caci toate birourile arata la fel si nu gaseam nicicum the wright desk. exasperata ma uitam in stanga si in dreapta cand aud o soapta din spate murmuind ceva cuvinte romanesti. primul grai romanesc auzit intr-o mare de engleza, olandeza, germana, spaniola si tot ce vrei laolalta. i-am zambit frumos celui care mi le-a adresat, si i-am raspuns ca multumesc, fac bine, si mi-am vazut mai departe de drum.

azi am luat masa cu acel kind gentleman. turns out ca unul dintre manageri. small talk, un zambet, o floare si o maslina si uite asa, fara sa apuc sa ma dezmeticesc prea bine, am fost invitata pe weekend la un trip pe o insula din apropiere cu avionul lui particular.

imi vine sa ma ciupesc sa fiu sigura ca it is real everything that is happening to me. atatea locuri faimoase si frumoase vizitate, atatia oameni diferiti cunoscuti intr-un timp record. nisipul moale care iti gadila picioarele, briza care iti deranjeaza toata coafura (maaaarrrr), strazi pe care pana acum le vedeam cel mult pe harta si la televizor mi se par banalitati cotidiene.