sail away

o relatie (stabila) inseamna printre altele compromisuri si comunicare. capitole la care, din pacate, trebuie sa lucram din greu. or ,mai bine zis sa lucreze din greu, daca ma vrea in continuare langa el. nu sustin ca ar lipsi, doar ca sunt foarte slab dezvoltate la noi. si nici nu stiu de ce si la ce ma astept din partea unui pustan din punctul asta de vedere? avem lumi diferite si fire asemanatoare. incapatanati si usor malitiosi. intai vorbim si apoi le gandim ce am scos pe gura si nu invers cum ar fi normal. si vorbim fara noima si fara rost doar de dragul de a vorbi. asta sau pur si simplu nu avem subiecte comune. imi dau seama ca in multe privinte il intimdez, dar eu pur si simplu nu stiu sa fiu docila si ascultatoare. nu stiu sa nu fiu femeie care stie ce vrea si obtine ceea ce vrea. nu stiu sa nu-mi fac griji. nu stiu cum sa stau langa un om care nu ma face sa ma simt deosebita. around the clock.

stiu ca sunt exigenta. de aceea incerc sa fiu mai intelegatoare si sa las de la mine. si sa ma prefac ca nu ma raneste comportamentul lui distant de cate ori e obosit sau bolnav sau are probleme. dar e deja prea mult sa ajung sa-mi fie frica sa-l sun. sa-mi fie teama de icebergul din vocea de la telefon. trebuie sa-i las spatiul lui personal. si e damn hard.

after all he is still a man

oi fi fost eu in al noualea cer dar vine vremea cand trebuie sa si cobor de acolo. after all, he is still a man.

errare humanum est. dar ce se intampla atunci cand nu recunosti ca ai gresit? ca prin cuvintele si prin comportamentul tau ranesti cealalta persoana? si o faci cu buna stiinta crezand ca ea e destul de puternica si relatia voastra e destul de stabila sa-ti inghita toate porcariile? ei bine, te inseli crezand asta. nu sunt willing sa stau si sa ascult mii de povesti zise la misto. sunt iubita lui, nu prietenul cel mai bun al carui datorii e sa te asculte pana la capat si sa te aprobe sau dezaprobe dupa caz. suntem in ciuda a tot ce s-a intamplat, inca la acea etapa in care eu trebuie sa fiu dragalita, nu aburita cu bulangareli si discutii nonsens care le porti atunci cand nu mai ai ce zice ceva nou.

desi imi vine greu sa recunosc, cel mai tare ma deranjeaza ca, fara sa observ, iar am ajuns in acea ipostaza in care nu vroiam sa ajung. adica din doi oameni, eu sunt cea care ofera mai mult. si lui ii se pare firesc. mie...nu! si la fel de nefiresc mi se pare ca iar sa pendulez intre a-mi aduna jucariile si sa get the fuck away ori a mai sta ...

different way to be

weekend la cavnic. zapada. cabana. prieteni.teachers. el.
doua zile tolanita in bratele lui. doua nopti de rasete si topaieli si cantat din toti plamanii. pt el a fost mai mult o provocare decat relaxare sa faca prima impresie placuta prietenilor mei, sa se acomodeze si sa se integreze in gasca, dar a reusit. cu brio. si sunt mandra de el. si de mine si de alegerea facuta. lucrurile au evoluat mult prea repede intre noi, dar nu fortat. parca e firesc sa fie gelul meu de dus la marginea vanii lui, e firesc sa stam nedespartiti zile si nopti in sir...

incerc sa-mi inving teama ca daca totul se petrece atat de curand si de rapid, sfarsitul va fi cu atat mai aproape. mereu furam cate un strop de fericire. acuma ea vine singura si cu nemiluita. si mi-e frica sa profit pe deplin. ca o sa ajung la fundul sacului...
sentimentul e reciproc. adica el, tocmai el, in care eu vad un om atat de mare si complex, nu stie ce vad la el si nu simte ca s-ar ridica la nivelul asteptarilor mele. si tot el simte ca nu face destule pt mine. barbatul care imi deseneaza inimioare pe aburii din geam, care jumatate adormit ma cauta si ma imbratiseaza si ma saruta in somn,tot el, nu demonstreaza ce loc incep sa ocup in viata lui.

stiu. simt. vad. aud. si tot nu mi se pare real. parca e alt film. si nu eu sunt personajul principal.

changes

am facut multe (si nu marunte)la viata mea. uneori rational alteori instinctiv. dar mereu le-am facut trup si suflet, dedicata total acelui drum pe care am ales sa-l urmez. si indiferent de evolutia sau involutia lucrurilor, de intensitatea lor, nu regret nimic. ma faceau sa ma simt vie. ca traiesc. frumos. (???!!!!)

acum realizez ca toate acele povesti in care ma pierdeam erau o imitatie (nu ieftina) a ceea ce ar trebui sa fie o viata implinita al unei femei care se considera lipsita de prejudecati. ritmul anterior era ametitor si mereu contracronometru. nu aveam timp sa gandesc sa (re)simt ceea ce se intampla cu mine sau in jurul meu. si ma bucuram, fiindca nu eram in stare sa dau ochii cu mine insami.

nu mi-e rusine si nu imi pare rau de nimic. trecutul meu tumultuos a "cladit" blonda de acum. pe care incep sa o descopar cu stupoare. incep sa-mi impun alte limite si alte teluri pe care vreau sa le ating. si forta necesara mi-o confera, in parte, el, in parte eu, si in parte povestea noastra. care se vrea a fi nu superficiala si temporara. nu stiu cum voi face fata. e o schimbare majora. sa dau raportul unde si cu cine ma duc, sa fac compromisuri, sa rabd la nervii celuilalt, sa imi fac programul in functie de a celuilalt. nu sunt influentabila, dar sunt maleabila. in mainile cui se pricepe sa ma "formeze"

si vorba lui, so far, merita.

surprize surprize

nu stiu cum se face ca omul asta reuseste sa ma suprinda aproape in fiece zi! pe mine! cea care credeam ca le-am vazut pe (aproape)toate! ba cu un mesaj tintit nel cuore in noapte tarzie, ba cu ratoieli inutile pe te miri ce, ba cu o sinceritate, daca spun debordanta, nu ajunge! ma pune in niste situatii la care raman speachless...tocmai eu, fata careia ii merge gura ca la o moara stricata. de altfel nici nu cred ca este o reactie adecvata in momentul in care iti marturiseste ca a iesit la o cafea cu o veche prietena si ea a incercat sa il sarute. in conditiile in care eu stiam de "intalnire" si ulterior aflasem ca lui ii placea pe vremuri de ea, el tot nu a mers mai departe. ci ii spune sec intr-un mesaj ca el are pe cineva.
intotdeauna m-am considerat cu picioarele pe pamant. nu sunt absurda sa cred in fidelitatea nesfarsita a barbatului, si nu m-ar deranja ca cel de langa mine every now and then sa calce stramb, atata vreme cat se limiteaza si nu se indragosteste de cealalta.atata vreme cat o face cu cap. e ciudat sa fiu in postura asta! mereu eu am fost cealalta femeie! eu am fost cea pentru care se intorcea lumea cu susul in jos pentru cinci minute in compania mea, eu am fost tentatia interzisa.
atata vreme am trait in minciuni cusute cu ata alba, incat atunci cand dau fata in fata cu adevarul ma minunez si ma blochez.

because the night belongs to lovers

round 2: ajungem la concluzia ca somnul este un lucru imposibil de realizat cata vreme suntem in doi. facem ce facem dar zorii zilei reusesc sa ne suprinda fara nici o clipa dormita. nu ca am fi fanii lookului de zombie, ci pt ca sunt atatea de facut intr-un timp atat de scurt! atatea povesti de auzit, atata dragoste de facut, atatea planuri de tesut, atatea noutati de descoperit si explorat!
am parte de un rasfat, alint, si dezmierdare iesite din comun, atat de neobisnuite pt mine incat aproape ca nu stiu cum sa reactionez la ele. pare prea frumos sa fie real. felul in care inspecteaza si contempleaza imaginea noastra in oglinda, felul in care se pierde in ochii mei, felul in care zambind ma striga puiuuuu sau scorpie mica dupa caz, felul in care face ca prin magie sa-mi dispara toate inhibitiile.
acum, mai mult ca niciodata, ce n-as da ca acele 5 minute de snooze sa se prelungeasca in 24 de ore, in 7 zile, sa nu fiu nevoita sa ma schimb din tricoul lui, si sa iau drumul catre birou. in loc ca diminetile sa fie un nou inceput, la noi sunt un sfarsit si le urasc!!!

:)

i stayed. si sederea mea a rezultat un zambet laaarg asternut pe fata mea. de abia imi pot tine ochii deschisi, dar a meritat fiecare secunda petrecuta in bratele lui. definitia noptii trecute nu intra in tiparele cunoscute pana acum. nu a fost sex. nu a fost pasiune. nu a fost visare cu ochii deschisi. a fost ...dragoste. asa cum nu am mai vazut-o, simtit-o sau exprimat-o pana acum. si e ciudat sentimentul nou care ma incearca fiindca aproape am ajuns sa cred ca fie nu exista, fie nu sunt eu vrednica de el.
as minti daca as spune ca nu am anumite indoieli legate de veridicitatea a tot ce s-a intamplat. poate gresesc, poate nu, dar garda, cel putin in aparenta, nu am lasat-o jos. hope for the best, expect for the worst.

it's black then it's white

nu credeam ca o sa spun prea curand ce urmeaza sa spun. eram convinsa ca inca o buna bucata de vreme o sa ma plang de barbati dupa prea bine cunoscuta placa barbatii e porci. barbatii e libidinosi. barbatii e prosti. sa ma vait in stilul meu caracteristic ca sunt un magnet ambulant pt toti cei care sunt si/sau insurati, cu opt clase, infecti, aroganti si lista e lunga.
si iata ca exista minuni pe lume...care evident dureaza 3 zile :)). il cunosc pe el: neinfricatul cum ii place sa-si spuna. mda, pe buna dreptate porecla, da dovada de curaj, forta si masculinitate. dar sa cunoasca o limita cuvintele lui transante, ar prea mult deja sa cer! omul asta taie in carne vie...si eu ...eu pendulez intre a sta, a admira si a invata cate ceva de la el sau sa fug mancand pamantul.tough one!
should i stay or should i go? argumente de genul latina lui impecabila, carti citite scoarta-n scoarta de care eu abia daca auzisem titlurile, bunele maniere iesite din comun, statutul de burlac nu stiu daca fac fata. da, e provocator si rezistent la provocari! atat micile dueluri verbale sunt un adevarat deliciu intelectului meu, cat si povestile nonsens servite la prima ora dis de dimineata (ca deh programele incarcate ne cam pun bete-n roate).
si totusi...la cat de praf e facut psihicul meu, nu stiu cat de recomandat e sa merg mai departe. nu am nevoie de un lingusitor (ca de aia har domnului am parte din plin) dar din cand in cand cuvinte blande si calde nu ar strica.