come away with me in the night

sunt plictisita. in ciuda celor o mie si una de povesti in care am reusit sa ma implic voiniceste, sunt plictisita de moarte. ma simt ca si in povestea cu cele cinci degetele: unul a plecat la vanatoare, unul a adus acasa prada, unul a gatit si unul a papat tot din farfurie (aritmetica mea da rateuri asemeni unei dacii 1300 la ora asta). am un barbat (vorba vine) pt sex, unul pt povesti si confesiuni, unul pt vrajit si aburit...si totusi ma simt goala pe dinauntru si timpul meu (plin 24 de ore din 24) e pierdut. timp mort. trei laolalta nu fac cat unul. mi-e dor de vremurile alea in care imi ajungea o ora cat pt o luna sa simt ca traiesc.

"to see a world in a grain of sand/ and eternity in an hour"



mi-e un dor nebun de V. de darul lui de a-mi insenina zilele si a-mi imbucura noptile. de a face totul sa para deosebit. si colorat. mi-e dor de clipele in care eram nevoita sa-mi musc limba sa nu ma trezesc zambind in plina strada fara un motiv anume. mi-e dor de mailurile lui. de conversatiile nesfarsite pe mess, pe care intr-un acces de furie le-am sters. de buzzurile din toiul noptii. mi-e dor de atingerile lui. de privirea lui. de tot ce apartinea de el.

mi-e dor sa vreau ceva si dupa ce am obtinut acel ceva.

the way i am

tot ce e bun in viata e fie imoral, fie ilegal, fie ingrasa. well, sunt prea putine placeri pe care mi le-am refuzat in viata. cred cu tarie ca viata e prea scurta , prea curva, prea grea si prea imprevizibila ca sa-ti impui (prea multe) reguli si semnul de interzis la tot pasul din considerente etice si estetice. refuz sa traiesc sanatos si cum se cuvine. deciziile care le iau ma privesc doar pe mine si consecintele doar eu le voi suporta. fumez? EU fac cancer! beau? EU imi distrug ficatul! ciocolata si chipsuri la 2 noaptea? PE MINE nu ma mai incap pantalonii! traiesc dupa bunul MEU plac si nu dupa regulile societatii ori a educatiei primite. bineinteles nu inconstient sau iresponsabil. ci in asa fel incat sa ma definesc ca om si femeie. in asa fel incat sa zambesc dimineata si seara. in asa fel incat sa nu am regrete.

nu intentionez sa apuc varsta de 65 de ani, sa fiu senila si o povara pt familia mea. nu intentionez sa ma calugaresc si sa fiu femeia unui singur barbat ani intregi ori o viata intreaga. nu intentionez sa ma las prada frustrarilor sau tristetilor inutile. nu intentionez ca singurele locuri perindate sa fie biroul si patul. sunt atat de multe de vazut si de facut! si atunci de ce sa ma plafonez?

ORICE experienta noua te dezvolta. nu pot sa adopt o gandire simplista, zic eu, conform careia sa stau in banca mea si sa il astept pe fat frumos. CA SA CE????!!! sa-i spal sosetele si sa-i gatesc maggie ideea zilei???!!! sa-i cumpar medicamente de tensiune din cauza orelor suplimentare la birou? sa-i fac trei plozi cu colici si urlete?

limite

am realizat ca cel mai greu lucru de realizat pe lumea asta nu e acela de a fi fericit. ci de a fi NORMAL. o fi ea notiune relativa dar in ultima vreme tot mai greu o gasesc. la mine si la altii. e cel mai mare lucru pe care il poti cere un om. sa fie normal. sa nu cada in extreme. nici sa nu fie indiferent, nici sa nu puna prea multe la suflet. nici egoist nici altruist. nici rece nici coplesitor. nici delasator nici sufocant. nici tacut nici lelita. nici pragmatic nici idealist.
cei calculati si echilibrati sunt o specie pe cale de disparitie. nu ca ar fi de mirare. lumea asta nebuna in care traim e imposibil sa nu te afecteze intr-un fel sau altul. acum cativa ani fugeam de tot ce mi se parea banal. azi, in schimb, alerg intr-un suflet in cautarea lui. a nu se confunda cu plictiseala ori rutina. ci pur si simplu ceva ce sa cunoasca anumite limite de bun simt. cel care sustinea ca limitele sunt facute pentru a fi depasite o fi idolul adolescentilor cel mult.

25

si a mai trecut un an peste mine. si ziua de nastere a fost la fel ca si intregul an ce a trecut. cu bune si cu rele. "cadou" de la sefi reducerea salariului cu 50% (criza bat-o vina), flori, telefoane, prieteni si alcooale muuuuulte. care in combinatie cu apa (prea) fierbinte de la felix si soarele (prea) puternic nu a fost deloc recomandat pentru ficatul si capsorul facut praf. nu am inteles niciodata rostul scarilor care mi se par o adevarata provocare de fiecare data cand sunt "bine", dar macar (?!) de data asta nu am avut teorii la 6 dimineata de genul inventatul patului pe verticala sa nu se invarta camera cu mine.

inca nu realizez per total 25-ul. ma simt si mai rau, ma comport, ca la 15 ani si nu ca la 25.