sunt plictisita. in ciuda celor o mie si una de povesti in care am reusit sa ma implic voiniceste, sunt plictisita de moarte. ma simt ca si in povestea cu cele cinci degetele: unul a plecat la vanatoare, unul a adus acasa prada, unul a gatit si unul a papat tot din farfurie (aritmetica mea da rateuri asemeni unei dacii 1300 la ora asta). am un barbat (vorba vine) pt sex, unul pt povesti si confesiuni, unul pt vrajit si aburit...si totusi ma simt goala pe dinauntru si timpul meu (plin 24 de ore din 24) e pierdut. timp mort. trei laolalta nu fac cat unul. mi-e dor de vremurile alea in care imi ajungea o ora cat pt o luna sa simt ca traiesc.
"to see a world in a grain of sand/ and eternity in an hour"
mi-e un dor nebun de V. de darul lui de a-mi insenina zilele si a-mi imbucura noptile. de a face totul sa para deosebit. si colorat. mi-e dor de clipele in care eram nevoita sa-mi musc limba sa nu ma trezesc zambind in plina strada fara un motiv anume. mi-e dor de mailurile lui. de conversatiile nesfarsite pe mess, pe care intr-un acces de furie le-am sters. de buzzurile din toiul noptii. mi-e dor de atingerile lui. de privirea lui. de tot ce apartinea de el.
mi-e dor sa vreau ceva si dupa ce am obtinut acel ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu