pentru ca...

calul nascut magar, nu o sa moara niciodata cal, iar ajung sa ma intreb where should I go? should i go right, where everything is wrong or should i go left, where nothing's right? iar intrebarile astea incep sa devina chinuitoare. pe cat sunt de simple, pe atat sunt de dureroase.pentru simplul fapt ca stiu raspunsul deep down inside doar ca imi vine greu sa recunosc. mai mult decat greu. foarte greu. si nici foarte greu nu exprima suficient de bine dificultatea si astept. deocamdata nu prea stiu ce. trecerea timpului nu e deloc in favoarea mea, dar cu toate astea astept. ocazia sa ma contrazic. ca altceva, zau nu prea am ce.magarul va fi mereu magar...

"don't have to worry cuz i will come back soon"

and I did. putin ratacita in prea multe pahare de baileys, prea multe zambete, prea multe ironii si invidii.important e ca I was back. pentru ca (cel putin)pe moment as fi regretat daca as fi facut orice altceva...

mi-e dor

sa fiu fericita. sa rad. cu toata gura.pana la urechi. sa fiu copil. sa uit de responsabilitati si de griji. de calcule si planuri. de cerinte. profesionale si personale. de o nebunie.

se spune ca

cu o floare nu se face primavara. perfect adevarat, daaaaarrrr nu ai cum sa nu te topesti cand il vezi la 5 dimineata planand in toata splendoarea in boscheti...pt o floare...

facts of life

we are who we are. people don't change.they just grow up. in the happiest case. tell themselves pretty lies so many times till even they believe it. but in the end...we are who we are...and no matter how many years go by, no matter how many lies were said, this will never change a fost o vreme cand stiam cine sunt.si eram impacata cu asta. nu aveam nevoie de nimic mai mult decat de mine. eram hotarata sa cuceresc lumea. nu stiu cu cat sau cu ce m-am ales. stiu doar ca am iesit cu bumps&bruizes, dar alergam in continuare.pana cand m-am ratacit. mi-am pierdut directia si m-am pierdut pe mine. si m-am oprit. pt o clipa sa-mi trag sufletul. acea clipa s-a transformat in luni. luni nu neaparat fericite, dar linistite.luni in care nu mi se pretindea prea mult. si mi s-a parut un compromis echitabil. cel putin pe termen scurt. dar vremea trece nemiloasa si termenul acela scurt se tot dilata. alaltaieri insa, pt o secunda s-a oprit timpul. asta ca sa nu fiu naiva si sa spun ca s-a intors timpul. si am redevenit eu. din toate punctele de vedere. nu stiu daca imi pare rau. si nu stiu ce voi face in continuare. sunt convinsa ca atunci cand linistea mea mult ravnita se va fi zgaltait, o voi zgudui eu din temelii. si acum dilema mea e ca astept rabdatoare pana atunci?

complicated. but if my heart had a face it would be a smile. still.or again.