undeva am gresit

UNDEVA AM GRESIT!!
in labirintul in care ma ratacesc si iau curbe si acolo unde nu sunt, se pare ca undeva am gresit. am luat-o la stanga pe cand colo trebuia la dreapta, sau invers...cine stie? cert e ca undeva am gresit. ca altfel nu-mi explic de ce ma prinde inca un final de an exact in acelasi stadiu ca si la inceputul anului. curent, anterior, rasanterior si sirul e al naibii de luuuung.

stone crazy

cu dedicatie speciala de la V pentru subsemnata:

http://www.youtube.com/watch?v=lJU8pKSvoSQ


si dupa raspunsuri de genul ma intreb cum dracu sa nu ma topesc asemeni unui om de zapada mangaiat de razele soarelui??????

mai sa fie!

a innebunit lupul!
taximetristul nostru citeste titluri ca alchimistul si teoria conspiratiei. si practica sexul oral.
i mean say whaaaatt ?????!!!!!!

same o' same o'

zile mai mult sau mai putin nebune. trec una cate una urmand acelasi tipar. dimineata care vine mult prea devreme, cafeaua care niciodata nu este destul de fierbinte si intotdeauna pe sfarsite (oricat de des sau de cu varf as umple cana-galeata ce sta la loc de cinste pe masa mea), scrumiera vesnic plina ochi, mormane de hartii, telefoane ca la gara care te scot din pepeni, controale, analfabeti cu doleante de-mi urca tensiunea brusc si subit la 200, frig de neconceput, dongul de la ora 4...si apoi soooooommnnn. in cazul fericit. in cazul mai putin fericit zilele sunt putin mai negre, iar noptile sunt putin mai albe. si nu neaparat din cauza nenumaratelor cluburi colindate.
si ca sa nu fiu mai mult moarta decat vie, trebuie sa ma faca ceva sa simt ca traiesc si sa ma scoata din cotidian. acel ceva de data aceasta a fost un mesaj de la un no name pe hi5 cum ca ar vrea adresa mea de mess.
-no zi sa mori tu! da cine esti prapaditule de cutezi sa ceri adresa mea de mess????!!!! ca o fata bine crescuta ii raspund ca nu am obiceiul prost de a sta de vorba cu orice psihopat de pe internet si ca ar face bine sa-mi dea un motiv SOLID pentru care mi-ar trece prin cap varianta de a-i accepta si onora rugamintea
- :((((((( no na blondo, cam asa ti-a sunat raspunsul super bine argumentat!!!
-wtfff?????!!!! esti cu capul omule???
-ca o fi ca o pati, eu am net de pe telefon, hi5 e pagina mare, incarca greu, ca mai alung din plictiseala cu care ma confrunt toata ziua in masina
-aham! ma-si-na! da ce faci dom'le ma rog in masina?
-aaaaaaaaa.....conduc!!!! sa fie clar, nu sunt tractorist, sunt sofer! si te vad toata ziua prin centru, ca ti-ai luat pizza de la cutare restaurant si as vrea sa vorbesc cu tine, daca vrei si se poate
cum gradina domnului e mare si multi au scapat din ea, si nici eu nu pot sta linistita pe fundul meu daca nu ma leg la cap fara sa ma doara, ii dau o adresa neoficiala de mess, sa vad ce-i poate capul si ce doleante mai are si asta de la viata mea. zis si facut. spre "surprinderea" mea, tipul EVIDENT ARE PRIETENA cu care urmeaza sa se insoare. si aflu ca ma stie de cativa ani din vedere, ca ma dusese nu stiu unde cu masina (se dovedeste a fi taximetrist), si ca asa si-a facut curaj sa intre in vorba cu mine. ii aflu situatia materiala (daca nimic nu e estetizat din ceea ce sustine, nici nu e una asa de neagra), ii sar la gat de cate ori am ocazia tipic mie, si ma trezesc intreband ca bine, bine, da' totusi, in fond si la urma urmelor ce pm vrei de la mine??? scrie undeva pe fruntea mea ca merge agatatul pe net la mine????!!!! raspunsul a fost formulat foarte diplomat si m-a induplecat. cum a observat ca nu are de a face cu o fufa pe care sa o duca in asternuturile lui, in afara de o discutie amicala, desi viseaza la mai mult, isi da seama ca nu o sa aiba parte.
a avut mare dreptate. nu ca ar fi fusta mea atat de fina de sa nu joace absolut nimeni la ea, dar vaaaai de mama mea daca ma mai incurc pe orisice plan cu unul care are prietena.
pe de alta parte, intamplarea asta m-a facut sa realizez ca nu trec neobservata nici macar pe o strada aglomerata. ca sunt in umbra ochi care observa si urechi care aud. si mi-a reintarit pentru a nu stiu cata oara teoria ca sunt blestemata sa am de a face doar cu barbati cu " coada"
dupa ei.
ce-mi fac cu mana mea, se numeste....lucru manual. :)

curat murdar

caragiale a fost si este un geniu. personajele,cuvintele si situatiile lui raman universal valabile. incompetenta e in floare datorita personajelor parvenite prin diferite modalitati. fiecare isi corieste drumul prin viata dupa posibilitati si noroc. datorita frumusetii, datorita pilelor sus-puse , favoritismelor si nepotismelor, datorita pupincurismului, etc. foarte putini ajung la varf pe propriile puteri, pe baza cunostintelor acumulate. e un fenomen atat de vechi incat aproape devine acceptat si considerat normal si logic.
foarte bine. nu sunt genul de om care sa-i acuze sau sa-i condamne pe cei din jurul meu. ma invaluiesc intr-o ceata densa de indiferenta si imi vad de ale mele. nu sunt eu usa de biserica sa imi judec semenii.
dar atunci cand tot felul de neaveniti se baga in arta si creatie si isi depasesc atributiile, clar ca ma scot din sarite. nu cred ca e dovada de snobism sa ma enerveze la culme oamenii fara nici o calificare dandu-si aere de atotstiutori si importanta supraestimata.
o diploma in ziua de astazi e egala cu o hartie igienica. experienta in orice domeniu e iarasi in aceeasi oala. traim intr-o lume in care trebuie neaparat sa fii si frumos, si destept, si bogat, si tupeist, sa te invarti si in cercurile care trebuie ca sa poti fi apreciat. sau observat.
e trist. e curat murdar!
foarte putine sanse de supravieturie mai au oamenii de buna credinta. sensibilii si simtitii. nu te poti face auzit daca nu ai o falca in cer si alta in pamant. daca nu jignesti si/sau ranesti. traim intr-o jungla si guverneaza o lege a junglei. cu toate astea, lions cant hurt butterflies....

la naiba cu fanboxul si cu aplicatiile si mailurile automate care le trimit!!!!!!
mi s-a taiat respiratia pentru o secunda la vazul unui mail primit de la fanbox de la El. cica as avea pretty eyes. mama ei de treaba!!!! nu putea mailul ala sa vina altadata si nu acum cand sunt pe ace in asteptarea unui semn? cel mai mic semn de la El? nu putea sa vina de la oricine altcineva decat El? nu putea sa zica orice altceva decat ca he thinks you have pretty eyes?
raspunsul este evident: nu!!!! cuiva acolo sus tare ii place sa joace pe nervii mei.
ma intreb cat mai sunt in stare sa indur? cat mai pot intinde coarda? cand am sa ma trezesc la realitate si sa-mi dau seama ca e un om insurat!!!!ca si-a luat un angajament fata de altcineva si este obligat atat fata de el insusi cat si fata de ea sa respecte angajamentul luat!!!! caci e legat (teoretic) pentru o viata de om. ceea ce e mult. mult mai mult decat mult.
recunosc, de multe ori, sunt egoista si ipocrita si il sabotez prin orice mijloace. poate fac prea multe in sensul asta, poate fac prea putine. amuzant e ca motivele sunt aceleasi si la partea cu facutul multe si la parte cu facutul putine.
inca il simt cat de tare se incolacea in bratele mele si cat de tare imi strangea mainile. cum se lasa alintat si mangaiat ca o pisica de razele soarelui. si totusi...

:)

sunt o dobitoaca cu diploma. cu D mare. nimic nou sub soare. ce-i nou in schimb, e mesajul pe care l-am primit azi dimineata. cateva versuri dintr-o poezie ce se vrea a fi de dragoste. ieftin, dar cu efect. pacat ca nu a venit din partea cui imi doream sa vina. a venit din partea cui ma asteptam sa vina. :)))
in mintea mea se deruleaza fel si fel de scenarii care mai de care mai meschine si mai diabolice. daca ar fi acum in fata mea, probabil ca as arunca dupa el cu un fier de calcat. si l-as si nimeri.

nebun de alb

......iubesc si urasc. in acelasi timp. acelasi om.
dupa reintalnirea cu el doua zile am plutit printre vise si nori asemeni unui fulg. acum am un nod in gat si mi-e greu sufletul de el si de tot ce s-a petrecut. am impresia ca un buldozer a parcat pe pieptul meu si nu pot respira.
cum e posibil ca un singur om sa aiba puterea asta de a te ridica si de a te distruge facand ...nimic? cum e posibil sa nu iti pese de nimeni de nimic in jurul tau atata vreme cat lui ii e bine? calc oameni in picioare, tai si spanzur, trisez si mint doar ca viata lui sa fie mai linistita si impacata? viata care e totalmente paralela de a mea? cum reusesc sa cad de fiecare data in aceeasi capcana si sa-l iert over and over again?
....i've been on that road once before. sunt foarte familiarizata cu statutul de amanta. de cealalta femeie. si totusi lectia nu mi-am invatat-o. spun ca sunt puternica si ca pot face fata. si o repet atat de des incat chiar si eu o cred. ca mai apoi sa ma trezesc la realitate.
de ce nu mi-am ascultat instinctul? de ce nu am luat-o la fuga in timp util? de ce am cedat pentru a nu stiu cata oara privirilor lui? de ce m-am lasat impresionata de "melodia noastra" asemeni unei pustoiace de 15 ani? de ce am ajuns inca o data in acelasi pat cu el? culmea fiind ca nici nu facand nimic? de ce nu pot accepta un alt om langa mine? unul care sa ma iubeasca si sa ma respecte si sa aiba timp si spatiu pentru a ma cuceri si a se lasa cucerit? ma intreb uneori daca merit....
a fost o dulce nebunie toata noaptea aceea. cu toate privirile si atingerile pe furis. cu jindul si dorinta arzatoare de a avea ceva ce nu poate fi al tau. de ce nu poate fi al tau? poate pentru ca am fost eu proasta si nu am luptat atunci cand trebuia pentru el...pentru mine....pentru noi....
poate ca avea dreptate. ca intradevar am vazut mai mult in el decat era cazul. si a ales calea usoara, a fugit de mine si asta e consecinta.
recunosc. a fost palpitant.captivant. si romantic. si mai putin ortodox. si parca rupt dintr-un best seller fiecare minut din acea noapte. imbatata de parfumul lui, il cautam si il doream cu disperare. si comunicam prin cuvinte doar de noi intelese, si ne iubeam in secret in ciuda tuturor privirilor insistente de vultur toate atintite asupra noastra.
ne-am incalcat promisiunile facute. noua si altora. ironia e ca nu conta. chiar si cand taceam, vorbeam. alese sau mai putin alese.
m-a(m) umplut inca o data de iluzii desarte care incet incet ma lasa fara vlaga. sunt oarecum speriata de asta, dar ma incurajez cu faptul ca acesta e acel barbat care a scos la iveala unele parti din mine de care nu stiam ca exista. el e barbatul care a reusit sa ma domesticeasca sau sa trezeasca instinctul de luptatoare, sa ma imbarbateze sau sa ma faca cea mai firava,gingasa, pasionala si dorita femeie, sa ma transforme intr-o vampa fara scrupule sau intr-o fiinta angelica lipsita de aparare. poate ca a mai ramas ceva de descoperit si relevat la mine. poate....
si poate ca inca mai vrea. si poate ca inca il voi mai lasa. poate....
sau poate ca vorbele "binevoitoare" a amicilor lui care nu vor altceva decat sa ma vada in patul lor ma vor afecta odata si odata si voi auzi semnalul de alarma tras de constiinta mea. poate ca ma voi satura sa ma joc de-a soarecele si pisic(ile). poate ca va veni o vreme cand nu mi se va mai parea amuzant felul in care isi schimba culorile la fata asemeni un curcubeu la vazul ca amicii lui se napustesc asupra mea, si sta neputincios, legat de o bucata de fier in jurul degetului.
poate ca voi ajunge si eu la o limita. poate ca voi fi odata mai mult decat o femeie indragostita capabila sa faca orice pentru barbatul iubit. poate nu voi mai frange inimi atat straine cat si ale noastre pentru a-mi atinge scopul.
nimic nu e etern si nici un proces nu e ireversibil. cu toate astea gandurile si visele mele se indreapta catre el. inca.

land of dreaming

this is my chirch/ this is where i heal my wounds.
as vrea sa vina vremea in care sa pot afirma ca i paid my dues, ca nu vor mai fi situatii in care sa ma dizolv prea repede, prea multe vorbe inutile sau prea multe topogane in care alunec fara voie. fac prea putine si poate prea tarziu atat pentru a repara greselile din trecut cat si pentru a demara o noua cale.

ground zero

push the limits.
cand aveam 16 ani imi doream sa fiu de 24 de ani. sa traiesc, sa simt ca la 24 de ani. acum, la 24 de ani, am reusit sa ma reintorc la mintea si la greselile de 16. funny thing is, ca nu difereau cu prea mult probleme de atunci si acum. si nici solutiile. sa mai vorbesc de conjuncturi si de prieteni?
cu toate ca inca nu stiu daca a fost un lucru bun sau rau, m-a facut sa zambesc pentru o clipa. unele lucruri , no matter how hard you try, raman neschimbate. si asta iti da senzatia ca timpul a stat pe loc. si indiferent cat de departe ai ajuns, ai posibilitatea de go back to the rooths. sa zburzi prin iarba, sa te holbezi la stele, sa injuri printre dinti patul care scartaie si muzica care porneste la orele de amiaza multe prea matinale avand in vedere o noapte mult prea lunga. unele lucruri nu au inceput si cu atat mai putin, nu au capat.
Cornestiul si prietenii fac parte din categoria asta. Fiindca a fost o vreme in care nu prin lume imi cautam si descopeream prietenii, ci in prieteni descopeream lumea. Fericirile si tristetile. Ma descopeream pe mine insami. Si asta e sort of indesctructibil.

so run baby, run, run

Nu mai am timp. Nu mai am nervi. I run out of excuses.
Daca vrei sa pleci, PLEACA! Asta e momentul in care nu mai am nici putere nici vointa sa te mai opresc din drum.
Daca vrei sa ramai, atunci ramane! Dar sa nu crezi ca o faci pentru mine, sau ca te voi schita cel mai mic gest prin care te voi ruga sa ramai.
Nu va fi prima ta greseala, dar categoric va fi ultima. Sa nu crezi ca odata plecat, iti vei croi drumul inapoi catre sufletul meu. That bridge is long burned.
Nu MAI sunt alinarea ta sau durerea ta de cap. Tot ce am fost, AM FOST si nu mai sunt, cu atat mai putin nu o sa mai fiu.
Deci danseaza pe ritmurile altora, go with the flow, caci zarurile au fost aruncate. Cale alba si lunga.

haos ordonat

Toate au un rost pe lumea asta. Un loc si un timp. Si cele bune si cele rele. Locuri. Lucruri. Oameni.
Cele rele sunt strict necesare pentru a avea un termen de comparatie, pentru a putea aprecia si pretui la adevarata lor valoare cele bune. Cele rele te intaresc, te fac sa aspiri la altceva, la ceva mai mult, mai bun. Te invata simultan sa urasti si sa iubesti. Si doar atunci traiesti cand le faci pe amandoua. Sunt legate. Ying si yang. Alb si negru. Frumos si urat. Mare si mic.
Lumea e alcatuita dintr-un lung sir de antiteze si de fapt asta ii confera tot farmecul. Sunt acele lucruri care te pot infunda si totodata ridica. Te pot opri din alergat sau te pot propulsa si ajuta sa depasesti un obstacol.
Orice s-ar intampla in viata ta, mai devreme sau mai tarziu va avea un revers. Ajungi sa inveti sa pierzi si sa plangi. Apoi sa castigi si sa razi. Inveti sa traiesti. Inveti sa platesti. Inveti sa te intregesti.

sens vest

blocata. ma simt ca o hamsterita care alearga pe cerculetul din cusca. si alerg, mama, ce alerg, de-mi scuip plamanii si toata fac mai ceva ca mocanitza pe vremurile ei bune...dar tot nu ajung nicaieri. oricat de mult m-as agita ajung exact de unde am pornit. caut un capat in conditiile in care nu am avut un inceput. caut un alt inceput, dar nu am capatul anterior.
caut sa o iau pe alt drum, dar simtul meu de orientare lipseste cu desavarsire.

pe ultima suta de metri

numaratoarea inversa a inceput. data de 23 august se apropie vertiginos si inca nu am descoperit leacul care sa ma ajute sa supravietuiesc acelei zile. incetul cu incetul, ma vad silita sa ridic steguletul alb, si... sa renunt. armistitiu. veni, vidi...dar nu si vici. e crunt sa pierzi nu o batalie, ci un razboi, pe care paradoxal, nici nu l-ai purtat.

un zbor in minus, o cadere in plus

aceiasi oameni, aceleasi fete, aceleasi probleme. aceleasi zambete, aceleasi vise, aceleasi doruri. aceeasi cantitate industriala de alcool. doar locatia difera. reteta agreata pentru un weekend de succes. doua zile in care incerci din rasputeri sa-ti uiti trecutul, sa-ti traiesti prezentul si sa-ti fauresti viitorul. si sfidezi limitele. e nevoie de mai mult curaj, mai mult tupeu. mai multa putere de a ierta si un pretext si mai solid de a te scuza a doua zi. intr-un cuvant : mai mult alcool. spirtoase cu nemiluita.
si iti dai frau liber. pentru un zbor in plus , o cadere in minus. sau invers.

devenim tot mai vulnerabili si mai malefici cu trecerea timpului. lasa urme grele pe fetele si sufletele noastre. construim incetul cu incetul un zid inpenetrabil pentru cei din jurul nostru, lumea imaginara care iti confera siguranta si comoditate ia tot mai mult locul realitatii crude de zi cu zi. ne gasim refugiu in false adevaruri si /sau minciuni adevarate.

si mergem mai departe.

question

so...how do they do it??
cum reusesc doi oameni sa se suporte zi de zi? cum pot sa aiba nevoie unul de altul necontenit? cum se abtin sa nu-si traga o tigaie in cap in momentele de nervi? cum trec cu vederea toate defectele minore sau majore? cum se obisnuiesc zilnic cu aceeasi fata, acelasi zambet, acelasi sarut, aceleasi povesti? mai mult cum ating fericirea si implinirea prin asta???!!!!
cum e sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp?? cum e sa ai incredere in persoana cealalta? cum e sa imparti si fericirile si tristetile tale in doi? cum e sa nu mai fii tu ci NOI? cum e sa nu mai gandesti pentru tine, ci pentru NOI?
cum e sa-ti doresti sa faci asta o viata intreaga de om?

singurul raspuns care imi vine in minte e...banal si plafonat!

cu toate astea e visul suprem al fiecaruia dintre noi. si mi se pare outrageous!

story of my life

imi amintesc de o discutie de acum cativa ani la o sueta cu prietenele legata de vise si dorinte traznite. medicul care vroia sa fie stewardesa, inginerul care vroia sa fie vanzator, militarul care vroia sa fie pensionar...si eu...care vroiam sa fiu nici mai mult nici mai putin decat AMANTA de meseire. intotdeauna am avut o fascinatie pentru metrese. mi se parea ca au cea mai usoara si frumoasa viata posibila, ca au parte doar de partile "bune" dintr-o relatie, neavand de-a face cu sosete murdare si miros de sarmale. ca sunt singurele femei puternice in umbra unui barbat, ca raman libere si independente, ca iubesc si sunt iubite patimas...
se spune sa ai grija la ce-ti doresti fiindca ai toate sansele sa ti se implineasca dorinta.
ei...eu sunt exemplul viu. mi s-a indeplinit dorinta...si nu o singura data...ci daca stau sa ma gandesc marea majoritate, si subliniez marea majoritate, a "relatiilor" mele erau "neoficiale". incepand de la primul meu prieten pana astazi, mereu am reusit sa ma bag in relatia cuiva. culmea ironiei e ca nu sunt nici pe departe fericita, nu sunt scutita de lacrimi sau de dor, de probleme sau de mizerie.chiar dimpotriva.
am incercat sa ma mint frumos.ca eu sunt cea pe primul plan, ca atata vreme cat el inseala, ea nu e destul de frumoasa sau desteapta sau capabila sa-i ofere tot ceea ce isi doreste el, din moment ce isi cauta fericirea in (patul) altei femei.
ghinion maxim!si mitul asta s-a spulberat. nu conteaza. oricat de cea mai cea e ea, barbatul o va insela. cu putin alcool bonificat cu un zambet strengar si un decolteu generos...efectul e cel scontat.
am reusit sa o "detronez" pentru cateva ore pe cea care era numita (si pe buna drepate) la femme fatale, la cat era de lipsita de cusur din orice punct de vedere. am reusit sa nimicesc toate principiile lui, oricat de sanatoase si de bine infipte erau.
toate astea pentru ce????
pentru cateva vorbe dulci soptite la ureche in bezna noptii de al caror veridicitate stau si ma indoiesc acum? nu prea inteleg de ce era nevoie de ele.mai ales cand i-am cerut si i-am oferit sinceritate. eram super indiferenta si nu eram la faza in care sa-mi pese ce loc ocup in viata lui. daca el nu era dispus sa imi lasa o "usita", eu de ce ar fi trebuit sa fiu?
si n-am fost. pana la momentul in care au venit oftaturile indelungi si promisiunile (desarte). de ce era nevoie de atata fatarnicie? oricum nu obtinea mai mult de la mine. de altfel nici nu avea ce. incetul cu incetul, dupa fiecare episod din asta din viata mea, mai pierd cate o bucatica din mine. ma minunez ....cand o sa ajung la fundul sacului????


acum stau. mai am scurte flashbackuri care in loc sa ma incante, ma calca pe nervi. sunt suparata ca dupa 10 ani tot nu mi-am invatat lectia si chiar nu stiu daca o sa o fac vreodata. imi incanta sufletul si orgoliul ca mi-am mai atins un tel, si anume de a-l seduce pe el, tel pe care l-am avut din prima clipa in care l-am vazut (tel presupus reciproc) si de a fi pentru o noapte mai presus de femeia perfecta la care viseaza orice barbat.
ma intreb cum se va uita el in oglinda si mai ales cum se va uita in ochii ei dat fiind faptul ca e prima oara cand o inseala? si oportunitati har domnului a avut cu carul. trebuia doar sa rosteasca cuvantul magic: sunt francez, am accent si am o masina 4X4 si fetele care mai de care roiau in jurul lui....nu mai avea importanta absolut nimic. nici faptul ca nu este inzestrat cu nu stiu ce calitati fizice iesite din comun, nici faptul ca are o relatie stabila si serioasa cu perfectiunea intruchipata al sexului frumos (care stau si ma gandesc acum ca se datoreaza tot aceluiasi motiv:bani cu nemiluita)...nimic.

paradoxal inca sper. sper ca imi va tarai telefonul cu un numar fantoma afisat pe display.inca sper ca nu i-a parut rau. inca sper la o continuare. happy end nu se intrevede si de asta sunt constienta, dar inca sper ca nu asta va fi finalul. ca va fi un follow up, asa cum visam amandoi, undeva unde sa fim doar noi doi, neinconjurati de oameni beti furati de lumea viselor. undeva unde putem sa scapam de ganduri interzise, zambete si priviri pe furis, ca sa ne putem comporta ca doi prieteni. nimic mai mult nimic mai putin.

toate drumurile duc la Roma...

bullshit!!!
de ce toate indicatoarele indica aceeasi directie? traiesc de 24 de ani in orasul asta amarat si parca numai acum observ (si asta la tot pasul) ca la fiece colt de strada apare un panou care indica obsedant aceeasi directie: Targu Mures.
cum au aparut peste noapte ca si ciupercile dupa ploaie sumedenia de masini cu acelasi numar de inmatriculare: V..?
cum se face ca oriunde m-as intoarce ceva imi aminteste de el?