sâmbătă, 27 noiembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
sorry seems to be the hardest word
in mod oficial urasc diminetile! si alarma de la telefon! si telefonul in sine chiar si atunci cand el suna cu un clinchet dulce ca la capatul firului acel om care-ti canta cu vocea cea mai suava si mai de canal in acelasi timp "te trezesti in zori de zi...". mai ales dupa o noapte de club. si mai ales in dimineata in care trebuie sa mergi la birou. incet incet ajung la concluzia ca imbatranesc. ca nu mai rezist noptilor albe pierdute prin diverse cluburi. ca imi doresc sa ma cuibaresc in patul meu cald si pufos, preferabil in bratele barbatului care se vrea a fi iubit.
recent citisem intr-o alta pagina de blog ca doing something over and over again but expecting a different result=insanity.. deci da, ma pot inscrie linistita in clubul oamenilor nebuni, fiindca repet aceleasi greseli la nesfarsit, si totusi sunt uimita cand ajung la capatul drumului, cu absolut nimic mai castigata, decat putin mai obosita si mai secatuita de cand pornisem de la 0 pe acelasi drum inainte cu ceva vreme.
iar drumul parcurs cu al meu fulgerica se apropie vertiginos de sfarsit. si cu piciorul de pedala de acceleratie este cand el, cand eu. constient sau nu. si simtim nevoia deja amandoi de a purta ACEA discutie, dar inca tragem de timp. nu prea stiu de ce. poate pt ca in continuare sunt in stare sa ma ridic in toi de noapte sa-i aduc sucul din bucatarie, ca deh ii sete la copil, ori pt ca in continuare il iau in brate si ii pregatesc un gref cu lamaie cand ii e rau, ori pt ca in continuare el se trezeste la ora 2 sa imi vada primul ochisorii atunci cand aterizez in aeroport.
o parte din mine isi doreste sa pun punct la toata povestea asta. mai ales de cate ori o da in bara asa original si face cate o gafa de imi vine sa-l dau cu capul de toti peretii. poate pt ca stiam (si eu si el?!)de la bun inceput ca nu sunt de nasul lui si asta fara nici cea mai mica urma de snobism. poate pt ca la orizont se intrevede un alt capitol si o alta poveste cu un alt print pe cal alb.
dar o alta parte din mine si doreste stabilitate. si e perfect constienta ca si noua poveste a inceput la fel si se va termina exact la fel ca cea cu fulgerica. si imi pare rau pt asta.imi pare rau pt tot.
recent citisem intr-o alta pagina de blog ca doing something over and over again but expecting a different result=insanity.. deci da, ma pot inscrie linistita in clubul oamenilor nebuni, fiindca repet aceleasi greseli la nesfarsit, si totusi sunt uimita cand ajung la capatul drumului, cu absolut nimic mai castigata, decat putin mai obosita si mai secatuita de cand pornisem de la 0 pe acelasi drum inainte cu ceva vreme.
iar drumul parcurs cu al meu fulgerica se apropie vertiginos de sfarsit. si cu piciorul de pedala de acceleratie este cand el, cand eu. constient sau nu. si simtim nevoia deja amandoi de a purta ACEA discutie, dar inca tragem de timp. nu prea stiu de ce. poate pt ca in continuare sunt in stare sa ma ridic in toi de noapte sa-i aduc sucul din bucatarie, ca deh ii sete la copil, ori pt ca in continuare il iau in brate si ii pregatesc un gref cu lamaie cand ii e rau, ori pt ca in continuare el se trezeste la ora 2 sa imi vada primul ochisorii atunci cand aterizez in aeroport.
o parte din mine isi doreste sa pun punct la toata povestea asta. mai ales de cate ori o da in bara asa original si face cate o gafa de imi vine sa-l dau cu capul de toti peretii. poate pt ca stiam (si eu si el?!)de la bun inceput ca nu sunt de nasul lui si asta fara nici cea mai mica urma de snobism. poate pt ca la orizont se intrevede un alt capitol si o alta poveste cu un alt print pe cal alb.
dar o alta parte din mine si doreste stabilitate. si e perfect constienta ca si noua poveste a inceput la fel si se va termina exact la fel ca cea cu fulgerica. si imi pare rau pt asta.imi pare rau pt tot.
marți, 9 noiembrie 2010
3...2...1...
Fulgerica: mi-e dor sa ma tzi in brate.... mi-e dor sa ma saruti... mi-e dor sa ma atingi... mi-e dor sa iti aud vocea.... mi-e dor sa ma stresezi dimineata cand ma trezesc...mi-e dor sa fac dragoste cu tine..... mi-e dor de tine
-...acuma vrei sa ma faci sa plang?...sau numai sa ma impaci?
-nici una nici alta....
-am avut un moment de sinceritate
El cu momentul de sinceritate, eu cu momentul de vinovatie. Constiinta mea a inceput sa zburde pe ritmuri de cha –cha-cha. Habar nu am cum o sa-l privesc in ochi. Cum o sa-l suport pe el…si pe mine. The holiday season reason is not good enough sa ma joc in halul asta cu sentimentele unui om. Aproape ca mi-e teama sa ma intorc in Romania fiindca nu am nici cea mai vaga idée ce ma asteapta acolo si ce schimbari va aduce atat pe plan profesional cat si personal repatrierea. Chiar si temporara cum o fi ea. Niciodata nu am fost buna la dat explicatii altora, cu atat mai mult mie. Si nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa-mi asum responsabilitati in viata privata cand asta fac in cele 16 ore de munca de la birou? Si apparent o fac bine, din moment ce am fost promovata. Desi…am impresia ca semnarea noului contract a fost de fapt un pact cu diavolul si mi-am vandut sufletul pe o nimica toata, dar asta e déjà partea doua a povestii.
Deocamdata starui in actiunile si gandurile mele derutante pentru toti cei din jurul meu si astept sa se rupa ceva. In mine, in el, intre noi…E ca si cum ar fi o bomba pe cale sa explodeze, numaratoarea inversa a inceput iar telecomanda cu toate ca e in mainile mele, nu am nici curajul si nici cunostintele necesare sa o folosesc…
-...acuma vrei sa ma faci sa plang?...sau numai sa ma impaci?
-nici una nici alta....
-am avut un moment de sinceritate
El cu momentul de sinceritate, eu cu momentul de vinovatie. Constiinta mea a inceput sa zburde pe ritmuri de cha –cha-cha. Habar nu am cum o sa-l privesc in ochi. Cum o sa-l suport pe el…si pe mine. The holiday season reason is not good enough sa ma joc in halul asta cu sentimentele unui om. Aproape ca mi-e teama sa ma intorc in Romania fiindca nu am nici cea mai vaga idée ce ma asteapta acolo si ce schimbari va aduce atat pe plan profesional cat si personal repatrierea. Chiar si temporara cum o fi ea. Niciodata nu am fost buna la dat explicatii altora, cu atat mai mult mie. Si nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa-mi asum responsabilitati in viata privata cand asta fac in cele 16 ore de munca de la birou? Si apparent o fac bine, din moment ce am fost promovata. Desi…am impresia ca semnarea noului contract a fost de fapt un pact cu diavolul si mi-am vandut sufletul pe o nimica toata, dar asta e déjà partea doua a povestii.
Deocamdata starui in actiunile si gandurile mele derutante pentru toti cei din jurul meu si astept sa se rupa ceva. In mine, in el, intre noi…E ca si cum ar fi o bomba pe cale sa explodeze, numaratoarea inversa a inceput iar telecomanda cu toate ca e in mainile mele, nu am nici curajul si nici cunostintele necesare sa o folosesc…
vineri, 5 noiembrie 2010
jale si dor
"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
here is to you, V!
here is to you, V!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)