intre dragoste si ura e doar un singur pas.
pasul acela a fost facut. fluierand. si mi-a frant inima.
aparent sunt anumite fapte din viata unui om care nu pot fi iertate. si trecerea timpului nu va aduce intelepciune si tolerabilitate. frustrarile si ranchiuna sunt o otrava fara antidot.
imi merit porecla de vipera. si pentru prima data nu sunt mandra de ea. pentru prima data am inghitit in sec. nu am fost invitata la nunta lor. se pare ca e naiv si prematur sa cred ca 7 ani conteaza in viata unui om. e infantil sa cred ca ea va reusi vreodata sa-l schimbe si sa-l soften up a little bit.in toate privintele.
funny thing is ca in continuare ridic din umeri. vad si resimt pt a mia oara ura lui fara margini, si deduc ca la asa ura se putea ajunge decat dupa o iubire pe masura. si ma pufneste rasul! eram doar doi copii pentru numele lui dumnezeu! ma straduiesc sa-mi amintesc si sa-mi dau seama unde naiba am gresit intratat de tare? radeam cand isi tinea capul intre maini, beat si drogat, plangand pe scari, zicand ca i-am distrus viata. judecand logic e de domeniul SF. e imposibil. e ca un roman prost de sandra brown. still, here i am. numele meu nu mai e scrijelit pe peretele din camera lui. dar nici pe invitatiile de nunta nu apare.
isi imparte viata cu o alta femeie. pe care o cunosc si chiar ne indragim. and i wonder how is it possible?
duminică, 20 septembrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
old habbits die hard
lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
s-a cam zis cu perioada linistita din viata mea in momentul in care l-am cunoscut pe el. recunosc, a fost un challenge, dar a urmat lungul sir al barbatilor care oricat de straluciti ar fi, odata cuceriti, nu mai prezinta nici un interes pentru mine. in afara de poate cel mult, material.
pe cat am fost de impresionata de domnul chirurg la inceput, pe atat de sila mi s-a facut de show-offul de care a dat dovada. am fost realmente dezgustata de gestul lui atat de ipocrit de a intinde in scarba o hartie de 10 lei unei cersetoare, asigurandu-se cu coada ochiului ca este urmarit, notat si apreciat "marinimia si generozitatea" lui. jucandu-se permanent cu ceasul cartier atat de ostentativ la mana, aruncand priviri necontenite la tancul pe post de masina parcat in dreapta terasei. isi dorea cu disperare sa-mi atinga punctul lui ahile, dar s-a inselat amarnic crezand ca voi reactiona la stimuli atat de penibile. recunosc, e o lume guvernata de puterea banului, dar cat de prost poti fi sa ma vezi atat de naiva? am acceptat sa se apropie de mine datorita celor 5 limbi vorbite, datorita faptului ca a stiut sa imi tina piept, dar in momentul decisiv nu a fost in stare nici macar sa se uite in ochii mei. isi tinea capul plecat si mana pe portofel.
cu un gust mai amar ca pelinul, am alergat intr-un suflet acasa. si in 10 minute am sfarsit in bratele aceluiasi Neinfricat. in garsoniera lui din capatul manasturului. unde "e liniste, e bine...". a urmat o noapte si o zi in care nu ne-am dezlipit unul de altul. incolaciti unul intr-altul. saruturi, mangaieri, zambete si imbratisari necontenite.
nu o sa uit niciodata privirea lui. zambetul asternut la auzul vocii mele dimineata. felul in care ii s-a luminat fata cand iesisem dimineata de la baie. proaspat dusuita si discret machiata. ca un mire cand isi vede mireasa. nu se abtinea sa nu puna mana pe mine 5 minute intregi. nici eu. gatitul de dupa masa. sarutul de ramas bun.
am furat o noapte si o zi de falsa fericire.
s-a cam zis cu perioada linistita din viata mea in momentul in care l-am cunoscut pe el. recunosc, a fost un challenge, dar a urmat lungul sir al barbatilor care oricat de straluciti ar fi, odata cuceriti, nu mai prezinta nici un interes pentru mine. in afara de poate cel mult, material.
pe cat am fost de impresionata de domnul chirurg la inceput, pe atat de sila mi s-a facut de show-offul de care a dat dovada. am fost realmente dezgustata de gestul lui atat de ipocrit de a intinde in scarba o hartie de 10 lei unei cersetoare, asigurandu-se cu coada ochiului ca este urmarit, notat si apreciat "marinimia si generozitatea" lui. jucandu-se permanent cu ceasul cartier atat de ostentativ la mana, aruncand priviri necontenite la tancul pe post de masina parcat in dreapta terasei. isi dorea cu disperare sa-mi atinga punctul lui ahile, dar s-a inselat amarnic crezand ca voi reactiona la stimuli atat de penibile. recunosc, e o lume guvernata de puterea banului, dar cat de prost poti fi sa ma vezi atat de naiva? am acceptat sa se apropie de mine datorita celor 5 limbi vorbite, datorita faptului ca a stiut sa imi tina piept, dar in momentul decisiv nu a fost in stare nici macar sa se uite in ochii mei. isi tinea capul plecat si mana pe portofel.
cu un gust mai amar ca pelinul, am alergat intr-un suflet acasa. si in 10 minute am sfarsit in bratele aceluiasi Neinfricat. in garsoniera lui din capatul manasturului. unde "e liniste, e bine...". a urmat o noapte si o zi in care nu ne-am dezlipit unul de altul. incolaciti unul intr-altul. saruturi, mangaieri, zambete si imbratisari necontenite.
nu o sa uit niciodata privirea lui. zambetul asternut la auzul vocii mele dimineata. felul in care ii s-a luminat fata cand iesisem dimineata de la baie. proaspat dusuita si discret machiata. ca un mire cand isi vede mireasa. nu se abtinea sa nu puna mana pe mine 5 minute intregi. nici eu. gatitul de dupa masa. sarutul de ramas bun.
am furat o noapte si o zi de falsa fericire.
joi, 10 septembrie 2009
i dance for you...
o mie de cuvinte intr-un singur gest. intr-o singura miscare. intr-o singura poza...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)