la fel de amarata butonam ba calculatorul ba televizorul. cand out of nowhere apare distinsul domn C:
-blooondaaaaa! ce faci? esti in tara? un vin, ceva, in vreo ora jumate?
din ora aceea jumate s-au facut de fapt 24 (god damn garlic!) dar a meritat fiecare minutel in plus. C s-a intrecut pe sine de data aceasta. relaxat, cu un suras misterios, sorbea incet din vinul francez. parca avea o bagheta invizibila in mana si ca prin magie mi-a readus primul dintr-un lung sir de zambete ce au urmat in seara aceea.
maximia...istoviti, ne lateam in pat. alungita in bratele lui, imi incercam puterile hipnotice de a face cumva paharul de pe masa sa aterizeze direct in mainile mele fara sa fac efortul supraomenesc de a ma ridica. efort sortit esecului bineinteles, arunc un ochi catre el si laptopul minune. radea isteric de o crizata oarecare suferinda de o cadere nervoasa din cauza citez "neseriozitatii si nesimtirii" lui. si ii dadea o ultima sansa sa se justifice si ahhhh jose armando, rosalinda, yo stoi embarasada si alte cacaturi de telenovele ieftine.
trist destul, dar pt o clipa mi-a fost rusine ca eram femeie. in the end saraca se simtea slaba si murdara si folosita si aruncata cat colo, si doamne ca doar in urma cu cateva ore eram in pielea ei si treceam prin aceleasi trairi, dar jur ca nu puteam oricat de mult ma straduiam sa-mi fie mila de ea. nu puteam trece dincolo de penibilul si ridicolul situatiei.eram, la fel ca si el, cel mult, scarbita. si atat.
ne-am uitat unul la altul si am luat-o de la capat. si as minti daca as sustine ca nu-mi cunoaste inside out fiecare particica din corp, si ca vecinii au putut dormi linistiti :)
marți, 21 decembrie 2010
duminică, 19 decembrie 2010
down down down
am fost crescuta de oameni simplii cu valori simple.sa fii inainte de toate om. sa dai tot ce ai mai bun din tine. fara rezerve sau fara regrete.
si am dat. pentru a nu stiu cata oara mi-am daruit zilele si noptile, trupul si sufletul, tot ce aveam mai scump si mai bun.rezultatul? eu, lafaita in pijama (si asta la ora 18.12), cu ochii plansi si umflati, ciufulita si plina de pareri de rau pana la refuz.
si nu reusesc sa-mi dau seama ce gresesc? de cate ori sunt o cutra in toata puterea cuvantului, la naiba, ca sunt fericita! dar acum...acum...a picat cerul peste mine si nu stiu de unde si cum sa o iau de la capat, si cum sa evit sa ma uit la mine sa nu vad unde am ajuns.
jos! jos de tot...
si am dat. pentru a nu stiu cata oara mi-am daruit zilele si noptile, trupul si sufletul, tot ce aveam mai scump si mai bun.rezultatul? eu, lafaita in pijama (si asta la ora 18.12), cu ochii plansi si umflati, ciufulita si plina de pareri de rau pana la refuz.
si nu reusesc sa-mi dau seama ce gresesc? de cate ori sunt o cutra in toata puterea cuvantului, la naiba, ca sunt fericita! dar acum...acum...a picat cerul peste mine si nu stiu de unde si cum sa o iau de la capat, si cum sa evit sa ma uit la mine sa nu vad unde am ajuns.
jos! jos de tot...
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
vineri, 12 noiembrie 2010
sorry seems to be the hardest word
in mod oficial urasc diminetile! si alarma de la telefon! si telefonul in sine chiar si atunci cand el suna cu un clinchet dulce ca la capatul firului acel om care-ti canta cu vocea cea mai suava si mai de canal in acelasi timp "te trezesti in zori de zi...". mai ales dupa o noapte de club. si mai ales in dimineata in care trebuie sa mergi la birou. incet incet ajung la concluzia ca imbatranesc. ca nu mai rezist noptilor albe pierdute prin diverse cluburi. ca imi doresc sa ma cuibaresc in patul meu cald si pufos, preferabil in bratele barbatului care se vrea a fi iubit.
recent citisem intr-o alta pagina de blog ca doing something over and over again but expecting a different result=insanity.. deci da, ma pot inscrie linistita in clubul oamenilor nebuni, fiindca repet aceleasi greseli la nesfarsit, si totusi sunt uimita cand ajung la capatul drumului, cu absolut nimic mai castigata, decat putin mai obosita si mai secatuita de cand pornisem de la 0 pe acelasi drum inainte cu ceva vreme.
iar drumul parcurs cu al meu fulgerica se apropie vertiginos de sfarsit. si cu piciorul de pedala de acceleratie este cand el, cand eu. constient sau nu. si simtim nevoia deja amandoi de a purta ACEA discutie, dar inca tragem de timp. nu prea stiu de ce. poate pt ca in continuare sunt in stare sa ma ridic in toi de noapte sa-i aduc sucul din bucatarie, ca deh ii sete la copil, ori pt ca in continuare il iau in brate si ii pregatesc un gref cu lamaie cand ii e rau, ori pt ca in continuare el se trezeste la ora 2 sa imi vada primul ochisorii atunci cand aterizez in aeroport.
o parte din mine isi doreste sa pun punct la toata povestea asta. mai ales de cate ori o da in bara asa original si face cate o gafa de imi vine sa-l dau cu capul de toti peretii. poate pt ca stiam (si eu si el?!)de la bun inceput ca nu sunt de nasul lui si asta fara nici cea mai mica urma de snobism. poate pt ca la orizont se intrevede un alt capitol si o alta poveste cu un alt print pe cal alb.
dar o alta parte din mine si doreste stabilitate. si e perfect constienta ca si noua poveste a inceput la fel si se va termina exact la fel ca cea cu fulgerica. si imi pare rau pt asta.imi pare rau pt tot.
recent citisem intr-o alta pagina de blog ca doing something over and over again but expecting a different result=insanity.. deci da, ma pot inscrie linistita in clubul oamenilor nebuni, fiindca repet aceleasi greseli la nesfarsit, si totusi sunt uimita cand ajung la capatul drumului, cu absolut nimic mai castigata, decat putin mai obosita si mai secatuita de cand pornisem de la 0 pe acelasi drum inainte cu ceva vreme.
iar drumul parcurs cu al meu fulgerica se apropie vertiginos de sfarsit. si cu piciorul de pedala de acceleratie este cand el, cand eu. constient sau nu. si simtim nevoia deja amandoi de a purta ACEA discutie, dar inca tragem de timp. nu prea stiu de ce. poate pt ca in continuare sunt in stare sa ma ridic in toi de noapte sa-i aduc sucul din bucatarie, ca deh ii sete la copil, ori pt ca in continuare il iau in brate si ii pregatesc un gref cu lamaie cand ii e rau, ori pt ca in continuare el se trezeste la ora 2 sa imi vada primul ochisorii atunci cand aterizez in aeroport.
o parte din mine isi doreste sa pun punct la toata povestea asta. mai ales de cate ori o da in bara asa original si face cate o gafa de imi vine sa-l dau cu capul de toti peretii. poate pt ca stiam (si eu si el?!)de la bun inceput ca nu sunt de nasul lui si asta fara nici cea mai mica urma de snobism. poate pt ca la orizont se intrevede un alt capitol si o alta poveste cu un alt print pe cal alb.
dar o alta parte din mine si doreste stabilitate. si e perfect constienta ca si noua poveste a inceput la fel si se va termina exact la fel ca cea cu fulgerica. si imi pare rau pt asta.imi pare rau pt tot.
marți, 9 noiembrie 2010
3...2...1...
Fulgerica: mi-e dor sa ma tzi in brate.... mi-e dor sa ma saruti... mi-e dor sa ma atingi... mi-e dor sa iti aud vocea.... mi-e dor sa ma stresezi dimineata cand ma trezesc...mi-e dor sa fac dragoste cu tine..... mi-e dor de tine
-...acuma vrei sa ma faci sa plang?...sau numai sa ma impaci?
-nici una nici alta....
-am avut un moment de sinceritate
El cu momentul de sinceritate, eu cu momentul de vinovatie. Constiinta mea a inceput sa zburde pe ritmuri de cha –cha-cha. Habar nu am cum o sa-l privesc in ochi. Cum o sa-l suport pe el…si pe mine. The holiday season reason is not good enough sa ma joc in halul asta cu sentimentele unui om. Aproape ca mi-e teama sa ma intorc in Romania fiindca nu am nici cea mai vaga idée ce ma asteapta acolo si ce schimbari va aduce atat pe plan profesional cat si personal repatrierea. Chiar si temporara cum o fi ea. Niciodata nu am fost buna la dat explicatii altora, cu atat mai mult mie. Si nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa-mi asum responsabilitati in viata privata cand asta fac in cele 16 ore de munca de la birou? Si apparent o fac bine, din moment ce am fost promovata. Desi…am impresia ca semnarea noului contract a fost de fapt un pact cu diavolul si mi-am vandut sufletul pe o nimica toata, dar asta e déjà partea doua a povestii.
Deocamdata starui in actiunile si gandurile mele derutante pentru toti cei din jurul meu si astept sa se rupa ceva. In mine, in el, intre noi…E ca si cum ar fi o bomba pe cale sa explodeze, numaratoarea inversa a inceput iar telecomanda cu toate ca e in mainile mele, nu am nici curajul si nici cunostintele necesare sa o folosesc…
-...acuma vrei sa ma faci sa plang?...sau numai sa ma impaci?
-nici una nici alta....
-am avut un moment de sinceritate
El cu momentul de sinceritate, eu cu momentul de vinovatie. Constiinta mea a inceput sa zburde pe ritmuri de cha –cha-cha. Habar nu am cum o sa-l privesc in ochi. Cum o sa-l suport pe el…si pe mine. The holiday season reason is not good enough sa ma joc in halul asta cu sentimentele unui om. Aproape ca mi-e teama sa ma intorc in Romania fiindca nu am nici cea mai vaga idée ce ma asteapta acolo si ce schimbari va aduce atat pe plan profesional cat si personal repatrierea. Chiar si temporara cum o fi ea. Niciodata nu am fost buna la dat explicatii altora, cu atat mai mult mie. Si nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa-mi asum responsabilitati in viata privata cand asta fac in cele 16 ore de munca de la birou? Si apparent o fac bine, din moment ce am fost promovata. Desi…am impresia ca semnarea noului contract a fost de fapt un pact cu diavolul si mi-am vandut sufletul pe o nimica toata, dar asta e déjà partea doua a povestii.
Deocamdata starui in actiunile si gandurile mele derutante pentru toti cei din jurul meu si astept sa se rupa ceva. In mine, in el, intre noi…E ca si cum ar fi o bomba pe cale sa explodeze, numaratoarea inversa a inceput iar telecomanda cu toate ca e in mainile mele, nu am nici curajul si nici cunostintele necesare sa o folosesc…
vineri, 5 noiembrie 2010
jale si dor
"Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim..."
here is to you, V!
here is to you, V!
vineri, 29 octombrie 2010
all i need
-what?
-nothing...just thinking...what a nice room…what a nice lady to share the nice room...
-mmm...is that so? si astern un zambet fals. la asa replica ieftina, asa reactie
-so...I should go...
-yes, me too. it was nice meeting you...
ma ridic din fotoliul in care eram scufundata si ma indrept catre lift. imi intorc capul, ii zambesc inca o data si imi iau la revedere. el statea neclintit. etajul 4...3...2...si se napusteste asupra mea
-you know in Austria this is the way we are saying good bye. ..si ma saruta molcom pe obrazul stang, apoi pe cel drept. ma ia de mana si imi cauta privirea. imi scutur capul foarte dezaprobator si ma intorc cu spatele. Ma strange de mana. Se zbate o lume intreaga in mine. O parte cauta acea mana intinsa, o parte fugea de ea. Taaarrrrr, si se deschid usile liftului. Suspin si nu indraznesc sa ma uit in ochii lui. Mai ca nu-i rupeam mana, dar pe un ton calm ii raspund
-go!just go…
Ma refugiez in lift si inchid usile cat sa nu apuce nici el la replica, nici eu sa ma razgandesc. Ajunsa in camera, cocotzata in varful patului imi butonez telefonul. Pisi, mi-e tare tare dor de tine! Era cred ca primul adevar din seara asta. Imi era dor de el. Si imi era dor de femeia care ma face sa fiu.
miercuri, 6 octombrie 2010
it's black then it's white it's wrong but it's right
ma uit la ceas: 13.39. buuuunn au trecut 2 minute si 34 de secunde de ultima oara cand ma uitasem la el. parca a prins radacini timpul si nu mai trece dom'le nici cu slugi. dau din picioare. ma calca pe nervi toti colegii care trec pe langa mine si ma saluta si ma intreaba de sanatate. get lost! nu am chef sa fiu draguta si politicoasa azi.cel putin nu cu voi. ma fortez sa le raspund macar cu un zambet si ma prefac ca sunt afundata in munca. my ass!!! care munca? azi nu am chef decat de pauze. dese si lungi. pauze de tigara...in compania lui.
il zarisem inca din prima zi in care ajunsesem in amsterdam. visul meu ambulant in materie de barbati. singura problema ar fi numele lui care fac naibii cruci cu limba in gura si tot nu il pot pronunta. cu toate astea....mmmmm....ma topesc cand imi zambeste si imi ofera un foc la tigara. de fapt ma topesc si punct.si injur ca de ce azi? tocmai azi cand plec acasa? acasa....locul ala unde ma asteapta bratele care se vor a fi fierbinti ale lui Fulgerica...Deunazi inca tanjeam dupa patul meu teribil de scartaietor mai ales dupa un pahar de vin consumat de el bineinteles, dar acum...acum parca mai vreau sa raman. sa ma lafai in patul mamut de la hotel si nu sa fac sex nebun cu fulgerica. ba nu, retractez ultima parte :D.
il zarisem inca din prima zi in care ajunsesem in amsterdam. visul meu ambulant in materie de barbati. singura problema ar fi numele lui care fac naibii cruci cu limba in gura si tot nu il pot pronunta. cu toate astea....mmmmm....ma topesc cand imi zambeste si imi ofera un foc la tigara. de fapt ma topesc si punct.si injur ca de ce azi? tocmai azi cand plec acasa? acasa....locul ala unde ma asteapta bratele care se vor a fi fierbinti ale lui Fulgerica...Deunazi inca tanjeam dupa patul meu teribil de scartaietor mai ales dupa un pahar de vin consumat de el bineinteles, dar acum...acum parca mai vreau sa raman. sa ma lafai in patul mamut de la hotel si nu sa fac sex nebun cu fulgerica. ba nu, retractez ultima parte :D.
marți, 20 iulie 2010
prea tarziu
v: acum intr o zi...
v: imi aminteaam
v: cum..
v: ne am intalnit noi prima data
v: daca bine imi amintsc..pe centru..
eu: si te faceai tu mic mic cat un ac de gamalie in taxi si in talora la masa
v: erai imbrcata intr o fusta neagr
v: top negru dealtfel..
v: veneai de la servici
v: bausem doua sticle de vin rosu..la..
v: talora
v: da..uite mi am amintit..
eu: si erai pe sub masa cand ai primit uleiul pt mecanisme fine
v: da..si am citit eu umpicutz de surpindere pe chipul tau..
v: da da
v: il mai am inca..
v: pe undeva pe la ai mei pe acasa...
v: defapt stiu sigur unde il am
eu: multa vreme a trecut de atunci
eu: ....
v: noiembrie 2007
v: da..
v: trei anisori imediat
eu: din care un an jumate nu am stiut nimic despre tine
v: imi placea...intuitiva cum erai..cu cafeaua de dimi
eu: a fost urata faza aia, v!
eu: urata si lasa
v: da...graiesti dreptate..
eu: a fost aleegerea ta....but still....
v: insa...departe de mine acea intentie care poate nu a existat...
v: eu cam vroiam sa ma rup de tot ce a fost si sa ma focus numai pe viitor..
v: nu era vb numai de tine..
v: mai aveam eu mici.."tensiuni" pe la mures
v: si..
v: in fine..
v: imi e greu..
v: insa tu ma intelegi stiu
v: hopa
v: imi iau scutul
eu: asta nu ma incalzeste cu absolut nimic...si ca sa vezi si sa nu crezi acel viitor pe care te-ai straduit din greu sa te focusezi calcandu-mi in picioare particica din suflet care era a ta si a nimanui altuia...uite ca ai ajuns exact acolo de unde ai pornit
v: ca vine ceva greu
v: ori nimik
eu: si da te inteleg
eu: si da...dupa trei ani cu urcusuris sau coborasuri cu taceri asurzitoare sau scandaluri monstruoase ...da...sunt tot aici
eu: putin mai desteapta sper....
v: si pt asta iti multumesc...
v: da..recunosc infantil din parea mea...
v: nu era precum un scop impregnat pe plan de ceara..
v: a fost mai mult un dezinteres intentionat...
v: regretat dealtfel..din mai multe privinte
v: si da...
v: posibil sa fi adus ceva ...
v: offf
v: fuck..
v: e greu..
v: e greu si pt ca..nici eu nu stiam ce anume..ce exact incerc sa fc
v: fac..
v: insa ce iti pot spune e ca am avut unele mici mari probleme cu ceva "prietenii" de ale mele..dezvaluite neintentionat..
v: care au creat tensiune..greu de controlat..
v: si..
v: atat
v: gata..
v: eu merg inainte..
v: am intins mana..
v: prinde te de ea
eu: mereu...cand ai nevoie de ea
v: si..cateodta ma intreb daca eram din acelasi oras..
v: cum era sa ne bem cafelele la pub ul nostru
...din ce in ce mai mult ma conving ca what we do in life, goes to the toilet. ca dovada conversatia de mai sus. trei ani! trei ani in care cel putin m-am facut ca incerc sa-l uit...m-a adus exact acolo de unde am pornit...un amalgam de sentimente contradictorii in care nu mai stiu cine sunt si incotro o iau. cum dracu se face ca ma comport in jurul lui ca o gasculita proasta de 15 ani? ca ii cred fiecare cuvant desi cerebrala si rationala cum sunt, miroase de la o posta a minciuna si a exagerare?
si sunt constienta ca pentru noi e prea tarziu. ca el nu va divorta niciodata de mirifica lui "jumatate", si chiar daca ar face-o, noi doi nu ne vom mai regasi niciodata. ca orice am face amandoi, e prea putin si prea tarziu...
v: imi aminteaam
v: cum..
v: ne am intalnit noi prima data
v: daca bine imi amintsc..pe centru..
eu: si te faceai tu mic mic cat un ac de gamalie in taxi si in talora la masa
v: erai imbrcata intr o fusta neagr
v: top negru dealtfel..
v: veneai de la servici
v: bausem doua sticle de vin rosu..la..
v: talora
v: da..uite mi am amintit..
eu: si erai pe sub masa cand ai primit uleiul pt mecanisme fine
v: da..si am citit eu umpicutz de surpindere pe chipul tau..
v: da da
v: il mai am inca..
v: pe undeva pe la ai mei pe acasa...
v: defapt stiu sigur unde il am
eu: multa vreme a trecut de atunci
eu: ....
v: noiembrie 2007
v: da..
v: trei anisori imediat
eu: din care un an jumate nu am stiut nimic despre tine
v: imi placea...intuitiva cum erai..cu cafeaua de dimi
eu: a fost urata faza aia, v!
eu: urata si lasa
v: da...graiesti dreptate..
eu: a fost aleegerea ta....but still....
v: insa...departe de mine acea intentie care poate nu a existat...
v: eu cam vroiam sa ma rup de tot ce a fost si sa ma focus numai pe viitor..
v: nu era vb numai de tine..
v: mai aveam eu mici.."tensiuni" pe la mures
v: si..
v: in fine..
v: imi e greu..
v: insa tu ma intelegi stiu
v: hopa
v: imi iau scutul
eu: asta nu ma incalzeste cu absolut nimic...si ca sa vezi si sa nu crezi acel viitor pe care te-ai straduit din greu sa te focusezi calcandu-mi in picioare particica din suflet care era a ta si a nimanui altuia...uite ca ai ajuns exact acolo de unde ai pornit
v: ca vine ceva greu
v: ori nimik
eu: si da te inteleg
eu: si da...dupa trei ani cu urcusuris sau coborasuri cu taceri asurzitoare sau scandaluri monstruoase ...da...sunt tot aici
eu: putin mai desteapta sper....
v: si pt asta iti multumesc...
v: da..recunosc infantil din parea mea...
v: nu era precum un scop impregnat pe plan de ceara..
v: a fost mai mult un dezinteres intentionat...
v: regretat dealtfel..din mai multe privinte
v: si da...
v: posibil sa fi adus ceva ...
v: offf
v: fuck..
v: e greu..
v: e greu si pt ca..nici eu nu stiam ce anume..ce exact incerc sa fc
v: fac..
v: insa ce iti pot spune e ca am avut unele mici mari probleme cu ceva "prietenii" de ale mele..dezvaluite neintentionat..
v: care au creat tensiune..greu de controlat..
v: si..
v: atat
v: gata..
v: eu merg inainte..
v: am intins mana..
v: prinde te de ea
eu: mereu...cand ai nevoie de ea
v: si..cateodta ma intreb daca eram din acelasi oras..
v: cum era sa ne bem cafelele la pub ul nostru
...din ce in ce mai mult ma conving ca what we do in life, goes to the toilet. ca dovada conversatia de mai sus. trei ani! trei ani in care cel putin m-am facut ca incerc sa-l uit...m-a adus exact acolo de unde am pornit...un amalgam de sentimente contradictorii in care nu mai stiu cine sunt si incotro o iau. cum dracu se face ca ma comport in jurul lui ca o gasculita proasta de 15 ani? ca ii cred fiecare cuvant desi cerebrala si rationala cum sunt, miroase de la o posta a minciuna si a exagerare?
si sunt constienta ca pentru noi e prea tarziu. ca el nu va divorta niciodata de mirifica lui "jumatate", si chiar daca ar face-o, noi doi nu ne vom mai regasi niciodata. ca orice am face amandoi, e prea putin si prea tarziu...
luni, 5 iulie 2010
despre lucruri simple
nu vreau sa ma ierti, nu vreau sa ma reprimesti in viata ta...am gresit, stiu, dar simt ca iti datorez niste explicatii fiindca mi-ai fost mai mult decat o prietena. nu ti-am spus la inceput fiindca nu era cazul, iar mai apoi, era deja prea tarziu avand in vedere ceea ce s-a format intre noi. vreau sa stii ca nu te-am mintit, doar am omis sa-ti spun...ca eram casatorit in curs de divort....
pai clar ca erai casatorit!!! din moment ce-mi placea de tine cum naiba sa nu fi fost casatorit? limpede ca lumina zilei. casatorit sau nu, in curs de divort sau nu, mintit/omis sau nu, in linii mari sa spunem ca nu vad unde e problema. dar apare ea, ca doar cum draci sa am eu o viata simpla si anosta? si a aparut: casatorit....cu nimeni alta decat cu o fosta campioana olimpica la gimnastica. omg!!!!si de parca asta nu ar fi mult mai mult decat de ajuns, evident ca are si un copil.
ok, asta e deja prea mult pt mine. nu stiu daca pot face asta. o femeie mai ceva ca o sculptura si un copil de nici doi ani. asta e limita mea. as much as I can do. si-i spun:
-copil, eu...eu nu...adica uita-te la ea...eu nu pot concura cu asa ceva...eu...
-:)) ia sa vedem cine-i copilul acum dintre noi doi. hai spune-mi care e problema ta?
-ea! si cine e ea! si ce a facut ea! si statutul ei! (si pantofii care m-au jenat, si cosul de pe barbie, si parul valvoi si razboaiele si foametea din lume si lista e atat de lunga, dar am spus doar ea)
-stai sa vad daca am inteles. tu esti geloasa si complexata de cineva pe care am trimis-o inapoi la ma-sa? si nu vezi ca CU TINE VORBESC si nu cu ea? ca se aruncau femeile la picioarele mele, si nu orice femei ci fotomodele si alte cele, si eu le refuzam, fiindca tu ai fost alinarea mea si pe tine te doream?ale naibii cotoharle!
cand imi spune toate astea si se uita la mine cu ochii aia de copil si se maimutareste deodata ma simt ridicol. si ma straduiesc, dar tot nu vad reflectia mea in oglinda asa cum o vede el. sau lumea in general. tot nu mi se pare normal ca in fiece sambata seara petrecuta in club sa fie cel putin unul salivand prin preajma mea. vad doar ceea ce vreau sa vad. sau ceea ce pot sa vad. simplu.
pai clar ca erai casatorit!!! din moment ce-mi placea de tine cum naiba sa nu fi fost casatorit? limpede ca lumina zilei. casatorit sau nu, in curs de divort sau nu, mintit/omis sau nu, in linii mari sa spunem ca nu vad unde e problema. dar apare ea, ca doar cum draci sa am eu o viata simpla si anosta? si a aparut: casatorit....cu nimeni alta decat cu o fosta campioana olimpica la gimnastica. omg!!!!si de parca asta nu ar fi mult mai mult decat de ajuns, evident ca are si un copil.
ok, asta e deja prea mult pt mine. nu stiu daca pot face asta. o femeie mai ceva ca o sculptura si un copil de nici doi ani. asta e limita mea. as much as I can do. si-i spun:
-copil, eu...eu nu...adica uita-te la ea...eu nu pot concura cu asa ceva...eu...
-:)) ia sa vedem cine-i copilul acum dintre noi doi. hai spune-mi care e problema ta?
-ea! si cine e ea! si ce a facut ea! si statutul ei! (si pantofii care m-au jenat, si cosul de pe barbie, si parul valvoi si razboaiele si foametea din lume si lista e atat de lunga, dar am spus doar ea)
-stai sa vad daca am inteles. tu esti geloasa si complexata de cineva pe care am trimis-o inapoi la ma-sa? si nu vezi ca CU TINE VORBESC si nu cu ea? ca se aruncau femeile la picioarele mele, si nu orice femei ci fotomodele si alte cele, si eu le refuzam, fiindca tu ai fost alinarea mea si pe tine te doream?ale naibii cotoharle!
cand imi spune toate astea si se uita la mine cu ochii aia de copil si se maimutareste deodata ma simt ridicol. si ma straduiesc, dar tot nu vad reflectia mea in oglinda asa cum o vede el. sau lumea in general. tot nu mi se pare normal ca in fiece sambata seara petrecuta in club sa fie cel putin unul salivand prin preajma mea. vad doar ceea ce vreau sa vad. sau ceea ce pot sa vad. simplu.
joi, 10 iunie 2010
back in business
sub egida copilul care plange capata de mancare iata-ma aici: amsterdaaaaaaaaammmmmm!!!!!!
trecand peste partea in care am calatorit singura (si incredibil dar adevarat nu m-am ratacit) am ajuns exact acolo de unde am plecat in urma cu un an. ahhhhh cate amintiri si cate oftari indelungi in sufletul meu...
si un zambet pana la urechi mi-a invadat fata odata ajunsa in Schipol. aceleasi magazine, aceleasi produse, acelasi miros, aceleasi fete...peisajul e exact la fel. exceptand hotelul la care a fost o intreaga peripetie sa ajung fiindca evident ca nu sunt in stare sa ma uit la tablite si din avion mi se pare ca hotelul se afla pe partea cealalta a soselei si in inteligenta mea nesfarsita ma gasesc sa traversez si clar ca ma insel. si apoi in mijlocul furtunii si a traficului infernal gaseste o cale sa te intorci carand bagaje pline cu cadouri fragile. dar m-am descurcat. se pare ca in the end nu degeaba s-a hotarat ca sunt cea mai capabila din echipa si ca merit acesta mica excursie in sign of recognition for all the hard work. :D
hotelul...mmmm...e de tot rahatul exceptand micile personal touchuri ca si mesajele de intampinare scrise peste oriunde este loc de ele:in lift, pe usa, pe sampon, pe televizor, pe telefon si telecomanda care controleaza jaluzelele si luminile cand rosii cand verzi cand albastre dupa bunul tau plac. dar nu ma plang. cum naiba sa ma plang cand sunt in amsterdaaaaammmmm? cu trecatorii care iti zambesc si te saluta indiferent ca nu te-au vazut si probabil nu te vor mai vedea toata viata lor? cu complet strangers agitati in ultimul hal prin preajma ta, rugandu-te sa faci o poza cu ei, ca le inseninezi dimineata si nu stiu cum sa faca pe dracu in patru sa-ti faca un compliment? ca tenul tau e perfect...ca nuanta impecabila...ca nu alb...dar nu negru... ca o fi ca o pati....
si apoi biroul...locul unde dupa un an intreg toata lumea te recunoaste necontand faptul ca a lucrat sau nu cu ei. si te intreaba de sanatate si iti zambesc si evident mai fac misto cand comiti cate o greseala neintentionata de exprimare in olandeza si iese totalmente altceva decat ce vroiai sa spui.
si razi! razi si tu cu ei chiar daca razi de tine uneori. fiindca in sfarsit te simti din nou IN CULMILE FERICIRII!!!fiindca pana la ora 2 ai deja trei invitatii la cina si te gandesti mmmm ala-bala-portocala?
si ochii iti sclipesc dar nu de la vinurile franceze atat de tari si aromate ci de la implinirea care iti domina sufletul si mintea.
pe scurt? oficial imi merge bine!!!!!
si ca prin minune am uitat de toata amaraciunea de acasa....am uitat de barbati seci si aventuri sordide. de vorbe mari si fapte mici. ori invers. oricum, finalul e acelasi:patul mirobolant in care de cele mai multe ori in loc de dragoste e mai mult frustrare si razbunare. o furie oarba oarecum.
dar nu conteaza. nimic nu mai conteaza cat inca sunt aici. cat inca pot sa iau o gura de alt aer. cat pot sa-mi reincarc bateriile mult prea uzate. cat sunt back in business....
trecand peste partea in care am calatorit singura (si incredibil dar adevarat nu m-am ratacit) am ajuns exact acolo de unde am plecat in urma cu un an. ahhhhh cate amintiri si cate oftari indelungi in sufletul meu...
si un zambet pana la urechi mi-a invadat fata odata ajunsa in Schipol. aceleasi magazine, aceleasi produse, acelasi miros, aceleasi fete...peisajul e exact la fel. exceptand hotelul la care a fost o intreaga peripetie sa ajung fiindca evident ca nu sunt in stare sa ma uit la tablite si din avion mi se pare ca hotelul se afla pe partea cealalta a soselei si in inteligenta mea nesfarsita ma gasesc sa traversez si clar ca ma insel. si apoi in mijlocul furtunii si a traficului infernal gaseste o cale sa te intorci carand bagaje pline cu cadouri fragile. dar m-am descurcat. se pare ca in the end nu degeaba s-a hotarat ca sunt cea mai capabila din echipa si ca merit acesta mica excursie in sign of recognition for all the hard work. :D
hotelul...mmmm...e de tot rahatul exceptand micile personal touchuri ca si mesajele de intampinare scrise peste oriunde este loc de ele:in lift, pe usa, pe sampon, pe televizor, pe telefon si telecomanda care controleaza jaluzelele si luminile cand rosii cand verzi cand albastre dupa bunul tau plac. dar nu ma plang. cum naiba sa ma plang cand sunt in amsterdaaaaammmmm? cu trecatorii care iti zambesc si te saluta indiferent ca nu te-au vazut si probabil nu te vor mai vedea toata viata lor? cu complet strangers agitati in ultimul hal prin preajma ta, rugandu-te sa faci o poza cu ei, ca le inseninezi dimineata si nu stiu cum sa faca pe dracu in patru sa-ti faca un compliment? ca tenul tau e perfect...ca nuanta impecabila...ca nu alb...dar nu negru... ca o fi ca o pati....
si apoi biroul...locul unde dupa un an intreg toata lumea te recunoaste necontand faptul ca a lucrat sau nu cu ei. si te intreaba de sanatate si iti zambesc si evident mai fac misto cand comiti cate o greseala neintentionata de exprimare in olandeza si iese totalmente altceva decat ce vroiai sa spui.
si razi! razi si tu cu ei chiar daca razi de tine uneori. fiindca in sfarsit te simti din nou IN CULMILE FERICIRII!!!fiindca pana la ora 2 ai deja trei invitatii la cina si te gandesti mmmm ala-bala-portocala?
si ochii iti sclipesc dar nu de la vinurile franceze atat de tari si aromate ci de la implinirea care iti domina sufletul si mintea.
pe scurt? oficial imi merge bine!!!!!
si ca prin minune am uitat de toata amaraciunea de acasa....am uitat de barbati seci si aventuri sordide. de vorbe mari si fapte mici. ori invers. oricum, finalul e acelasi:patul mirobolant in care de cele mai multe ori in loc de dragoste e mai mult frustrare si razbunare. o furie oarba oarecum.
dar nu conteaza. nimic nu mai conteaza cat inca sunt aici. cat inca pot sa iau o gura de alt aer. cat pot sa-mi reincarc bateriile mult prea uzate. cat sunt back in business....
sâmbătă, 22 mai 2010
not a great day for science
beata. mult prea beata. si murdara...
ai em o fokin horibel person...azi si-a adus o prietena iubitul in lume. ii auzisem numele de o mie de ori pana acum si imi parea cunoscut. il asociam cu un fost coleg de generala. big mistake! cand l-am vazut, mi-a picat fata si vroiam sa ma bag sub pamant instant. evident ca existase o noapte, in urma cu multi ani, prea multi ani, in chei, intr-o cabana...god damn it!nu de parca as fi fost in cele mai grozave relatii cu prietena asta in ultima vreme, nevertheless, m-am simtit murdara. atat de murdara...
si-l sun. pe el, pe cavalerul meu in armura stralucitoare. cel care vroia doar "sa ma tina in brate...toata noaptea". dormea bineinteles! si desigur, si-a facut alte planuri, care ma exclud pe mine totalmente! pizda ma-tii!sunt chiar atat de insignifianta? raspunsul! votka!!! muuuulta votka cu suc de mere!
si telefonul imi suna. in nestire. dar la capatul firului nu e omul de la care asteptam scuzele de rigoare. ci e un hopa mitica. un bucurestean care ufffff se fac 6 ani incet si nu ma lasa in pace. ma vede citez "asociata" in terminarea vilei ce si-o construieste. lol!
incep sa ma indoiesc de existenta locului MEU pe pamantul asta...locului, omului, rostului, drumului, you name it!
ai em o fokin horibel person...azi si-a adus o prietena iubitul in lume. ii auzisem numele de o mie de ori pana acum si imi parea cunoscut. il asociam cu un fost coleg de generala. big mistake! cand l-am vazut, mi-a picat fata si vroiam sa ma bag sub pamant instant. evident ca existase o noapte, in urma cu multi ani, prea multi ani, in chei, intr-o cabana...god damn it!nu de parca as fi fost in cele mai grozave relatii cu prietena asta in ultima vreme, nevertheless, m-am simtit murdara. atat de murdara...
si-l sun. pe el, pe cavalerul meu in armura stralucitoare. cel care vroia doar "sa ma tina in brate...toata noaptea". dormea bineinteles! si desigur, si-a facut alte planuri, care ma exclud pe mine totalmente! pizda ma-tii!sunt chiar atat de insignifianta? raspunsul! votka!!! muuuulta votka cu suc de mere!
si telefonul imi suna. in nestire. dar la capatul firului nu e omul de la care asteptam scuzele de rigoare. ci e un hopa mitica. un bucurestean care ufffff se fac 6 ani incet si nu ma lasa in pace. ma vede citez "asociata" in terminarea vilei ce si-o construieste. lol!
incep sa ma indoiesc de existenta locului MEU pe pamantul asta...locului, omului, rostului, drumului, you name it!
sâmbătă, 13 martie 2010
i'm only gonna break break break your heart
incercand sa ma opresc din tremurat si sa-mi stabilizez picioarele,imi aprind o tigara. el in timp ce-si dadea jos prezervativul se repede la telefon. voce mieroasa da iubito...scuza-ma eram la baie...da, tot aici la birou cu calin...nu, nu mai am mult...aduc ceva? bine! papa.
ma uitam la jaluzele galbene lamai. trageam adanc din tigara. ma amuza sticla de suc de pe masa ce am daramat-o in urma cu cateva minute. se aseaza langa mine. vorbea mult si fara sens. cat de bine a fost. cat de mult ii place de mine. de felul in care sarut. il privesc. auzeam cel mult jumatate din ce spunea. si din acea jumatate ma interesa nici...jumate. tacuta, ma uitam la el si ma uitam la mine. nu aveam nici un sentiment. nici de scarba, nici de remuscare, nici de vinovatie, nici de fericire. nu simteam nimic. din starea asta hipnotica m-a scos doar sarutul lui. se uitat in ochii mei, a ranjit, s-a repezit iar la telefon, de data asta la cel fix, si suna.tot eu sunt iubito...radeam aici...respectiv radea calin ca porcul ca cine stie ce crezi? ca nu o sa ma crezi ca sunt la birou la ora asta si lucrez. dar eu i-am spus ca tu ai incredere in mine.da. da.te iubesc. bine. te las. papa
inchide si vine inapoi. imi desface picioarele si imi daruieste cel mai bestial oral.
ma privea in timp ce ma imbracam. si-mi zice:
-ma bucur ca m-ai sunat, pizdici...si as vrea sa te mai vad. ne bem maine dimineata impreuna cafeluta? hai ca o corup pe nevasta-mea sa ramana acasa sa faca curat sa faca ce stie ea. hai...te sun maine...vrei?
am zambit usor. l-am sarutat si am zis ca e tarziu si sa plecam. l-am trimis la baie sa se spele si sa acopere mirosul meu imprimat pe pielea lui.
urcam in continuare cu maxima nesiguranta in picioarele mele scarile blocului. in capul meu se invarteau o mie de ganduri. si printre ele cuvintele strainului meu:
„ straina: de unde atata sacrificiu pt...o straina? „ Imi place sa-ti spun „straina”, pt ca ...la urma urmei e o realitate. Desi de fiecare data cand scriu...venele-mi plesnesc de-atata suficienta. De ce atata sacrificiu? Pt ca mi-e dor sa iubesc o femeie „de calitate”. Iar in tine am gasit inca de la inceput ceea ce numesc eu „femeie de calitate, ...de rasa”. De ce sacrificiu? Pentru ca astfel voi savura mai intens placerea de-a te fi avut. Nu stii tu femeie, cate suflete-am zdrobit incercad sa fac ceva ce oricine-si doreste... Sa iubesc. Nimic nu ma opreste sa ma-nbat cu fericire. Rezerve am, nelimitate. Iar tu, esti combinatia letala pentr inimia unui barbat sensibil. Eu sunt un sensibil. Recunosc si uneori sunt chiar mndru de asta.
Daca te-as fi avut mai demult si dintr-o data ( si stii bine c-as fiputut sa te am), as fi murit . Pentru ca esti ca ai in tine o prea mare concentratie de femeie,madrie, raceala, erotism, sarcasm, neoblete, ironie, caldura, inteligenta, prostie, viciu, cultura, perversitate, supunere, razvratire. Barbatii din viata tau au gresit fatal, voind totul. Sau in bucati mari. Cand am descoperit combinatia aceasta, inteles ca din tine trebuie sa musc doar cat sa pot trai decent. Sarut marsav cu fad miros de menta si-o urma fina de saliva. Si n-as numi asta sacrificiu. O fac frumos si asta-nseamna arta. Am tot ce-mi trebuie pentru a desavarsi acesata lucrare. Am si putere, am si rabdare, am si rusine. Astept momentul in care sa te simt fara tine.
Si-apoi sa te fac la loc... si sa fac dragoste cu tine. In forma pura.
si da...dupa toate astea eu ma refugiez in bratele altui barbat...
ma uitam la jaluzele galbene lamai. trageam adanc din tigara. ma amuza sticla de suc de pe masa ce am daramat-o in urma cu cateva minute. se aseaza langa mine. vorbea mult si fara sens. cat de bine a fost. cat de mult ii place de mine. de felul in care sarut. il privesc. auzeam cel mult jumatate din ce spunea. si din acea jumatate ma interesa nici...jumate. tacuta, ma uitam la el si ma uitam la mine. nu aveam nici un sentiment. nici de scarba, nici de remuscare, nici de vinovatie, nici de fericire. nu simteam nimic. din starea asta hipnotica m-a scos doar sarutul lui. se uitat in ochii mei, a ranjit, s-a repezit iar la telefon, de data asta la cel fix, si suna.tot eu sunt iubito...radeam aici...respectiv radea calin ca porcul ca cine stie ce crezi? ca nu o sa ma crezi ca sunt la birou la ora asta si lucrez. dar eu i-am spus ca tu ai incredere in mine.da. da.te iubesc. bine. te las. papa
inchide si vine inapoi. imi desface picioarele si imi daruieste cel mai bestial oral.
ma privea in timp ce ma imbracam. si-mi zice:
-ma bucur ca m-ai sunat, pizdici...si as vrea sa te mai vad. ne bem maine dimineata impreuna cafeluta? hai ca o corup pe nevasta-mea sa ramana acasa sa faca curat sa faca ce stie ea. hai...te sun maine...vrei?
am zambit usor. l-am sarutat si am zis ca e tarziu si sa plecam. l-am trimis la baie sa se spele si sa acopere mirosul meu imprimat pe pielea lui.
urcam in continuare cu maxima nesiguranta in picioarele mele scarile blocului. in capul meu se invarteau o mie de ganduri. si printre ele cuvintele strainului meu:
„ straina: de unde atata sacrificiu pt...o straina? „ Imi place sa-ti spun „straina”, pt ca ...la urma urmei e o realitate. Desi de fiecare data cand scriu...venele-mi plesnesc de-atata suficienta. De ce atata sacrificiu? Pt ca mi-e dor sa iubesc o femeie „de calitate”. Iar in tine am gasit inca de la inceput ceea ce numesc eu „femeie de calitate, ...de rasa”. De ce sacrificiu? Pentru ca astfel voi savura mai intens placerea de-a te fi avut. Nu stii tu femeie, cate suflete-am zdrobit incercad sa fac ceva ce oricine-si doreste... Sa iubesc. Nimic nu ma opreste sa ma-nbat cu fericire. Rezerve am, nelimitate. Iar tu, esti combinatia letala pentr inimia unui barbat sensibil. Eu sunt un sensibil. Recunosc si uneori sunt chiar mndru de asta.
Daca te-as fi avut mai demult si dintr-o data ( si stii bine c-as fiputut sa te am), as fi murit . Pentru ca esti ca ai in tine o prea mare concentratie de femeie,madrie, raceala, erotism, sarcasm, neoblete, ironie, caldura, inteligenta, prostie, viciu, cultura, perversitate, supunere, razvratire. Barbatii din viata tau au gresit fatal, voind totul. Sau in bucati mari. Cand am descoperit combinatia aceasta, inteles ca din tine trebuie sa musc doar cat sa pot trai decent. Sarut marsav cu fad miros de menta si-o urma fina de saliva. Si n-as numi asta sacrificiu. O fac frumos si asta-nseamna arta. Am tot ce-mi trebuie pentru a desavarsi acesata lucrare. Am si putere, am si rabdare, am si rusine. Astept momentul in care sa te simt fara tine.
Si-apoi sa te fac la loc... si sa fac dragoste cu tine. In forma pura.
si da...dupa toate astea eu ma refugiez in bratele altui barbat...
luni, 8 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
oare?
mmmm...iar am ajuns in situatia aia atat de ridicola si penibila cand ma uit insistent din 5 in 5 minute pe mess. pe mail. mi-a scris? no new message. nu! ahhh la naiba.alte 5 minute. mi-a scris? raspunsul evident e acelasi rasunator nu. ma enervez. pe mine sau pe el sau pe conexiune sau offfff "victime" gasesc. trag aer in piept. asa nu merge. gata! stiu! am nevoie sa ma deconectez. o tura de shopping. dar nu inainte de a-mi verifica inca o data mailul. posomorata pornesc spre magazine. si revin. cu mai multe plase decat as pot cara. si cu o jumatate de zambet. repede sa-mi verific mailul. tot nu??? come on! s-a stricat? poate este o defectiune si de aceea nu primesc nimic. pe dracu! nu primesc nimic de la el, altii, complet neinteresanti imi scriu. leave me the fuck alone! deci nu e nici asta. de ce nu-mi scrie??!! oare e ocupat? oare e la bazin? oare e la solar? oare e cu alta? oare e speriat? oare l-au ajuns din urma nervii si a realizat ca de fapt l-a deranjat faptul ca se simte vulnerabil in preajma mea si ca gestul meu militaresc de a-l suna pe nepusa masa a fost totusi necugetat? oare nu ii se mai pare amuzant ca am reusit sa dau de el si i-am descoperit identitatea? oare ma testeaza cat ma pot tine de cuvant si nu-l sun nici daca arde casa? dar arde,god damn it, arde in flacari!
bat din picioare.alt tab.nothing new. am nevoie sa beau ceva.
bat din picioare.alt tab.nothing new. am nevoie sa beau ceva.
miercuri, 3 februarie 2010
lupul isi schimba parul dar naravul ba
"E 2,46 ( dimineata). Scriu acum fara sa stiu ce incep . Am un singur gand in minte-mi...in rest alcool. Imi place starea asta acum. Aveam nevoie de ea. M-ai tulburat femeie, si de aceea cred, acesta e ultimul „ravas” ce-l scriu pt tine. N-aveai tu niciun drept sa-mi intri-n viata. Alesesem demult sa raman singur si fara timp... Am aruncat demult, nesabuit, chiar si cheita de la ceas... Am ales ratiunea in schimbul fericirii . Si-acum vii tu si-mi razvratesti gandurile? Voi bloca usa cu piciorul, femeie ...pt ca si numai mirosul tau, ce-a intrat prin crapatura usii sufletului meu, m-a dezechilibrat. Nu mai aveam nevoie de asta. Nu acum.
Asadar...un fel de „adio” unei femei ce n-am avut-o niciodata. Si n-o fac pentru ca-s las. O fac pentru ca am hotarat sa nu mai sufar. Pentru iubire am sa soptesc coduri de-acum inainte. Sa le stiu doar eu. Si poate cate-o ea , indeajuns de inteligenta incat sa le perceapa. O astfel de „ea” esti tu, straino... "
asa au sunat cuvintele presupusului luni februarie. nu stiu cate de tare si-au lasat amprenta asupra mea cata vreme duminica seara C (luna noiembrie) avea status "in pat...".hmmm, what a lovely picture. si m-am gasit sa-i scriu sa-l intreb daca e de unul singur in acel loc sfant. si asa a demarat conversatia.
-de ce? wanna join?
-daca pomenesti cuvantul magic o sticla de vin si un masaj as lua in considerare oferta
-votca. punctul doi nu e negociabil
de aici parca nu se mai sfarsea discutia. le teoretizam pana la cer si inapoi care pe care si unde si cum si cand. si aaaahhhhh ca imi pierea tot cheful. pana in momentul in care plictisita m-am ratoit la el reprosandu-i sa se trezeasca la realitate fiindca e vorba despre nimic mai mult nimic mai putin decat sex pur.
si....asa a si fost. presarat cu putin andre rieu cat sa nu uitam ca suntem oameni si avem inca nevoie de o mangaiere de o vorba buna. ca nu e animal planet varianta live. in bezna din apartamentul lui eu luminam cerul. eu. el...mai putin. ofta trist ca e stresat si satul si are nevoie de o femeie in toata puterea cuvantului. femeie care sa nu-l futa la cap. femeie care sa-i faca copii frumosi si destepti. are nevoie de mai mult...
eu inghiteam in sec. nu sunt eu aceea. nu sunt eu in stare sa-i suport toate mizeriile. tocmai aroganta, ingamfarea, orgoliul de barbat imbatabil ma atrage la el, dar daca ar fi sa traiesc cu omul care l-a luat pe nu in brate, care se contrazice din principiu si vrea sa arate mereu ca e mai destept, as casapia...ironia e ca omul asta e eu in varianta masculina...
azi (miercuri!) am reusit in sfarsit sa ma misc ca oamenii. pot sa ma asez fara sa ma stramb ca la vitamina C de la febra musculara. sa-mi misc bratele si picioarele pline de vanatai. cum draci le-am capatat nu prea imi amintesc, dar nici nu-mi pasa.sunt invaluita in aceeasi indiferenta de la care am inceput demult. atat de demult....
Asadar...un fel de „adio” unei femei ce n-am avut-o niciodata. Si n-o fac pentru ca-s las. O fac pentru ca am hotarat sa nu mai sufar. Pentru iubire am sa soptesc coduri de-acum inainte. Sa le stiu doar eu. Si poate cate-o ea , indeajuns de inteligenta incat sa le perceapa. O astfel de „ea” esti tu, straino... "
asa au sunat cuvintele presupusului luni februarie. nu stiu cate de tare si-au lasat amprenta asupra mea cata vreme duminica seara C (luna noiembrie) avea status "in pat...".hmmm, what a lovely picture. si m-am gasit sa-i scriu sa-l intreb daca e de unul singur in acel loc sfant. si asa a demarat conversatia.
-de ce? wanna join?
-daca pomenesti cuvantul magic o sticla de vin si un masaj as lua in considerare oferta
-votca. punctul doi nu e negociabil
de aici parca nu se mai sfarsea discutia. le teoretizam pana la cer si inapoi care pe care si unde si cum si cand. si aaaahhhhh ca imi pierea tot cheful. pana in momentul in care plictisita m-am ratoit la el reprosandu-i sa se trezeasca la realitate fiindca e vorba despre nimic mai mult nimic mai putin decat sex pur.
si....asa a si fost. presarat cu putin andre rieu cat sa nu uitam ca suntem oameni si avem inca nevoie de o mangaiere de o vorba buna. ca nu e animal planet varianta live. in bezna din apartamentul lui eu luminam cerul. eu. el...mai putin. ofta trist ca e stresat si satul si are nevoie de o femeie in toata puterea cuvantului. femeie care sa nu-l futa la cap. femeie care sa-i faca copii frumosi si destepti. are nevoie de mai mult...
eu inghiteam in sec. nu sunt eu aceea. nu sunt eu in stare sa-i suport toate mizeriile. tocmai aroganta, ingamfarea, orgoliul de barbat imbatabil ma atrage la el, dar daca ar fi sa traiesc cu omul care l-a luat pe nu in brate, care se contrazice din principiu si vrea sa arate mereu ca e mai destept, as casapia...ironia e ca omul asta e eu in varianta masculina...
azi (miercuri!) am reusit in sfarsit sa ma misc ca oamenii. pot sa ma asez fara sa ma stramb ca la vitamina C de la febra musculara. sa-mi misc bratele si picioarele pline de vanatai. cum draci le-am capatat nu prea imi amintesc, dar nici nu-mi pasa.sunt invaluita in aceeasi indiferenta de la care am inceput demult. atat de demult....
miercuri, 27 ianuarie 2010
sweet november
ma simt ca charlize theron in sweet november. viata mea e copia fidela a vietii sarei. luna si barbatul...
si trece. atat de repede. si luna, si barbatul along with it. in neant. cateodata ma fortez sa-mi amintesc fete, nume sau intamplari. desi nu au fost barbati stersi. dimpotriva. fiecare au fost pregnanti in felul lor. doar ca nici unul nu a ajuns la inima mea. si nici nu stiu daca vroiam sa ajunga. inima mea e in continuare furata si ferecata de ochii lumii si poate si de el insusi. e in continuare la V.
vorbisem cu el. dupa un an intreg de zile, vorbisem cu el. conversatie neinsemnata din care merita retinut doar intrebarea lui care suna ceva de genul tu chiar nu ai de gand sa faci lucrurile sa intre in fagasul lor firesc? tu chiar nu vrei sa ai o relatie normala cu cineva?imi venea sa urlu. sa-i raspund ca tu chiar esti atat de orb sa nu vezi ca sunt schilodita din punct de vedere emotional? iar cutitul e in mana ta?
raspunsul, desi nu a fost dat in atatea cuvinte a ramas un nu categoric. in parte ma complac in situatia de fata. in parte ma face fericita. in parte ma deprima. dar cel mai mult, ma oboseste.
sunt obosita...atata tot... imi rasuna cuvintele lunii februarie presupun :)
"Ai obosit? ...Ce pacat ca nu putem sa ne silim constiinta sa sune zilnic precum desteptatorul. N-am mai obosi si nici neimplinirile nu ne-ar durea...Neimplinirile dor pt ca raman. Tu stii asta mai bine edcat mine. Cred ca e unul dintre cele cu care nu vreau sa concurez cu tine. M-ai bate . Tu stii ca poti avea si cumpara orice, de la placere pana la o vata pe bat....o implinire nu vei cumpara niciodata. Zi de zi construim amandoi se pare... amintiri dar unii , prea putine impliniri. Inteleg mintea de femeie , sau cel putin, am pretentia c-as intelege-o. Poti s-o faci sa planga in sughituri...sau sa-i spui vorbe grele. O poti minti facand-o sa planga de fericire sau... o poti face chiar sa simta ca e fericita.... Te scalzi in voluptatea usurarii intunecand fata unei femei...nedrept de usor. O poti transfiorma chiar si-n amintire urata. Superlativ al cinismului, gandul ca e frumoasa cand plange te scarbeste de propria-ti (ne)fiinta. Ca barbat asa vezi lucrurile...Ca barbat, femeia conteaza prea putin. Asta cred ca ai omis din calculele unei vieti traite intre repere variabile. In rest, ce-i viata ta? Hai sa-ti spun cum o vede un barbat : Doua cutite manjite de gem, ea nu si-a terminat oul ochi si salata de rosii. De regula, doua pahare de vin rosu stau marturie ca aseara ai reusit sa fie bine. Firimituri, cateva folii de medicamente, albastrul transparent al unei sticle de apa plata care se confrunta cu mobila maro inchis de bucatarie. Servetele rosii, o sticla de sampanie nedesfacuta la care nu indraznesti sa speri. Toate sar in ochi si se fixeaza pe retina, condimentele din jurul imaginii cu ea neinsemnata....O amintire, candva. Asta e imaginea in care te vad si-o simt ca fiindu-ti comuna. Un el implinit superficial si-o tu ce poti fi oricand o alta. Ai obosit si constati acum ca si constiinta lucreaza in defavoarea ta. Poate deseori iti doresti sa poti sa plang. Gresesc? Pt ca, cred eu, numai plansul asta de neimplinire si de “singur” inmulteste sentimentul ala de vinovatie si placeri ilicite care, culmea, nu te indoaie, te revolta si de ajuta sa te simti apoi rece si invincibila. Doar ca...secundele sunt supraelastice...zile-s moi...verile calde iar craciunul cere anual un tribut de-al doilea om ...sentinta muta a unei amintiri urate pe care tocmai ai dat-o in folosinta, la cheie, cu toate finisajele. Asadar, e normal sa obosesti...Constiinta nu te-ajuta deloc pe dinauntru si din pacate constiinta nu e reglabila precum un ceas desteptator pe din cand in cand, mai poti sa te faci ca uiti sa-l tragi...sau pe care-l poti programa sa te trezeasca...Constiinta traieste zile din noi, din tine...pe cont propriu.Ar fi atat de simplu sa ne amintim zilnic ca trebuie sa construim amintiri frumoase. Si-atat de departe te simt de ele si de-a fi...implinita.
O zi calda, straino..."
ahhh ca am citit si am recitit mailul asta la nesfarsit. si am ascultat pe repeat celei care minte al lui minulescu pana ce am invatat-o pe de rost. si de fiecare data aduce lacrimi in ochii mei. si o nevoie acuta de o bautura taaaarrrreee. sa ma muteasca. sa ma amorteasca. sa ma faca sa uit. sau sa-mi amintesc.
sa uit ca sunt prinsa intr-o capcana a timpului. prinsa in propria-mi nesabuinta si neputinta. sa-mi amintesc ca ar fi vremea sa vad si eu dincolo de orizonturile (nemarginite) al unei amante. sa-mi amintesc cum e sa poti suna la 3 dimineata pe cineva doar pt a-i spune ca ti-e dor de atingerea lui. de mirosul lui.
...sunt atat de obosita...si atat de trista...si atat de pierduta...
si trece. atat de repede. si luna, si barbatul along with it. in neant. cateodata ma fortez sa-mi amintesc fete, nume sau intamplari. desi nu au fost barbati stersi. dimpotriva. fiecare au fost pregnanti in felul lor. doar ca nici unul nu a ajuns la inima mea. si nici nu stiu daca vroiam sa ajunga. inima mea e in continuare furata si ferecata de ochii lumii si poate si de el insusi. e in continuare la V.
vorbisem cu el. dupa un an intreg de zile, vorbisem cu el. conversatie neinsemnata din care merita retinut doar intrebarea lui care suna ceva de genul tu chiar nu ai de gand sa faci lucrurile sa intre in fagasul lor firesc? tu chiar nu vrei sa ai o relatie normala cu cineva?imi venea sa urlu. sa-i raspund ca tu chiar esti atat de orb sa nu vezi ca sunt schilodita din punct de vedere emotional? iar cutitul e in mana ta?
raspunsul, desi nu a fost dat in atatea cuvinte a ramas un nu categoric. in parte ma complac in situatia de fata. in parte ma face fericita. in parte ma deprima. dar cel mai mult, ma oboseste.
sunt obosita...atata tot... imi rasuna cuvintele lunii februarie presupun :)
"Ai obosit? ...Ce pacat ca nu putem sa ne silim constiinta sa sune zilnic precum desteptatorul. N-am mai obosi si nici neimplinirile nu ne-ar durea...Neimplinirile dor pt ca raman. Tu stii asta mai bine edcat mine. Cred ca e unul dintre cele cu care nu vreau sa concurez cu tine. M-ai bate . Tu stii ca poti avea si cumpara orice, de la placere pana la o vata pe bat....o implinire nu vei cumpara niciodata. Zi de zi construim amandoi se pare... amintiri dar unii , prea putine impliniri. Inteleg mintea de femeie , sau cel putin, am pretentia c-as intelege-o. Poti s-o faci sa planga in sughituri...sau sa-i spui vorbe grele. O poti minti facand-o sa planga de fericire sau... o poti face chiar sa simta ca e fericita.... Te scalzi in voluptatea usurarii intunecand fata unei femei...nedrept de usor. O poti transfiorma chiar si-n amintire urata. Superlativ al cinismului, gandul ca e frumoasa cand plange te scarbeste de propria-ti (ne)fiinta. Ca barbat asa vezi lucrurile...Ca barbat, femeia conteaza prea putin. Asta cred ca ai omis din calculele unei vieti traite intre repere variabile. In rest, ce-i viata ta? Hai sa-ti spun cum o vede un barbat : Doua cutite manjite de gem, ea nu si-a terminat oul ochi si salata de rosii. De regula, doua pahare de vin rosu stau marturie ca aseara ai reusit sa fie bine. Firimituri, cateva folii de medicamente, albastrul transparent al unei sticle de apa plata care se confrunta cu mobila maro inchis de bucatarie. Servetele rosii, o sticla de sampanie nedesfacuta la care nu indraznesti sa speri. Toate sar in ochi si se fixeaza pe retina, condimentele din jurul imaginii cu ea neinsemnata....O amintire, candva. Asta e imaginea in care te vad si-o simt ca fiindu-ti comuna. Un el implinit superficial si-o tu ce poti fi oricand o alta. Ai obosit si constati acum ca si constiinta lucreaza in defavoarea ta. Poate deseori iti doresti sa poti sa plang. Gresesc? Pt ca, cred eu, numai plansul asta de neimplinire si de “singur” inmulteste sentimentul ala de vinovatie si placeri ilicite care, culmea, nu te indoaie, te revolta si de ajuta sa te simti apoi rece si invincibila. Doar ca...secundele sunt supraelastice...zile-s moi...verile calde iar craciunul cere anual un tribut de-al doilea om ...sentinta muta a unei amintiri urate pe care tocmai ai dat-o in folosinta, la cheie, cu toate finisajele. Asadar, e normal sa obosesti...Constiinta nu te-ajuta deloc pe dinauntru si din pacate constiinta nu e reglabila precum un ceas desteptator pe din cand in cand, mai poti sa te faci ca uiti sa-l tragi...sau pe care-l poti programa sa te trezeasca...Constiinta traieste zile din noi, din tine...pe cont propriu.Ar fi atat de simplu sa ne amintim zilnic ca trebuie sa construim amintiri frumoase. Si-atat de departe te simt de ele si de-a fi...implinita.
O zi calda, straino..."
ahhh ca am citit si am recitit mailul asta la nesfarsit. si am ascultat pe repeat celei care minte al lui minulescu pana ce am invatat-o pe de rost. si de fiecare data aduce lacrimi in ochii mei. si o nevoie acuta de o bautura taaaarrrreee. sa ma muteasca. sa ma amorteasca. sa ma faca sa uit. sau sa-mi amintesc.
sa uit ca sunt prinsa intr-o capcana a timpului. prinsa in propria-mi nesabuinta si neputinta. sa-mi amintesc ca ar fi vremea sa vad si eu dincolo de orizonturile (nemarginite) al unei amante. sa-mi amintesc cum e sa poti suna la 3 dimineata pe cineva doar pt a-i spune ca ti-e dor de atingerea lui. de mirosul lui.
...sunt atat de obosita...si atat de trista...si atat de pierduta...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)