Fulgerica: mi-e dor sa ma tzi in brate.... mi-e dor sa ma saruti... mi-e dor sa ma atingi... mi-e dor sa iti aud vocea.... mi-e dor sa ma stresezi dimineata cand ma trezesc...mi-e dor sa fac dragoste cu tine..... mi-e dor de tine
-...acuma vrei sa ma faci sa plang?...sau numai sa ma impaci?
-nici una nici alta....
-am avut un moment de sinceritate
El cu momentul de sinceritate, eu cu momentul de vinovatie. Constiinta mea a inceput sa zburde pe ritmuri de cha –cha-cha. Habar nu am cum o sa-l privesc in ochi. Cum o sa-l suport pe el…si pe mine. The holiday season reason is not good enough sa ma joc in halul asta cu sentimentele unui om. Aproape ca mi-e teama sa ma intorc in Romania fiindca nu am nici cea mai vaga idée ce ma asteapta acolo si ce schimbari va aduce atat pe plan profesional cat si personal repatrierea. Chiar si temporara cum o fi ea. Niciodata nu am fost buna la dat explicatii altora, cu atat mai mult mie. Si nu inteleg de ce mi-e atat de greu sa-mi asum responsabilitati in viata privata cand asta fac in cele 16 ore de munca de la birou? Si apparent o fac bine, din moment ce am fost promovata. Desi…am impresia ca semnarea noului contract a fost de fapt un pact cu diavolul si mi-am vandut sufletul pe o nimica toata, dar asta e déjà partea doua a povestii.
Deocamdata starui in actiunile si gandurile mele derutante pentru toti cei din jurul meu si astept sa se rupa ceva. In mine, in el, intre noi…E ca si cum ar fi o bomba pe cale sa explodeze, numaratoarea inversa a inceput iar telecomanda cu toate ca e in mainile mele, nu am nici curajul si nici cunostintele necesare sa o folosesc…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu