bleah!

la fel de amarata butonam ba calculatorul ba televizorul. cand out of nowhere apare distinsul domn C:

-blooondaaaaa! ce faci? esti in tara? un vin, ceva, in vreo ora jumate?

din ora aceea jumate s-au facut de fapt 24 (god damn garlic!) dar a meritat fiecare minutel in plus. C s-a intrecut pe sine de data aceasta. relaxat, cu un suras misterios, sorbea incet din vinul francez. parca avea o bagheta invizibila in mana si ca prin magie mi-a readus primul dintr-un lung sir de zambete ce au urmat in seara aceea.

maximia...istoviti, ne lateam in pat. alungita in bratele lui, imi incercam puterile hipnotice de a face cumva paharul de pe masa sa aterizeze direct in mainile mele fara sa fac efortul supraomenesc de a ma ridica. efort sortit esecului bineinteles, arunc un ochi catre el si laptopul minune. radea isteric de o crizata oarecare suferinda de o cadere nervoasa din cauza citez "neseriozitatii si nesimtirii" lui. si ii dadea o ultima sansa sa se justifice si ahhhh jose armando, rosalinda, yo stoi embarasada si alte cacaturi de telenovele ieftine.

trist destul, dar pt o clipa mi-a fost rusine ca eram femeie. in the end saraca se simtea slaba si murdara si folosita si aruncata cat colo, si doamne ca doar in urma cu cateva ore eram in pielea ei si treceam prin aceleasi trairi, dar jur ca nu puteam oricat de mult ma straduiam sa-mi fie mila de ea. nu puteam trece dincolo de penibilul si ridicolul situatiei.eram, la fel ca si el, cel mult, scarbita. si atat.

ne-am uitat unul la altul si am luat-o de la capat. si as minti daca as sustine ca nu-mi cunoaste inside out fiecare particica din corp, si ca vecinii au putut dormi linistiti :)

down down down

am fost crescuta de oameni simplii cu valori simple.sa fii inainte de toate om. sa dai tot ce ai mai bun din tine. fara rezerve sau fara regrete.

si am dat. pentru a nu stiu cata oara mi-am daruit zilele si noptile, trupul si sufletul, tot ce aveam mai scump si mai bun.rezultatul? eu, lafaita in pijama (si asta la ora 18.12), cu ochii plansi si umflati, ciufulita si plina de pareri de rau pana la refuz.

si nu reusesc sa-mi dau seama ce gresesc? de cate ori sunt o cutra in toata puterea cuvantului, la naiba, ca sunt fericita! dar acum...acum...a picat cerul peste mine si nu stiu de unde si cum sa o iau de la capat, si cum sa evit sa ma uit la mine sa nu vad unde am ajuns.

jos! jos de tot...