shoulda

http://www.youtube.com/watch?v=iHLOKd0H6zc

o fata ambitioasa ramane o fata ambitioasa

asta a fost replica ei in timp ce-si aranja pliurile de pe rochita adanc decoltata.se intorsese putin ravasita si cu un zambet victorios de la private partyul pe care-l avusese cu VPul pe EMEA. cel pentru care are citez o "afinitate personala".

m-am simtit detronata. si aveam un gust dulce amarui. cu catva timp in urma eu eram in papucii ei.eu dispaream in toi de noapte in cearceafuri de satin printre care se "uitau" verighetele. si erau nopti scurte dar marcante. care ti se intipareau in corp. si in atitudine. what's love got to do?

ma uitam la mine. la rochita neagra si mai mult decat decenta.nici urma de "lantic", nici gand de porno. imi inghiteam cuvintele care veneau de-a valma. imi alungam gandurile si regretele. alesesem noptile albe, diminetile lenese, cafelele fierbinti si saruturile indelungi si apasate. alegere tacita pe care uneori nu vreau sa o recunosc sau sa mi-o asum. uneori.

si stau sa ma intreb if I walked when I should have run and I ran when I should have walked?

insideuri

but who the hell said that it's going to be easy?
...

relationships are damn hard.iar eu nu vreau si mai mult nu pot sa-mi complic viata. si nu pot face promisiuni nici pana si mie daramite unei persoane care ...care ce? am o duzina de argumente pro si o alta duzina contra. si sunt epuizata si as vrea sa nu-mi bat capul cu decizii pe care as putea sa le regret later on. funny thing is ca nu stiu ce as regreta mai mult: despartirea sau ambitia de a stick to it and make it work and make it right?
si nu-mi gasesc cuvintele si nu-mi gasesc starea. si nu am rabdarea sau nervii necesari sa stau sa astept cata vreme nici macar nu stiu ce astept: sa plec sau sa raman?

you can't fix something that wants to stay broken

brutal reality check! dar perfect adevarat...

fiindca fie e prea tarziu, si au trecut ani cu prea multe compromisuri,prea multe cedari,prea multe iertari, prea multe sperante si prea multe vise; fie ca au trecut doar cateva saptamani cu prea multe principii, prea multe scrupule, prea multe temeri, prea multa presiune, prea multe intrebari; concluzia e aceeasi: you can't fix something that wants to stay broken.

si nu conteaza indarjirea sau parerile de rau. a ta sau a celorlalti. ajungi la un punct in care tragi linie si nu mai (poti) sa mergi mai departe. deoarece toti anii si toate saptamanile te-au secatuit si incetul cu incetul au furat bits and pieces of your heart. si te opresti. si nu mai accepti "compania unei tinere domnisoare", fiindca god damn it, ai acceptat o nevasta, apoi un divort, o alta femeie deja e prea mult. no matter the reasons. it's broken. si nu mai accepti regretele si cererile de iertare care au intarziat un an. caci nu ai ce face cu ele. it's broken.si nu plonjezi triplu surub in alte brate, pentru ca si ele au la randul lor o alta istorie si un alt trecut care e marcant si nu se sterge cu buretele. it's broken.

si ahhhhh, in ultimele 4 zile foarte urat mi-a fost predata lectia asta, dar va trebui sa o invat sub o forma sau alta. sa ma calmez. sa learn to let go. because no matter how hard I try, I still won't be able to fix something that wants to stay broken.

so cheers, V! si tot restul de salcami nebuni din viata mea!

mister right now

orice fetita viseaza la mister right. doar ca cineva a prostit-o si a uitat sa puna acel cuvant pretios in urma cuvantului right. si anume now. fiindca mr right nu exista. pardon, exista, doar ca e foarte bine ascuns. si daca ai norocul sa-l intalnesti, ghinion maxim, nu e al tau. si nu va fi niciodata. fiindca are o viata prea plina, in care tu nu iti poti fauri un locsor.si mai devreme sau mai tarziu, oricat de crancen ai lupta, obosesti.

so, there isn't mister right. there is only mister right now.

you might need somebody

infasurata in prosopel, cu jumatate de cana de cafea bauta, pe jumatate inca adormita raspund la interfon si deschid usa. dincolo de ea era S. S de la somebody sa spunem.



cu o cutiuta mica de bijuterii in mana si un zambet larg. asa a inceput weekendul.nici nu pasise bine in casa si mi-a smuls primul zambet cu acea cutiuta, care odata deschisa continea....skittlesuri.:)).dar jur ca m-am bucurat mai tare ca un copil de 5 ani in ajunul craciunului.
si a continuat in exact acelasi stil.am scapat de crispari rapid, grijile pe care mi le facusem erau inutile,el s-a integrat perfect in peisaj, iar eu in bratele lui. iar peisajul a fost rapitor.si micile lui atentii au dat roade si scopul lui de a ma rasfatata a fost indeplinit. pentru prima data de mult timp, nu trebuia sa rostesc ceva, caci mi se realiza dorinta inainte ca nici macar sa o fi gandit-o, daramite sa o fi cuvantat-o. si iac-asa am facut stanga imprejur, si am perindat de nebuni prin belis dupa o zi si o noapte in care nu am fost scapata nici din ochi, nici din brate.

pret de un weekend am...apartinut cuiva. si am avut nevoie de asta. I needed somebody.

lady vampire

meetingsuri.planuri.forecasturi.bugete.action itemsuri. issue logsuri.cafea cu nemiluita.si oameni ....mmmm...scrobiti...toate au disparut ca prin magie la lasarea intunericului si au inceput sa-si faca aparitia sfioasa primele zambete.peste in sos de trufe,vin de soi ales, shoturi, bere (in ordine aleatorie), dansat care pe parcursul noptii a devenit lasciv. si s-a mutat la bara.
printre remarcile ca man, that's just too hot, ma simteam privita. si dorita. am preferat sa ignor.invinuiam alcoolul in cantitati excesive, oboseala, varsta, casnicia lui, gaseam orice scuza cat de cat oportuna sa nu iau in serios avansurile din ce in ce mai evidente. cu toate astea tot am fost...furata...de disperarea cu care cauta cea mai mica ocazie de a ma atinge, de a ma simti, de a ma lua de mana, de a fi aproape de mine.
si acum imi rasuna in cap vocea si neputinta lui cand ma implora sa don't leave...please...you can't leave...if you would leave, that would be just....WRONG...so don't leave...

dar am plecat. lady vampire out of transylvania choosed to leave. in pas alergator chiar. fiindca nu-mi permiteam inca o poveste fara cap si fara coada cu un manager cu care va trebui sa lucrez.i've been on that road before. nu duce nicaieri...decat poate la disconfort cu tine insuti si cu celalalt. asta fara nici macar sa o includ pe stimata lui sotie. so...am plecat...si stiu ca am facut bine, doar ca ne va mai trebui inca putin timp sa ne si convingem de asta. si asta e singurul lucru pe care il avem la discretie atata vreme cat nu suntem in Amsterdam: timpul. timpul apart.

better regret the things I did, than the things I didn't do

eu:-I always say what I think
Derek:(zambeste timid)hmmmm...that's you. I wish I could do the same
eu:-what's stopping you? go ahead
Derek:-well, I can't....I can't say what I am thinking right now
eu:-try it
Derek:-my mind is on you...naked...

si apoi liniste. de mormant.

ma intorc in camera si ma uit pe cartonasul negru de la dus. scris mare si rosu: close the door.turn on water.that feels good.

de la fulgerica citare

ieftin dar la sentiment

eu stiu...

tin minte ca pe vremea cand eram in liceu, mic fiind si si prost pe deasupra, imi placea un fragment cica din scrisoarea Elisabetei a Spaniei catre Cristofor Columb:"plutesti drept inainte iar daca pamantul pe care il cauti nu exista, cu siguranta Dumnezeu il va crea dinadins pentru a-ti rasplati curajul" ...recunosc ca a trebuit sa trec la muzica din zona "artileriei grele" pentru a ma apuca de scris...incepem cu come away with me si trecem la subiect...nu pot sa iti promit nimic..as vrea sa te asigur si sa te fac sa crezi ca undeva in decembrie ne vom vedea si dupa primele momente de timorare o sa ne dam drumul la vorbe si o sa radem si o sa ne amuzam si intepam ..dar nu pot sa fac asta...stiu ca sunt capabil si pot si mi-am dat seama ca asa va fi..ca am sa ma apropiu usor de tine si am sa te iau de manuta si tu imi vei zambi smecher si o sa ma intepi cu vorbe...fara sa iti retragi insa mana dintr-a mea ;) ..dar nu pot promite asta...suntem pe nisipuri periculos de alunecatoare datorate distantei de timp si spatiu care ne desparte...de aceea prefer sa nu ma gandesc..sa nu visez....nici macar la visele alea neortodoxe pe care mi le-am interzis cu desavarsire...sper sa rezist pana la capat...te rog sa ma intelegi...imi aduci atata lumina si ma ajuti atat de mult...nu stiu cum reusesti..... cred ca si tu, la fel ca si mine, nu faci nimic spectaculos inafara de a fi tu...eu asta fac...sunt eu...nu joc niciun rol...nu as avea decat de pierdut...daca as putea sa iti dovedesc cumva asta..
daca ne-am fi cunoscut in alte vremuri si locuri ce bine era...daca..prea multi daca..daca nu eram aici..daca nu erai acolo...vrem aceleasi lucruri...afectiunea care nu imi lipseste pt ca sunt aici..e o chestie pe care o uitasem cu mult inainte sa vin aici si e legata strict de ceva anterior..dar asta e o alta poveste...imi e atat de dor sa imi fie atat de drag cineva incat sa stau cu orele sa ma uit la ea cum doarme si sa o simt cum se cuibareste fericita ca bratele mele ii ofera mai multa securitate ca si pentagonul, sa imi bat capul cautand cadourile care ii fac chiar si pt o clipa respiratia sa i se opreasca, sa imi fie dor de ea imediat ce a iesit pe usa si sa alerg dupa ea pe scari sa o iau in brate si sa ii dau o tzucatura din aia pe care sa nu o uite toata ziua...sa o fac sa uite in 5 minute de cele mai mari suparari...si cate altele....si stiu ca si tu vrei la fel...visez...visam la asta...visez sa fac toate astea pntru tine...nu pot sa spun daca apropierea asta dintre noi e buna sau rea...nu sunt un judecator...de un lucru sunt convins in ceea ce ma priveste...e sincera si curata.....printre toate visele astea din pacate atarna mult prea fragil in balanta cuvantul numit SPERANTA! dar nu uita:speranta e un lucru bun, poate unul din cele mai bune lucruri! eu sper doar sa ajung cu bine acasa si sa ma trezesc fata in fata cu tine...atat...mai departe nu vreau sa stiu..mai departe nu exista..ala e inceputul...

asta am uitat.sa sper.sa cred.in notiuni atat de abstracte si de departe de mine ca si fericirea. si acum, cand sunt la un pas de ea, ma trezesc blocata. nu o (re)cunosc. si nu stiu reactiona la ea. nici macar asa cum credea cel care imi scrisese scrisoarea asta.

eu stiu doar sa fug. la asta ma pricep cel mai bine. sa nu-mi asum responsabilitati, sa nu stau locului, sa nu astept...ci doar sa fug. spre noi orizonturi. nu neaparat mai bune. ci doar noi. sa nu apuc sa gandesc. sa nu apuc sa simt. sa nu las loc de intoarcere. eu stiu...sa plang atunci si acolo unde nu ma vede nimeni.

e inspaimantator cand lucrurile se intampla asa cum vroiai si visai tu. si primul instinct e sa chicken out. si man, I'm good at it! 10 oua plasate sub fundul meu si iese o afacere de toata frumusetea.

just...help me to teach my heart not to fall for you...

despre noi inceputuri

visez la o ploaie...calda...de vara. cu mirosul ei specific. sa racoreasca pamantul si atmosfera incinsa de prea multe zile si nopti toride. sa spele cele adunate atat in jurul meu cat si inauntrul meu...

a fost o perioada cu multe schimbari. pentru mine, pentru oamenii dragi sufletului meu. schimbari bune sau mai putin bune. nu prea sunt in masura sa le judec atata vreme cat nu ma privesc pe mine direct. de fapt, probabil ca daca eu as fi cea cu pricina, cu atat mai putin nu as fi capabila sa le judec datorita subiectivitatii. asa ca stau. si astept. si sustin. pe fiecare in propria-i decizie. si sper, alaturi de ei, la o zi mai buna. la un viitor mai bun si mai luminos. fiindca ...universul are o cale a sa de a aseza lucrurile in fagasul lor firesc. si nu te poti lupta cu un destin si o soarta aleasa de cineva, egal de-al tau sau mai presus decat orice om, oricat de incapatanat ai fi. si oricat de vehement ai lupta pana la ultima suflare. singurul rezultat pe care ai putea sa-l obtii e sa iesi istovit dintr-o batalie inutila. sa te pierzi pe tine si intr-un final sa nici nu-ti mai amintesti pentru cine si de ce anume te luptai. si asa ca repet...stau. si incerc sa ma acomodez cu schimbarile. si sa oftez sau (dupa caz) sa chiui de bucurie la vazul fragilitatii unei relatii. fie ea de prietenie, fie ea de mariaj. si pur si simplu incerc sa fiu acolo. pentru un nou inceput. fiindca la urma urmei, fiecare sfarsit este de fapt doar un nou inceput.

si este adevarat, nu sunt fanul infocat al inceputurilor si al schimbarilor pe care nu le pot controla, dar mai devreme sau mai tarziu va trebui sa invat ca uneori cursul lucrurilor nu poate fi influentat nici de ambitia, nici de incapatanarea si nici de resemnarea mea.

break it up

am fost (si se pare ca sunt) destul de naiva astfel incat sa cred ca s-a inventat Acel Om. care sa-mi descreteasca fruntea. care sa ma sune doar sa-mi auda vocea. care sa stie sa poarte o conversatie si mai mult (sa se aventureze intr-o misiune imposibila)sa iasa invingator din ea. care sa ma oboseasca (poate) doar de la prea mult sex. care sa-mi deschida portiera cand ma urc in masina. care sa se fastaceasca in prezenta mea, dar in acelasi timp sa fie suficient de barbat astfel incat sa imi creeze impresia ca detine controlul. care sa nu minta. sau cel putin, sa nu fie prins mintind.

chiar vreau sa cred in existenta lui. doar ca de cate ori simt ca m-as putea apropia chiar si de cea mai ieftina copie a lui, adun, scad, inmultesc si impart in asa fel cunoscutele si necunoscutele incat rezultatul e sa-l alung cat mai departe posibil. de viata mea. de tabieturile mele. de timpul meu. de mintea si trupul meu.



stateam in masina si ma jucam cu cheile. vroiam sa pretind ca sunt singura acolo si ca el nu cauta cu cea mai mare nesiguranta cel mai mic semn al meu. stia ce avea sa urmeze dar refuza sa creada. se incumeta pentru o ultima data si se apropie usor si ma ia de mana. am sarit ca arsa. si la gestul lui si la vazul colegului de apartament. intr-o fractiune de secunda s-a daramat o lume. a lui, a mea. cum sa explic eu lumii ca am intalnit pe cineva? si ca imi place de tot ce face si spune chiar daca nu are shaiba traditionala pe deget? nu as (mai) fi fost eu...si intre mine si el alegerea pe care aveam de gand era evidenta.

avea maini frumoase. ma uitam la ele, ma uitam la mine, ma uitam pe geam. ma minunam de mine cat de usor imi veneau cuvintele taioase si cum puteam sa-l distrug fara sa clipesc din ochi...

lucruri frumoase

mmmmm....mirosi a iasomie...si a tot felul de lucruri frumoase...

cum dracu' sa nu-l iubesti cand iti spune asa ceva?

no subject

dileme existentiale

ii dau dreptate la D. nu inteleg de ce au strazile din Romania nume asa grele? sunt imposibil de pronuntat in toi de noapte cand ti se plimba limba in gura si ca meniul sa fie complet garnisit si cu un sughitat incontrolabil? eu zic ca e un complot al taximetristilor mult prea plictisiti. trebuie sa se amuze si ei pe seama a ceva. si isi gasesc niste biete victime ca subsemnata care in toata nevinovatia ei, odata coborata de pe mesele pe care dansa cu atata nonsalanta, vroia doar sa ajunga acasa. cu sughitatul ei atat de "feminin si senzual" cu tot.

gizaz!

iubite!iubeste-ma...

dimineata. adoptand o pozitie care se vroia sa fie a macho man dar care in realitate se confunda cu mare usurinta a omul cavernelor. mai lipsea sa-si bage mana in pantalon si era copia fidela al lui al bundy
-siiii...zici ca nu te-am satisfacut?

grrrr!nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin cu o replica la o intrebare ca asta. si mai ales la felul in care a fost pusa. in gandul meu ba da! m-ai satisfacut pe deplin! mai ales cand te-ai trantit pe spate latit ca o broasca anemica si stateai planton rugandu-ma sa trec deasupra ta! deci da! clar! am fost cea mai satisfacuta femeie data de dumnezeu. nici nu stiu cum sa-ti multumesc si cum sa-ti arat cat de satisfacuta eram. plusand cu matzaielile tale ca ti-e sete. ca iti trebuie suc si cafea si nu mai stiu ce. bine ca nu mi-ai cerut caviar negru. da' ce mama naibii? esti handicapat? nu stii unde e bucataria sa iti ridici fundul si sa te servesti singur? mai ales ca ti-am dat voie? eram cumva mascata a dracului de bine a servitoarea ta proprie si personala???!!!

Pitzile radea cu lacrimi cand i-am povestit.Si mi-a dat dreptate dar nu s-a abtinut sa nu adauge cat sa conchida subiectul omului nostru a cavernelor ca in trecut, indiferent ca era 4 dimineata, la Fulgerica ii aduceam si soarele si luna de pe cer. indiferent ca imi cerea sau nu.

Aaaahhhh! Fulgerica...Odata rostit numele sau nu mai aveam stare. ma sufocam acasa si nu stiam cum sa zbor mai repede inapoi in Cluj.Si-l sun. Restul...e o poveste. Underneath your clothes there's an endless story



nu cred ca realizasem cat de dor mi-a fost de el.din cand in cand-ul acela cu care m-am multumit sa-l cataloghez a palit in momentul in care m-a strans in brate. e inconfudabila imbratisarea lui. suna mushy dar parca ma imbratisa cu toata fiinta lui. cu tot corpul si cu tot sufletul. si-a bagat nasucul sub gatul de la bluza si ma...inspira efectiv. si-a ridicat capsorul, mi-a dat la o parte parul, s-a uitat la mine si imi sopteste calm:
-intr-un fel...sau altul... si face o pauza lunga in care-si cauta cuvintele inecate undeva...mi-a fost dor de tine!

si ma saruta. in mod normal nu e o propozitie atipica pe care sa nu o aud de un milion de ori, pe un milion de tonuri diferite, de la un milion de oameni diferiti, nu debordeaza a romantism si nu ma impresioneaza prea usor, dar venind din partea lui m-a dat jos de pe picioare.

ne-am iubit. ore in sir. mi-am pierdut cerceii, bratara...capul...si o parte din suflet in cearceafurile lui. m-am pierdut pe mine...in bratele lui.

ne-au trezit clinchetul telefoanelor.preferam sa le ignoram, dar cand s-au obraznicit nu am mai avut de ales. mi-a pregatit cafeaua. cu spuma muuuulta de lapte si frumos stratificata. un latte machiatto in toata puterea cuvantului. ma mangaia si se uita la mine. mie mi se parea ca nu avea mare lucru de vazut la fata de dimineata. ciufulita, cu un sfert de machiaj ce supravietuise noptii de dinainte imi simteam cearcanele pe undeva pana in creier adancite. el...inexplicabil, parca vedea altceva. zambea usor si devora din priviri.

e totul si e nimic. la lasarea intunericului imi ofera totul. totul din nimicul pe care il are. si din cand in cand mi-e mai mult decat suficient.

din cand in cand

mi se face dor de el. de felul in care facea dragoste cu mine. cum ma tinea de maini si ma saruta indelung si apasat. de zambetul lui strengar. de tacerile asurzitoare dintre noi. umplute de ...dragoste...sub toate formele ei...

nu mai suntem impreuna de doua luni de zile dar inca mai am dimineti ca cea de azi, in care ma astept sa-l vad langa mine in pat. fie si cu curu' la mine in pozitia unui semn de intrebare lipindu-ma de perete...

http://www.youtube.com/watch?v=pwKPa8vFvC8

diverse

-pari suparata...
-ti se pare doar...
-am intalnit mincinosi mai buni ca tine

auuu!!!

the shape of my heart

-am fost in mall saptamana trecuta...speram sa te vad...



ei bine nu ne-am vazut dupa cum a sperat el. ne-am vazut intr-un moment cum nu se putea mai la tanc. a fost o sambata seara ca toate celelalte: prieteni, bauta si povesti non sens. exceptand vizita lui Catana. dupa cele doua saptamani si 200 de telefoane in incercarea lui (esuata) de a ma impaca si a ma face sa ma duc eu la el sa citez de la " ne- punem" pana la "vreau sa te tin in brate...imi esti draga...am nevoie de tine", am ajuns ca el sa vina la mine. avand in vedere faptul ca nu am incredere in omul asta nici macar cat sa trec strada cu el, m-am gandit ca e varianta cea mai rezonabila pentru amandoi. in traducere libera pt el aka pt hormonii lui zbenguitori, iar pt mine...pt visele si constiinta si sufletul meu ataaaaatttt de amarat din cauza "relelor si rautatilor" lui.



si a venit. si a intrat glont in camera mea, refuzand sa dea ochii cu prietenii mei si s-a latit in patul meu. ii aduc o perina si incerc sa-l servesc cu un pahar de vin. puteam sa tai cu cutitul tensiunea din atmosfera. in loc de asta, am ales sa tai...craca de sub picioarele lui. nu am rezistat (intocmai conform previziunilor mele) mai mult de cinci minute si l-am dat afara. el ranjea. eu...nu aveam puterea nici macar sa-l privesc in ochi. mintea mea era paralizata si nu putea sa gandeasca mai departe decat de cei doi metri catre ma desparteau de 100 de tarie. aveam impresia ca ma sufoc, nu suportam sa respir acelasi aer cu el si secundele in care se imbraca mi se pareau date cu incetinitorul si interminabile. cuvintele lui treceau pe langa urechile si intelesul meu si imi venea sa urlu "opriti pamantul! vreau sa cobor!!!!". rezemata de perete, imi baraie buzunarul. nu am ezitat nici macar o fractiune de secunda la invitatia lui. in urma cu o luna mi s-ar fi parut ca mi-as fi calcat peste mandrie si suflet cu cizme de cauciuc numarul 46 daca as fi facut ce urma sa fac, dar acum...ideea de departe era stralucitoare iar protagonistul din inamicul public numarul 2 a devenit eroul meu salvator.



ma astepta la coltul strazii. imbracat la costum ca deh stia ca e punctul meu slab se uita indelung la mine, imi zambeste si ma imbratiseaza asa cum imbratisezi o ruda la suprize surprize dupa ce nu ai mai vazut-o de cel putin 10 ani. mojito, tigari cat cuprinde si priviri pudice din coltul ochilor. imi termin paharul, si ma pregateam sa plec. si acum imi rasuna cat de suav si tremurat acel "as vrea sa nu pleci. nu inca..."zambesc usor si ma ridic sa golesc scrumiera. pe nesimtite s-a ridicat si m-a luat in brate. strangea de mine de parca urma sa crape pamantul in doua si sa ma piarda pe vecie. imi cauta buzele, imi cauta sarutul, imi cauta reactiile mele de odinioara.



fara sa dezlipeasca nici bratele nici buzele ma conduce in camera. am facut dragoste. dragoste nebuna plina de dor si de regrete, dragoste plina de sperante si vise. pentru o noapte dadusem uitarii cine suntem, tot ce a fost intre noi, tot ce nu a mers (si evident nu va merge nici in viitor). eram doar noi atat de strans lipiti incat aveam impresia ca mai aveam putin si trec prin el.



dupamiaza ma impleticeam spre casa. de parca nu tot dintr-un pat ma ridicasem in urma cu cinci minute, m-am prabusit in al meu si doar a doua zi dimineata am reusit sa ma desprind de acolo. nu exista muschiulet din corp care sa nu ma doara, dar parerile de rau se lasa asteptate. pentru o noapte am redevenit o bucatica de lut in mainile lui modelata dupa inima lui.