iubite!iubeste-ma...

dimineata. adoptand o pozitie care se vroia sa fie a macho man dar care in realitate se confunda cu mare usurinta a omul cavernelor. mai lipsea sa-si bage mana in pantalon si era copia fidela al lui al bundy
-siiii...zici ca nu te-am satisfacut?

grrrr!nici nu stiu de unde sa incep si unde sa termin cu o replica la o intrebare ca asta. si mai ales la felul in care a fost pusa. in gandul meu ba da! m-ai satisfacut pe deplin! mai ales cand te-ai trantit pe spate latit ca o broasca anemica si stateai planton rugandu-ma sa trec deasupra ta! deci da! clar! am fost cea mai satisfacuta femeie data de dumnezeu. nici nu stiu cum sa-ti multumesc si cum sa-ti arat cat de satisfacuta eram. plusand cu matzaielile tale ca ti-e sete. ca iti trebuie suc si cafea si nu mai stiu ce. bine ca nu mi-ai cerut caviar negru. da' ce mama naibii? esti handicapat? nu stii unde e bucataria sa iti ridici fundul si sa te servesti singur? mai ales ca ti-am dat voie? eram cumva mascata a dracului de bine a servitoarea ta proprie si personala???!!!

Pitzile radea cu lacrimi cand i-am povestit.Si mi-a dat dreptate dar nu s-a abtinut sa nu adauge cat sa conchida subiectul omului nostru a cavernelor ca in trecut, indiferent ca era 4 dimineata, la Fulgerica ii aduceam si soarele si luna de pe cer. indiferent ca imi cerea sau nu.

Aaaahhhh! Fulgerica...Odata rostit numele sau nu mai aveam stare. ma sufocam acasa si nu stiam cum sa zbor mai repede inapoi in Cluj.Si-l sun. Restul...e o poveste. Underneath your clothes there's an endless story



nu cred ca realizasem cat de dor mi-a fost de el.din cand in cand-ul acela cu care m-am multumit sa-l cataloghez a palit in momentul in care m-a strans in brate. e inconfudabila imbratisarea lui. suna mushy dar parca ma imbratisa cu toata fiinta lui. cu tot corpul si cu tot sufletul. si-a bagat nasucul sub gatul de la bluza si ma...inspira efectiv. si-a ridicat capsorul, mi-a dat la o parte parul, s-a uitat la mine si imi sopteste calm:
-intr-un fel...sau altul... si face o pauza lunga in care-si cauta cuvintele inecate undeva...mi-a fost dor de tine!

si ma saruta. in mod normal nu e o propozitie atipica pe care sa nu o aud de un milion de ori, pe un milion de tonuri diferite, de la un milion de oameni diferiti, nu debordeaza a romantism si nu ma impresioneaza prea usor, dar venind din partea lui m-a dat jos de pe picioare.

ne-am iubit. ore in sir. mi-am pierdut cerceii, bratara...capul...si o parte din suflet in cearceafurile lui. m-am pierdut pe mine...in bratele lui.

ne-au trezit clinchetul telefoanelor.preferam sa le ignoram, dar cand s-au obraznicit nu am mai avut de ales. mi-a pregatit cafeaua. cu spuma muuuulta de lapte si frumos stratificata. un latte machiatto in toata puterea cuvantului. ma mangaia si se uita la mine. mie mi se parea ca nu avea mare lucru de vazut la fata de dimineata. ciufulita, cu un sfert de machiaj ce supravietuise noptii de dinainte imi simteam cearcanele pe undeva pana in creier adancite. el...inexplicabil, parca vedea altceva. zambea usor si devora din priviri.

e totul si e nimic. la lasarea intunericului imi ofera totul. totul din nimicul pe care il are. si din cand in cand mi-e mai mult decat suficient.