inca ma suna sa-mi spuna noapte buna in fiecare seara. inca ma suna daca are un apel ratat de la mine. inca mai trece pe la mine pt un sarut fugar. inca mai e dispus sa faca 30 de km sa ma vada. inca zambeste la glumele mele. inca e agitat prin preajma mea si gesticuleaza repede si violent cu mainile de s-ar parea pt cineva care ne vede de la distanta ca vorbim prin limbajul semnelor.
totodata, inca ii e frica sa-mi cunoasca prietenii. inca nu a avut curajul sau interesul de a ma invita cu el de revelion. inca e rece si distant.
pe de alta parte, deja imi aprinde tigara. deja isi cere scuze daca eu ii reprosez ca e distant. deja purtam conversatii despre siguranta si implicare.
iar eu...eu...ca si matza din shrek cand e incoltita, ma uit cu niste ochi mari la el si-l intreb daca i-am dat vreodata motive sa creada ca as avea intentia de a-mi aduna jucariile si sa plec? si nici prin capsorul asta blond nu-mi trece sa-i marturisesc ca inca...numarul lui de telefon nu e salvat in agenda de telefon. la urma urmelor la ce bun? ma astept in orice clipa la altceva, la altcineva, fie in viata lui fie in a mea, si atunci de ce sa ma mai obosesc sa salvez un numar in plus?
daca e sa o iau de-a buna, tot ce face omul asta si tot ceea ce reprezinta, ar fi nevoie de un car de inalbitor pentru a-mi scoate toate petele de pe constiinta, trecut si ...prezent.
duminică, 27 decembrie 2009
duminică, 20 decembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
duminică, 18 octombrie 2009
si maine e o alta zi
"in viata exista doua mari tregedii, prima: sa nu primesti ceea ce vrei si a doua sa primesti ceea ce iti doresti..."
nu prea sunt lucruri pe care le-am vrut si nu le-am avut. intotdeauna imi stiam punctele forte si atuurile. mizam pe ele si rar am pierdut. in schimb unde am fost a looser with a big L e capitolul cu primitul a ceea ce-mi doresc...mai bine zis, dupa ce am primit ceea ce-mi doream, sa-mi doresc in continuare acel ceva.
cred ca asta e laitmotivul vietii mele. datorita lui sunt atat de "detasata" de tot ce e firesc intr-o relatie si imi aleg mereu cele mai imposibile si mai furtunoase povesti. datorita lui sunt nimic mai mult, nimic mai putin decat o AMANTA. in continuare. vorba asaseyei: decat intr-o rochie alba, prefer o rochie neagra purtata fara lenjerie intima
de cand ma stiu scenariul e acelasi, doar actorii de schimba. si nu prea stiu: sa rad sau sa plang?
de data asta personajul principal e G. un domn care se inscrie perfect in tiparul barbatilor care mi-au perindat printre asternuturi: pe undeva pe la vreo 30 de ani, instarit, influent si puternic. tarie care se duce naibii in momentul in care se uita in ochii mei. si el, un director al unei companii mijlocii spre mari, perfid, care taie si spanzura, cu trasaturi meschine si voce grava, se intimideaza cand il privesc in ochi. tremura asemeni unui pusti de 15 ani. suspina in gol. se fastacea si nu stia cum sa ma atinga mai repede. vrajit, imi repeta la nesfarsit cat sunt de frumoasa si se oftica daca il luam peste picior si nu dadeam crezare vorbelor lui. mie mi se pareau dust in the wind, vorbe goale si inutile, spuse si raspuse cu singurul scop de a ma duce in patul lui. el...chiar le credea.
au fost cateva nopti albe pline de pasiune. tandru, grijuliu si dragastos. cu somn in pozitia lingurii...in reprize...nu se satura de mine. ma privea, ma saruta, ma musca. vroia sa ma patrunda cu toata fiinta lui. fizic si psihic. incepand cu fruntea si terminand cu degetele de la picioare, nu cred ca a fost vreun milimetru patrat care sa fi scapat neatins sau nesarutat indelung. soapte fierbinti ce se terminau neaparat cu apelativul iubita mea urmate de inghititul meu in sec. mai ca nu saream in sus si nu ma luam de el la auzul acelui cuvant oribil "mea"! no zi sa mori tu! ma cunosti de doua zile, si te-ai indragostit iremediabil de mine si te gandesti tu asa, ca eu oi fi iubita ...TA!!! ma leshi??? m-am abtinut stoic si am tacut malc. am preferat sa ma concentrez asupra orgasmelor decat sa-i tin lectii de viata asupra a ceea ce sunt eu. cine si cum gandesc. eforturile au dat roade. am avut parte de orgasme over and over again. si cateva pauze binemeritate de somn...si chiar si atunci imi saruta parul si gatul si ce ii era mai aproape. am fost mai adorata ca o zeita. cu fiecare ora ce trecea el devenea si mai insetat de mine, fiindca stia ca urmeaza clipa despartirii si el va trebui sa plece. la bucuresti, la jobul lui, la familia lui, la copilul lui, la viata lui. prea multe amanunte nu m-au interesat. si faptul ca are un copil, m-a lasat rece. m-a enervat atitudinea si tonul lui cand se confesa legat de copil, de parca copilul acela ar fi fost o greseala. un musafir nepoftit. a fost singurul moment in care am fost dezgustata de el.
apoi...zile negre si lungi. ma asalta cu mesaje si telefoane si declaratii de dragoste. plecase vineri si sambata deja imi propunea sa iau primul avion catre bucuresti, ca el nu mai poate de dorul meu. tesea planuri care mai de care mai nebunesti care sa se materializeze cu o revedere.
si iaca asta e cuvantul potrivit. nebunesti. o dulce nebunie. pentru amandoi. tortura lui de a nu ma putea avea niciodata e satisfactia mea. fiindca sunt ferita de orice pericol. fiindca libertatea si independenta mea nu e amenintata in nici un fel. si maine o voi putea lua de la capat.
nu prea sunt lucruri pe care le-am vrut si nu le-am avut. intotdeauna imi stiam punctele forte si atuurile. mizam pe ele si rar am pierdut. in schimb unde am fost a looser with a big L e capitolul cu primitul a ceea ce-mi doresc...mai bine zis, dupa ce am primit ceea ce-mi doream, sa-mi doresc in continuare acel ceva.
cred ca asta e laitmotivul vietii mele. datorita lui sunt atat de "detasata" de tot ce e firesc intr-o relatie si imi aleg mereu cele mai imposibile si mai furtunoase povesti. datorita lui sunt nimic mai mult, nimic mai putin decat o AMANTA. in continuare. vorba asaseyei: decat intr-o rochie alba, prefer o rochie neagra purtata fara lenjerie intima
de cand ma stiu scenariul e acelasi, doar actorii de schimba. si nu prea stiu: sa rad sau sa plang?
de data asta personajul principal e G. un domn care se inscrie perfect in tiparul barbatilor care mi-au perindat printre asternuturi: pe undeva pe la vreo 30 de ani, instarit, influent si puternic. tarie care se duce naibii in momentul in care se uita in ochii mei. si el, un director al unei companii mijlocii spre mari, perfid, care taie si spanzura, cu trasaturi meschine si voce grava, se intimideaza cand il privesc in ochi. tremura asemeni unui pusti de 15 ani. suspina in gol. se fastacea si nu stia cum sa ma atinga mai repede. vrajit, imi repeta la nesfarsit cat sunt de frumoasa si se oftica daca il luam peste picior si nu dadeam crezare vorbelor lui. mie mi se pareau dust in the wind, vorbe goale si inutile, spuse si raspuse cu singurul scop de a ma duce in patul lui. el...chiar le credea.
au fost cateva nopti albe pline de pasiune. tandru, grijuliu si dragastos. cu somn in pozitia lingurii...in reprize...nu se satura de mine. ma privea, ma saruta, ma musca. vroia sa ma patrunda cu toata fiinta lui. fizic si psihic. incepand cu fruntea si terminand cu degetele de la picioare, nu cred ca a fost vreun milimetru patrat care sa fi scapat neatins sau nesarutat indelung. soapte fierbinti ce se terminau neaparat cu apelativul iubita mea urmate de inghititul meu in sec. mai ca nu saream in sus si nu ma luam de el la auzul acelui cuvant oribil "mea"! no zi sa mori tu! ma cunosti de doua zile, si te-ai indragostit iremediabil de mine si te gandesti tu asa, ca eu oi fi iubita ...TA!!! ma leshi??? m-am abtinut stoic si am tacut malc. am preferat sa ma concentrez asupra orgasmelor decat sa-i tin lectii de viata asupra a ceea ce sunt eu. cine si cum gandesc. eforturile au dat roade. am avut parte de orgasme over and over again. si cateva pauze binemeritate de somn...si chiar si atunci imi saruta parul si gatul si ce ii era mai aproape. am fost mai adorata ca o zeita. cu fiecare ora ce trecea el devenea si mai insetat de mine, fiindca stia ca urmeaza clipa despartirii si el va trebui sa plece. la bucuresti, la jobul lui, la familia lui, la copilul lui, la viata lui. prea multe amanunte nu m-au interesat. si faptul ca are un copil, m-a lasat rece. m-a enervat atitudinea si tonul lui cand se confesa legat de copil, de parca copilul acela ar fi fost o greseala. un musafir nepoftit. a fost singurul moment in care am fost dezgustata de el.
apoi...zile negre si lungi. ma asalta cu mesaje si telefoane si declaratii de dragoste. plecase vineri si sambata deja imi propunea sa iau primul avion catre bucuresti, ca el nu mai poate de dorul meu. tesea planuri care mai de care mai nebunesti care sa se materializeze cu o revedere.
si iaca asta e cuvantul potrivit. nebunesti. o dulce nebunie. pentru amandoi. tortura lui de a nu ma putea avea niciodata e satisfactia mea. fiindca sunt ferita de orice pericol. fiindca libertatea si independenta mea nu e amenintata in nici un fel. si maine o voi putea lua de la capat.
duminică, 20 septembrie 2009
imposibilul posibil
intre dragoste si ura e doar un singur pas.
pasul acela a fost facut. fluierand. si mi-a frant inima.
aparent sunt anumite fapte din viata unui om care nu pot fi iertate. si trecerea timpului nu va aduce intelepciune si tolerabilitate. frustrarile si ranchiuna sunt o otrava fara antidot.
imi merit porecla de vipera. si pentru prima data nu sunt mandra de ea. pentru prima data am inghitit in sec. nu am fost invitata la nunta lor. se pare ca e naiv si prematur sa cred ca 7 ani conteaza in viata unui om. e infantil sa cred ca ea va reusi vreodata sa-l schimbe si sa-l soften up a little bit.in toate privintele.
funny thing is ca in continuare ridic din umeri. vad si resimt pt a mia oara ura lui fara margini, si deduc ca la asa ura se putea ajunge decat dupa o iubire pe masura. si ma pufneste rasul! eram doar doi copii pentru numele lui dumnezeu! ma straduiesc sa-mi amintesc si sa-mi dau seama unde naiba am gresit intratat de tare? radeam cand isi tinea capul intre maini, beat si drogat, plangand pe scari, zicand ca i-am distrus viata. judecand logic e de domeniul SF. e imposibil. e ca un roman prost de sandra brown. still, here i am. numele meu nu mai e scrijelit pe peretele din camera lui. dar nici pe invitatiile de nunta nu apare.
isi imparte viata cu o alta femeie. pe care o cunosc si chiar ne indragim. and i wonder how is it possible?
pasul acela a fost facut. fluierand. si mi-a frant inima.
aparent sunt anumite fapte din viata unui om care nu pot fi iertate. si trecerea timpului nu va aduce intelepciune si tolerabilitate. frustrarile si ranchiuna sunt o otrava fara antidot.
imi merit porecla de vipera. si pentru prima data nu sunt mandra de ea. pentru prima data am inghitit in sec. nu am fost invitata la nunta lor. se pare ca e naiv si prematur sa cred ca 7 ani conteaza in viata unui om. e infantil sa cred ca ea va reusi vreodata sa-l schimbe si sa-l soften up a little bit.in toate privintele.
funny thing is ca in continuare ridic din umeri. vad si resimt pt a mia oara ura lui fara margini, si deduc ca la asa ura se putea ajunge decat dupa o iubire pe masura. si ma pufneste rasul! eram doar doi copii pentru numele lui dumnezeu! ma straduiesc sa-mi amintesc si sa-mi dau seama unde naiba am gresit intratat de tare? radeam cand isi tinea capul intre maini, beat si drogat, plangand pe scari, zicand ca i-am distrus viata. judecand logic e de domeniul SF. e imposibil. e ca un roman prost de sandra brown. still, here i am. numele meu nu mai e scrijelit pe peretele din camera lui. dar nici pe invitatiile de nunta nu apare.
isi imparte viata cu o alta femeie. pe care o cunosc si chiar ne indragim. and i wonder how is it possible?
miercuri, 16 septembrie 2009
old habbits die hard
lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
s-a cam zis cu perioada linistita din viata mea in momentul in care l-am cunoscut pe el. recunosc, a fost un challenge, dar a urmat lungul sir al barbatilor care oricat de straluciti ar fi, odata cuceriti, nu mai prezinta nici un interes pentru mine. in afara de poate cel mult, material.
pe cat am fost de impresionata de domnul chirurg la inceput, pe atat de sila mi s-a facut de show-offul de care a dat dovada. am fost realmente dezgustata de gestul lui atat de ipocrit de a intinde in scarba o hartie de 10 lei unei cersetoare, asigurandu-se cu coada ochiului ca este urmarit, notat si apreciat "marinimia si generozitatea" lui. jucandu-se permanent cu ceasul cartier atat de ostentativ la mana, aruncand priviri necontenite la tancul pe post de masina parcat in dreapta terasei. isi dorea cu disperare sa-mi atinga punctul lui ahile, dar s-a inselat amarnic crezand ca voi reactiona la stimuli atat de penibile. recunosc, e o lume guvernata de puterea banului, dar cat de prost poti fi sa ma vezi atat de naiva? am acceptat sa se apropie de mine datorita celor 5 limbi vorbite, datorita faptului ca a stiut sa imi tina piept, dar in momentul decisiv nu a fost in stare nici macar sa se uite in ochii mei. isi tinea capul plecat si mana pe portofel.
cu un gust mai amar ca pelinul, am alergat intr-un suflet acasa. si in 10 minute am sfarsit in bratele aceluiasi Neinfricat. in garsoniera lui din capatul manasturului. unde "e liniste, e bine...". a urmat o noapte si o zi in care nu ne-am dezlipit unul de altul. incolaciti unul intr-altul. saruturi, mangaieri, zambete si imbratisari necontenite.
nu o sa uit niciodata privirea lui. zambetul asternut la auzul vocii mele dimineata. felul in care ii s-a luminat fata cand iesisem dimineata de la baie. proaspat dusuita si discret machiata. ca un mire cand isi vede mireasa. nu se abtinea sa nu puna mana pe mine 5 minute intregi. nici eu. gatitul de dupa masa. sarutul de ramas bun.
am furat o noapte si o zi de falsa fericire.
s-a cam zis cu perioada linistita din viata mea in momentul in care l-am cunoscut pe el. recunosc, a fost un challenge, dar a urmat lungul sir al barbatilor care oricat de straluciti ar fi, odata cuceriti, nu mai prezinta nici un interes pentru mine. in afara de poate cel mult, material.
pe cat am fost de impresionata de domnul chirurg la inceput, pe atat de sila mi s-a facut de show-offul de care a dat dovada. am fost realmente dezgustata de gestul lui atat de ipocrit de a intinde in scarba o hartie de 10 lei unei cersetoare, asigurandu-se cu coada ochiului ca este urmarit, notat si apreciat "marinimia si generozitatea" lui. jucandu-se permanent cu ceasul cartier atat de ostentativ la mana, aruncand priviri necontenite la tancul pe post de masina parcat in dreapta terasei. isi dorea cu disperare sa-mi atinga punctul lui ahile, dar s-a inselat amarnic crezand ca voi reactiona la stimuli atat de penibile. recunosc, e o lume guvernata de puterea banului, dar cat de prost poti fi sa ma vezi atat de naiva? am acceptat sa se apropie de mine datorita celor 5 limbi vorbite, datorita faptului ca a stiut sa imi tina piept, dar in momentul decisiv nu a fost in stare nici macar sa se uite in ochii mei. isi tinea capul plecat si mana pe portofel.
cu un gust mai amar ca pelinul, am alergat intr-un suflet acasa. si in 10 minute am sfarsit in bratele aceluiasi Neinfricat. in garsoniera lui din capatul manasturului. unde "e liniste, e bine...". a urmat o noapte si o zi in care nu ne-am dezlipit unul de altul. incolaciti unul intr-altul. saruturi, mangaieri, zambete si imbratisari necontenite.
nu o sa uit niciodata privirea lui. zambetul asternut la auzul vocii mele dimineata. felul in care ii s-a luminat fata cand iesisem dimineata de la baie. proaspat dusuita si discret machiata. ca un mire cand isi vede mireasa. nu se abtinea sa nu puna mana pe mine 5 minute intregi. nici eu. gatitul de dupa masa. sarutul de ramas bun.
am furat o noapte si o zi de falsa fericire.
joi, 10 septembrie 2009
i dance for you...
o mie de cuvinte intr-un singur gest. intr-o singura miscare. intr-o singura poza...
joi, 27 august 2009
i hate to say it...it's probably me...
am profitat de cele cateva ore libere si l-am studiat din cap pana in picioare. ii urmaream fiecare miscare, gest si vorba asemeni unei pasari de prada. ii numaram defectele si avantajele. ma distra mersul leganat. statura lui mignona. sprancenele departate si atat de rare. buzele mari. ochelarii. inceputul de chelie si tunsoarea ciudata. ochii negrii ca noaptea. calmul si serenitatea din ei. si din vocea raraita. cu cat mai tensionata devenea atmosfera cu atat era el mai calm. numele lui a rasunat de cel putin 1000 de ori azi. "L can you come to help me" a fost power playul zilei.
pentru prima data in ochii mei (si nu numai) a starnit un sentiment pe care il pot defini: admiratie. nu e un barbat frumos. dar e al naibii de inteligent. si puternic. si cu cat mai mult se indeparteaza de mine cu atat mai mult ma atrage.
am realizat ca nu l-as putea niciodata iubi. si atat e as much as he can get. ADMIRATIE. si motivul pentru care insist in continuare la acest capitol din viata mea e nimic mai mult nimic mai putin decat orgoliul meu si poate frica de regrete ulterioare ca nu am facut ceva din ce puteam face. ar fi singurul gand cu care nu m-as putea impaca si nu mi-as putea-o ierta niciodata. sa stiu ca am ratat ceva.
cel mai de temut dusman al meu ramane in continuare timpul. care zboara nemilos pe langa mine. si pe langa noi. NICIODATA-le se apropie vertiginos.
pentru prima data in ochii mei (si nu numai) a starnit un sentiment pe care il pot defini: admiratie. nu e un barbat frumos. dar e al naibii de inteligent. si puternic. si cu cat mai mult se indeparteaza de mine cu atat mai mult ma atrage.
am realizat ca nu l-as putea niciodata iubi. si atat e as much as he can get. ADMIRATIE. si motivul pentru care insist in continuare la acest capitol din viata mea e nimic mai mult nimic mai putin decat orgoliul meu si poate frica de regrete ulterioare ca nu am facut ceva din ce puteam face. ar fi singurul gand cu care nu m-as putea impaca si nu mi-as putea-o ierta niciodata. sa stiu ca am ratat ceva.
cel mai de temut dusman al meu ramane in continuare timpul. care zboara nemilos pe langa mine. si pe langa noi. NICIODATA-le se apropie vertiginos.
miercuri, 26 august 2009
laaadyyy...
dupa cateva ore in care nici macar o singura privire nu m-am sinchisit sa-i arunc primesc mailul de la el:
-are you upset?
ii raspund politicos si cat se poate de calm:
-very, "my friend"!
-why?(aaaahhhh! sa nu ma pornesca pe tema asta! inca mai intreaba why??!!!)
-we need to talk
-no we don't. from my side everything is ok.
-well from mine is not. so I will do the talking you will do the listening. how about that?
vroiam cu disperare sa ma justific. sa-i explic intr-o maniera cat se poate de eleganta si diplomata ca nu vreau sa fiu o amenintare la adresa casniciei lui. ca intre noi nu e nimic. (?!)
-pls tell me what you want from me
-to trust me! to see in me a friend and not enemy. I am not a silly little girl. I respect you your marriage and your family. I want you to see that. is it to much?
no reply. mi-am zis ca ok, intentiile lui sunt clare. in nebunia mea am fost ferm convinsa ca are o aventura cu team leaderitza (tzaranca cocotzata pe tocuri lacuite alb cu rosu....come on!!). radeam pe sub mustata cand imi explica colegul lui cat e el de integru si ce persoana minunata e si injuram printre dinti de cate ori ii auzeam prin zumzetul de la birou vocea calma si blanda.
incerc(am)sa ma conving ca no biggy, trebuie sa dau doar un simplu telefon si atatia barbati stau dupa curul meu, ce ma strofoc cu ametitul asta insurat pe deasupra?
pana cand primesc alt mail de la el:
-I am going to the supermarket. will you join me...
isi scoate mandria mea (fara margini?!) capsorul la lumina si ii raspund:
-I have to finish up something. thanks for the offer but let's put a raincheck.
secunda 1: ooookkk! back on track! este!victorie!
secunda 2: damn it! ce (mai) vrea de la mine? sa ma lase dracului in pace...
secunda 3: god I miss him. si nu-l voi mai vedea NICIODATA...
si ii trimit (evident) mesaj:
-any plans for tonight?
-yes. dinner and a moovie with my collegues.
iar m-a dezumflat. e deja obositor jocul asta de glezne. un du-te vino ametitor.
ma uitam in gol in lift. ii evitam privirea si incercam sa intretin un small talk politicos. se apropie de mine. se stapanea sa nu ma mangaie. tipic masculin se sprijina pe o mana ingradindu-ma. pe o voce cat mai gingasa posibil:
-laaadyyy...come on...
-what?! ii raspund iritata simtand ca imi pierd controlul si mi se duce pe apa sambetei toata stradania de a parea distanta si on top of things.
-I have to go to the pool and to dinner with the others, but maybe we can meet tomorrow...
resemnata ( ca sa nu spun trista si extraordinar de dezamagita) ii raspund:
-maybe. we will see...
se da o lupta crancena in mine. zadarnica. NU vreau absolut nimic de la omul asta (in afara de poate sex) si totusi ma iau toti dracii cand simt ca se indeparteaza de mine. pe de alta parte ma deruteaza cand imi trimite mesaje de genul I won't enjoy my vacation because you are not there with me.
sunt un dezastru ambulant. poate ca ar trebui sa ascult sfatul "intelept" de a reveni cu picioarele pe pamant. ca timpul trece pe langa mine si cu toate ca rad cu nesat pe tema asta, in the end rostul pe lumea asta e sa ai o FAMILIE si nu un amant. un copil cu colici si sosete murdare de spalat. menite teoretic sa te faca fericita.
-are you upset?
ii raspund politicos si cat se poate de calm:
-very, "my friend"!
-why?(aaaahhhh! sa nu ma pornesca pe tema asta! inca mai intreaba why??!!!)
-we need to talk
-no we don't. from my side everything is ok.
-well from mine is not. so I will do the talking you will do the listening. how about that?
vroiam cu disperare sa ma justific. sa-i explic intr-o maniera cat se poate de eleganta si diplomata ca nu vreau sa fiu o amenintare la adresa casniciei lui. ca intre noi nu e nimic. (?!)
-pls tell me what you want from me
-to trust me! to see in me a friend and not enemy. I am not a silly little girl. I respect you your marriage and your family. I want you to see that. is it to much?
no reply. mi-am zis ca ok, intentiile lui sunt clare. in nebunia mea am fost ferm convinsa ca are o aventura cu team leaderitza (tzaranca cocotzata pe tocuri lacuite alb cu rosu....come on!!). radeam pe sub mustata cand imi explica colegul lui cat e el de integru si ce persoana minunata e si injuram printre dinti de cate ori ii auzeam prin zumzetul de la birou vocea calma si blanda.
incerc(am)sa ma conving ca no biggy, trebuie sa dau doar un simplu telefon si atatia barbati stau dupa curul meu, ce ma strofoc cu ametitul asta insurat pe deasupra?
pana cand primesc alt mail de la el:
-I am going to the supermarket. will you join me...
isi scoate mandria mea (fara margini?!) capsorul la lumina si ii raspund:
-I have to finish up something. thanks for the offer but let's put a raincheck.
secunda 1: ooookkk! back on track! este!victorie!
secunda 2: damn it! ce (mai) vrea de la mine? sa ma lase dracului in pace...
secunda 3: god I miss him. si nu-l voi mai vedea NICIODATA...
si ii trimit (evident) mesaj:
-any plans for tonight?
-yes. dinner and a moovie with my collegues.
iar m-a dezumflat. e deja obositor jocul asta de glezne. un du-te vino ametitor.
ma uitam in gol in lift. ii evitam privirea si incercam sa intretin un small talk politicos. se apropie de mine. se stapanea sa nu ma mangaie. tipic masculin se sprijina pe o mana ingradindu-ma. pe o voce cat mai gingasa posibil:
-laaadyyy...come on...
-what?! ii raspund iritata simtand ca imi pierd controlul si mi se duce pe apa sambetei toata stradania de a parea distanta si on top of things.
-I have to go to the pool and to dinner with the others, but maybe we can meet tomorrow...
resemnata ( ca sa nu spun trista si extraordinar de dezamagita) ii raspund:
-maybe. we will see...
se da o lupta crancena in mine. zadarnica. NU vreau absolut nimic de la omul asta (in afara de poate sex) si totusi ma iau toti dracii cand simt ca se indeparteaza de mine. pe de alta parte ma deruteaza cand imi trimite mesaje de genul I won't enjoy my vacation because you are not there with me.
sunt un dezastru ambulant. poate ca ar trebui sa ascult sfatul "intelept" de a reveni cu picioarele pe pamant. ca timpul trece pe langa mine si cu toate ca rad cu nesat pe tema asta, in the end rostul pe lumea asta e sa ai o FAMILIE si nu un amant. un copil cu colici si sosete murdare de spalat. menite teoretic sa te faca fericita.
miercuri, 19 august 2009
so close to the flame
odata intoarsa in cluj viata mea si-a reluat cursul atat de monoton in comparatie cu amsterdamul...
doua zile am plans de dor si de jale. simt ca ma sufoc aici. totul e spalacit. the world is not enough...
in lupta continua cu reconcilierile, mailurile fara numar si sedintele tot mai dese, firul de par de care ma agatam sa nu pic intr-o depresie majora era gandul sosirii lui in tara. si saracul sta sa se rupa in conditiile in care el imi trimite mesaj "...i am married...what we are doing is wrong my friend"
no zi sa mori tu! my friend??????!!!! da de cand sunt MY FRIEND??? cand am stopped sa fiu dear, darling, baby, honey si am devenit my friend??!! i am married? zau? si ai suferit de amnezie in ultimele luni? is wrong! i-auzi! ciudat ca faptul ca nu face dragoste cu nevasta-sa cu lunile si aia e bine, nu? ca prietenul lui cel mai bun imi marturiseste cat e el de nefericit in casnicia lui, dar totusi ceea ce e intre N-O-I e W-R-O-N-G! da' ce mama naibii e intre noi? te-am rugat eu sa fii tatal copiilor mei? sa share your fucking life with me???
teoretic mai avem o saptamana impreuna. dupa care sa nu ne vedem niciodata. cuvant mare si puternic. si pregnant. si el reuseste voluntar sau involuntar sa break the line dintre viitor si prezent. niciodata-ul din viitor e dangerously close to the present.
so close to the flame...
doua zile am plans de dor si de jale. simt ca ma sufoc aici. totul e spalacit. the world is not enough...
in lupta continua cu reconcilierile, mailurile fara numar si sedintele tot mai dese, firul de par de care ma agatam sa nu pic intr-o depresie majora era gandul sosirii lui in tara. si saracul sta sa se rupa in conditiile in care el imi trimite mesaj "...i am married...what we are doing is wrong my friend"
no zi sa mori tu! my friend??????!!!! da de cand sunt MY FRIEND??? cand am stopped sa fiu dear, darling, baby, honey si am devenit my friend??!! i am married? zau? si ai suferit de amnezie in ultimele luni? is wrong! i-auzi! ciudat ca faptul ca nu face dragoste cu nevasta-sa cu lunile si aia e bine, nu? ca prietenul lui cel mai bun imi marturiseste cat e el de nefericit in casnicia lui, dar totusi ceea ce e intre N-O-I e W-R-O-N-G! da' ce mama naibii e intre noi? te-am rugat eu sa fii tatal copiilor mei? sa share your fucking life with me???
teoretic mai avem o saptamana impreuna. dupa care sa nu ne vedem niciodata. cuvant mare si puternic. si pregnant. si el reuseste voluntar sau involuntar sa break the line dintre viitor si prezent. niciodata-ul din viitor e dangerously close to the present.
so close to the flame...
joi, 6 august 2009
can't fight the moonlight
Etajul 2. Camera de oaspeti. Semiintuneric. Liniste adanca. Goala, cuibarita in bratele lui ma uitam prin geam la luna.
-Te iubesc! (mi-a soptit intr-o romana stalcita oftand trist)
Tacere asurzitoare. Se risca si repeta propozitia fatala de data asta raspicata Te iu-besc!!!. Mi-am ridicat capul si privirea, i-am zambit si l-am sarutat. Vroiam sa fiu un editor intr-un film si sa cut partea cu marturisirea ca si cum nu s-ar fi intamplat. M-am napustit asupra lui si l-am tras catre mine.
-Who are you and what have you done to me?
Am zabovit asupra raspunsului pret de cateva secunde. The one who wants to make love to you…
Replyul la te iubesc s-a lasat asteptat. In continuare.
-Te iubesc! (mi-a soptit intr-o romana stalcita oftand trist)
Tacere asurzitoare. Se risca si repeta propozitia fatala de data asta raspicata Te iu-besc!!!. Mi-am ridicat capul si privirea, i-am zambit si l-am sarutat. Vroiam sa fiu un editor intr-un film si sa cut partea cu marturisirea ca si cum nu s-ar fi intamplat. M-am napustit asupra lui si l-am tras catre mine.
-Who are you and what have you done to me?
Am zabovit asupra raspunsului pret de cateva secunde. The one who wants to make love to you…
Replyul la te iubesc s-a lasat asteptat. In continuare.
luni, 27 iulie 2009
un italiano (vero)
ai grija ce iti doresti, caci dorinta ar putea deveni realitate. mi-a trebuit italian? il am! i just fuckin luv amterdam!
sa vedem. el ...pilot (fost dj si fotbalist)de profesie. frumusel din cale afara. plin de sex appeal.cu lovely little dimples, buze care cer sa fie muscate si niste ochi verzi sa te pierzi in ei mai ceva ca dupa o iarba. genul acela de barbat caruia i-as dedica piesa let's go back to bed boy (and never get out of there i might add).:))printre putinii care nu s-a intimidat. care a ramas barbat in toata puterea cuvantului. care a stiut sa se impuna si sa ma domine.
vreau sa se faca odata ora 19.00. vreau sa ajung acasa la hotel. vreau sa ma cuprinda in brate si sa ma sarute si sa mi se faca pielea de gaina. vreau sa-i simt respiratia calda in ureche. vreau sa-i simt varful limbii pe gatul meu. vreau sa-mi zambeasca sagalnic. vreau sa-mi sopteasca inca o data ca vrea sa kiss me. smell me. touch me. feel me. lick me. vreau sa-mi spuna ca only a plain crash could keep me far away of you.
si mai ales, vreau sa nu mai fiu la ciclu!!! :((
luni, 20 iulie 2009
still got the blues for you
Traiesc o viata la care multi nu ar indrazni nici sa viseze. Survolez Amsterdamul. La propriu si la figurat. Eram in hangar. Il simt cum ma cuprinde de la spate, ma ridica si ma invarte. Ma strange in brate si pe sub bluza isi croieste drumul cu o mana in sus cautandu-mi sanii, cu cealalta mana in directia opusa. Imi sopteste ca vrea sa faca dragoste cu mine. Nu cred ca am vreo particica din mine care sa nu fi fost explorata si sarutata indelung. Vreun milimetru patrat care sa nu fi fost atins si mangaiat.
Ma trezesc razand si ma culc razand. E o viata de vis. Cu toate astea nu as ramane aici. In schimb Bruxellesul…ahhhh…Bruxellesul! Daca ar fi vreodata sa ma mut, as alege categoric Bruxellesul. M-am indragostit de orasul acela! Cu acel parfum frantuzesc, cu rrr-ul nazal si waffelsurile cu inghetata inegalabile. Cu centrul vechi si strazile lui inguste pline de restaurante cochete umplute pana la refuz de turisti. De maretia constructiilor indiferent ca sunt istorice sau avangardiste. De conceptia outdorista a localnicilor. De parcurile fara pereche din punct de vedere al curateniei si al bancilor tip sezlong. Titlul de capitala a Europei e mai mult decat justificat.
Amsterdamul e perfect pentru tinerii dezorientati. Pentru oameni care vor sa se piarda si sa se regaseasca. Care vor sa experimenteze lumea drogurilor si a sexului dupa bunul plac. Departe de mine gandul de a ma plange, adica cui ii displace sa se faca praf cu o iarba si sa rada ca o gasca proasta ? Cui ii displace sa faca sex cu un total black stranger la care nu ii stie nici macar numele? Ma pufneste rasul cand imi amintesc de episodul cu negrutzul meu. Aratos din cale afara, dotaaaaaattt (pacat de dotare, ca desi avea cu ce, habar nu avea saracul ce dracu face) si mereu cu o fata chinuita cumva. Incerca sa-si gaseasca cuvintele in mixul de francezo-engleza condimentat cu limbajul semnelor vorbit. Cand incerca sa-mi explice ceva, dadea din maini de aveam impresia ca dirija avioane, frate, nu altceva! Dar uitam repede de cate ori ii vedeam buzele mari si carnoase. Si atat de mooooiii!!!
M'enfin, azi: pauza. Azi mi-am luat o mica pauza. Mi-am tras draperiile si mi-am iubit patul si semnul de Do not Disturb de la usa. M-am abandonat in lumea somnului si a viselor dulci cu V.
“…but I still got the blues for you…”
Ma trezesc razand si ma culc razand. E o viata de vis. Cu toate astea nu as ramane aici. In schimb Bruxellesul…ahhhh…Bruxellesul! Daca ar fi vreodata sa ma mut, as alege categoric Bruxellesul. M-am indragostit de orasul acela! Cu acel parfum frantuzesc, cu rrr-ul nazal si waffelsurile cu inghetata inegalabile. Cu centrul vechi si strazile lui inguste pline de restaurante cochete umplute pana la refuz de turisti. De maretia constructiilor indiferent ca sunt istorice sau avangardiste. De conceptia outdorista a localnicilor. De parcurile fara pereche din punct de vedere al curateniei si al bancilor tip sezlong. Titlul de capitala a Europei e mai mult decat justificat.
Amsterdamul e perfect pentru tinerii dezorientati. Pentru oameni care vor sa se piarda si sa se regaseasca. Care vor sa experimenteze lumea drogurilor si a sexului dupa bunul plac. Departe de mine gandul de a ma plange, adica cui ii displace sa se faca praf cu o iarba si sa rada ca o gasca proasta ? Cui ii displace sa faca sex cu un total black stranger la care nu ii stie nici macar numele? Ma pufneste rasul cand imi amintesc de episodul cu negrutzul meu. Aratos din cale afara, dotaaaaaattt (pacat de dotare, ca desi avea cu ce, habar nu avea saracul ce dracu face) si mereu cu o fata chinuita cumva. Incerca sa-si gaseasca cuvintele in mixul de francezo-engleza condimentat cu limbajul semnelor vorbit. Cand incerca sa-mi explice ceva, dadea din maini de aveam impresia ca dirija avioane, frate, nu altceva! Dar uitam repede de cate ori ii vedeam buzele mari si carnoase. Si atat de mooooiii!!!
M'enfin, azi: pauza. Azi mi-am luat o mica pauza. Mi-am tras draperiile si mi-am iubit patul si semnul de Do not Disturb de la usa. M-am abandonat in lumea somnului si a viselor dulci cu V.
“…but I still got the blues for you…”
luni, 13 iulie 2009
deja vu
Ahhhh, ce urasc partea asta! Punctul acela mort in care el confunda statutul tau de amanta cu cea de mama! In care se cuibareste in bratele tale si se lamenteaza de cat de nefericita e casnicia lui. De parca eu as avea de a face cu asta. Soarta unui singur om m-a interesat la viata mea, si cu toate ca mi s-a rupt inima in o mie de cioburi pe care chiar si acum le culeg, nici pe el nu l-am ascultat pana la capat, si mai mult decat atat, nu l-am lasat sa divorteze. Pentru simplul motiv ca o facea for all the wrong reasons. Nu ofer nimic si nici nu ma astept sa se faca sacrificii pentru mine. Nu accept sa iau in calcul un divort. Mai ales cand e facut nu pentru el, ci pentru mine! Nu am nevoie de gratuitati de genul. Esti miserable si vrei sa divortezi? Foarte bine! Fa-o, dar fa-o pentru tine si pentru fericirea ta! A mea nu are nici in clin nici in maneca cu ea. Eu sunt bine merci in ipostaza in care sunt. Daca nu as fi, fi sigur ca nu as continua mascarada si bazarul de intalniri pe furis. Deci scuteste-ma de micile drame, ca sunt sali de teatru cu duiumul la care sa ma duc in cazul in care as fi curioasa de una. Si aaaa, sa nu uit de cireasa de pe tort, in timp ce se plange cu sad puppy faceul de rigoare, se si joaca ba prin parul meu, ba cu mainile, cu orice particica a mea ce o are la indemana. Pai hotareste-te, frate ,ce naiba vrei de la mine! Ori la bal ori la spital. Si-l intreb:
-So…what do you want from me?
-I don’t know. Nothing… Everything…
-Save it! You came here for a reason. Which one is it? Imi evita privirea, ofteaza indelung si tace mai rau ca un mormant. Eu insist. Talk to me! Tell me why are you here. Honestly! Imi mangaie spatele usor si-l vad cum se screme, si numai nu reuseste sa nasca un raspuns. You want to make love to me…
- Yes!!! Yes!! Yes! I do! I wanted since the first moment I saw you in the office lobby.
Nu cred ca e cazul sa mai spun ce a urmat. Si toate bune si frumoase pana cand ii suna telefonul. In disperare. La capatul liniei o voce de femeie. Conversatie scurta si rece in olandeza. Intreb pe un ton dispretuitor cine era desi stiam foarte bine raspunsul. Isi pleaca capul si imi sopteste ca I am sorry. Ma intorc cu spatele si fixez cu privirea pachetul de tigari de care aveam nevoie disperata. El continua I am sorry. Really sorry. I shouldn’t have done this. It’s not fair. To nobody. Scotoceste ceva prin buzunar si imi arunca pe pat un breloc. Cu pozele a doi copii. Nu m-am obosit sa intreb nici macar cum ii cheama. I’ve been married for 10 years now and I never cheated on her. Till I met you…
In gandul meu ma intrebam ca ok, si ce vrei acum, o medalie? M-am abtinut stoic sa nu zic tot ce am gandit. Imi aminteam de management chainul de la companie. Ce nu se mai sfarsea cu cati oameni are in subordine. Si totusi, uite, cat de usor a clacat si cat de slab poate fi in fata mea. Si intreb:
-Ok. So what next? I am asking you for the last time. What the hell do you want from me? You want a friend? You got it! After this last week and the endless conversations, you made yourself a friend. You want to fuck me? You did it! Why are you still here? You want to make love to me? You want to come in Romania? Then why do you throw your kids pictures in my face?
-I don’t know… I feel like I am breaking in two… I don’t want to fuck you. I want to make love to you… I need you in every single possible way. As a lover and as a friend. But I can’t leave them. They didn’t do anything wrong.
-Well, me either! I am not asking you to stay and I am not asking you to go. Do whatever you want. You know where and how to find me. And…just for the record, it wasn’t a mistake. As long as you go home every night and you tuck them into bed and kiss their foreheads, it’s nothing wrong. Make love to me but don’t fall in love with me! They deserve more. I deserve more…
-Too late for that…
-Go home, for now. Talk to you tomorrow.
Nu a indraznit sa ma sarute. S-a imbracat in graba si a iesit vartej pe usa.
-So…what do you want from me?
-I don’t know. Nothing… Everything…
-Save it! You came here for a reason. Which one is it? Imi evita privirea, ofteaza indelung si tace mai rau ca un mormant. Eu insist. Talk to me! Tell me why are you here. Honestly! Imi mangaie spatele usor si-l vad cum se screme, si numai nu reuseste sa nasca un raspuns. You want to make love to me…
- Yes!!! Yes!! Yes! I do! I wanted since the first moment I saw you in the office lobby.
Nu cred ca e cazul sa mai spun ce a urmat. Si toate bune si frumoase pana cand ii suna telefonul. In disperare. La capatul liniei o voce de femeie. Conversatie scurta si rece in olandeza. Intreb pe un ton dispretuitor cine era desi stiam foarte bine raspunsul. Isi pleaca capul si imi sopteste ca I am sorry. Ma intorc cu spatele si fixez cu privirea pachetul de tigari de care aveam nevoie disperata. El continua I am sorry. Really sorry. I shouldn’t have done this. It’s not fair. To nobody. Scotoceste ceva prin buzunar si imi arunca pe pat un breloc. Cu pozele a doi copii. Nu m-am obosit sa intreb nici macar cum ii cheama. I’ve been married for 10 years now and I never cheated on her. Till I met you…
In gandul meu ma intrebam ca ok, si ce vrei acum, o medalie? M-am abtinut stoic sa nu zic tot ce am gandit. Imi aminteam de management chainul de la companie. Ce nu se mai sfarsea cu cati oameni are in subordine. Si totusi, uite, cat de usor a clacat si cat de slab poate fi in fata mea. Si intreb:
-Ok. So what next? I am asking you for the last time. What the hell do you want from me? You want a friend? You got it! After this last week and the endless conversations, you made yourself a friend. You want to fuck me? You did it! Why are you still here? You want to make love to me? You want to come in Romania? Then why do you throw your kids pictures in my face?
-I don’t know… I feel like I am breaking in two… I don’t want to fuck you. I want to make love to you… I need you in every single possible way. As a lover and as a friend. But I can’t leave them. They didn’t do anything wrong.
-Well, me either! I am not asking you to stay and I am not asking you to go. Do whatever you want. You know where and how to find me. And…just for the record, it wasn’t a mistake. As long as you go home every night and you tuck them into bed and kiss their foreheads, it’s nothing wrong. Make love to me but don’t fall in love with me! They deserve more. I deserve more…
-Too late for that…
-Go home, for now. Talk to you tomorrow.
Nu a indraznit sa ma sarute. S-a imbracat in graba si a iesit vartej pe usa.
joi, 9 iulie 2009
decizii, decizii
binecuvantare sau blestem...
mi-a luat un timp record sa ma bag iar intr-un mare mess, dar se pare ca am reusit cu brio! bravo blondo! well done! esti in umbra unui om cu o putere de decizie ce ar putea afecta viata a sute de oameni si el se gaseste sa se sfatuiasca cu tine. esti in the big league now si esti pusa in fata unei decizii de milioane de euro si clar ca nu stii ce sa te faci. era la mintea cocosului ca a fi confidenta unui om puternic implica printre altele si sa fii in posesia unor informatii valoroase (e putin spus) cu nenumarate repercursiuni iar aventurile tale de doi bani nu prea constituie background to handle this situation. te-ai bagat cu capul oblu in fatza!
morala? domnia si prostia se platesc. si for the first time le achit fair and square ambele simultan.
mi-a luat un timp record sa ma bag iar intr-un mare mess, dar se pare ca am reusit cu brio! bravo blondo! well done! esti in umbra unui om cu o putere de decizie ce ar putea afecta viata a sute de oameni si el se gaseste sa se sfatuiasca cu tine. esti in the big league now si esti pusa in fata unei decizii de milioane de euro si clar ca nu stii ce sa te faci. era la mintea cocosului ca a fi confidenta unui om puternic implica printre altele si sa fii in posesia unor informatii valoroase (e putin spus) cu nenumarate repercursiuni iar aventurile tale de doi bani nu prea constituie background to handle this situation. te-ai bagat cu capul oblu in fatza!
morala? domnia si prostia se platesc. si for the first time le achit fair and square ambele simultan.
miercuri, 8 iulie 2009
un pas in fata
dupa o convorbire internationala de doua ore jumate, m-am trezit sa-l intreb: why me? raspunsul a fost dezarmant: because from the moment i saw you i knew that i had to talk to you...to get close to you. i feel embaressed... but i felt like i just had to know you better.
ferice de mine ca a avut curajul sa se apropie de mine. fiindca in scurt timp a devenit ingerul meu pazitor. si imi e de mare ajutor ghidandu-ma in cine pot si in cine nu pot avea incredere in firma, atentionandu-ma de eventualele capcane intinse, shareuindu-mi tot felul de subiecte confidentiale dezbatute la nivel mai mult decat inalt. omul asta e o reala binecuvantare! o mana cereasca(evolutiei)carierei si poate si a sufletului...
ferice de mine ca a avut curajul sa se apropie de mine. fiindca in scurt timp a devenit ingerul meu pazitor. si imi e de mare ajutor ghidandu-ma in cine pot si in cine nu pot avea incredere in firma, atentionandu-ma de eventualele capcane intinse, shareuindu-mi tot felul de subiecte confidentiale dezbatute la nivel mai mult decat inalt. omul asta e o reala binecuvantare! o mana cereasca(evolutiei)carierei si poate si a sufletului...
miercuri, 1 iulie 2009
get away sau cenusareasa in varianta mioritica
cautam de nebuna in cladirea-mamut biroul unui trainer. ma simteam ca intr-un labirint caci toate birourile arata la fel si nu gaseam nicicum the wright desk. exasperata ma uitam in stanga si in dreapta cand aud o soapta din spate murmuind ceva cuvinte romanesti. primul grai romanesc auzit intr-o mare de engleza, olandeza, germana, spaniola si tot ce vrei laolalta. i-am zambit frumos celui care mi le-a adresat, si i-am raspuns ca multumesc, fac bine, si mi-am vazut mai departe de drum.
azi am luat masa cu acel kind gentleman. turns out ca unul dintre manageri. small talk, un zambet, o floare si o maslina si uite asa, fara sa apuc sa ma dezmeticesc prea bine, am fost invitata pe weekend la un trip pe o insula din apropiere cu avionul lui particular.
imi vine sa ma ciupesc sa fiu sigura ca it is real everything that is happening to me. atatea locuri faimoase si frumoase vizitate, atatia oameni diferiti cunoscuti intr-un timp record. nisipul moale care iti gadila picioarele, briza care iti deranjeaza toata coafura (maaaarrrr), strazi pe care pana acum le vedeam cel mult pe harta si la televizor mi se par banalitati cotidiene.
vineri, 19 iunie 2009
ma incearca un puternic sentiment de regret. you win some , you loose some. castig experiente noi, invat lectii pretioase de viata vizavi de atitudine profesionista si comportament ireprosabil, dar in acelasi timp pierd un posibil episod din viata. episodul s-ar fi desfasurat cu un domn greu de descris. iesit din tipare. si nu-mi vine sa ma recunosc dar admit cu tristete ca sunt realmente atrasa de el si de tot ce inseamna el. de taria debordanta. si de inteligenta sclipitoare. de diplomatia si rezervele si de manierele de care da dovada. e o batalie pierduta din fasa, dar asta nu inseamna ca nu aduce suspine in inima mea. am ajuns sa ma atasez de el mai mult decat era cazul, sa-l admir si sa-l respect depasind limita admisa intre subalterna-sef.
educatia, stilul si conceptiile de viata difera ca de la cer la pamant. si judecand cu mintea limpede si eu realizez ca e un caz pierdut si inutil, doar ca in momentul asta tind sa judec mai putin cu mintea si mai mult cu inima. si hormonii. sunt inca sub influenta baccardiurilor impartite cu el la lasarea intunericului pe marginea lacului cu fantana arteziana. a miilor de povesti si sfaturi date si primite. si trebuie sa-i dovedesc ca nu au fost inutile, si ca cel putin incerc sa cresc.
prezenta lui in viata si activitatea mea profesionala si personala imi imprima un gust sweet-sorrow. si sper ca balanta se va echilibra in viitorul apropiat. astept cu nerabdare intalnirea noastra peste o luna la londra. pana atunci am o gramada de poze, momente si zambete, care nu neaparat imi vor usura traiul, but hey, cand ales eu calea comoda? rocky roadul intotdeauna imi purta numele.
ma uit cu priviri sagetatoare catre ceas. au mai ramas doar cateva minute in compania lui. si for the first time, nu pot profita de ele. fuckin ennoying!
educatia, stilul si conceptiile de viata difera ca de la cer la pamant. si judecand cu mintea limpede si eu realizez ca e un caz pierdut si inutil, doar ca in momentul asta tind sa judec mai putin cu mintea si mai mult cu inima. si hormonii. sunt inca sub influenta baccardiurilor impartite cu el la lasarea intunericului pe marginea lacului cu fantana arteziana. a miilor de povesti si sfaturi date si primite. si trebuie sa-i dovedesc ca nu au fost inutile, si ca cel putin incerc sa cresc.
prezenta lui in viata si activitatea mea profesionala si personala imi imprima un gust sweet-sorrow. si sper ca balanta se va echilibra in viitorul apropiat. astept cu nerabdare intalnirea noastra peste o luna la londra. pana atunci am o gramada de poze, momente si zambete, care nu neaparat imi vor usura traiul, but hey, cand ales eu calea comoda? rocky roadul intotdeauna imi purta numele.
ma uit cu priviri sagetatoare catre ceas. au mai ramas doar cateva minute in compania lui. si for the first time, nu pot profita de ele. fuckin ennoying!
marți, 16 iunie 2009
hai sa fim high!
amsterdam. sa o luam cu inceputul.
1. locatia: aeroportul din cluj.
ora: 5.30 dimineata dupa o noapte de somn de maxim 2 ore. (apropo de celebrul shase cai frumoshi)
protagonisti: eu, ditamai bagajul la care lucrasem o zi intreaga si tipa de imbarcari. care acra, imi exclama ca domnisoara aveti 23 de kg, deci e exces de kilograme. trebuie sa platiti.oookkkk!!! ce mi-e 3kg*10 euro?? mdaaaa! supriza!!! era de fapt o plata de 100 de euro, si decat sa o platesc, mi-au confiscat all my precious things ca fixativul, demachiantul, gelul de dus, samponul, ma rog orice era lichid , ca deh unul din trollere l-am trecut pe post de bagaj de mana ca sa evit plata sutei de oiro. dar totul e bine cand se termina cu bine, odata ajunsa in amsterdam, am reperat primul magazin si cu 10 oiro mi-am refacut stocul lipsa.
2. locatia: hotelul de (cica) trei stele
ora: 11 am
camera relativ curata. cu un dulap in care imi incap pantofii. si atat. dar compenseaza acest mare neajuns king size bedul. in care pot sa dorm si de-a latul, si de-a lungul. cu netul si cu fumatul intampin probleme, dar nimic grav.
3. locatia: locul de munca
ora: 13 pm
niste ciudatenii ce se numesc mancare. uneori stau sa ma gandesc ce ar trebui sa folosesc: lingurition sau furculition? :)) in rest oameni foarte draguti si simpatici. si relaxati. sali inalte si spatioase si extrem de luminoase. pe buna dreptate a fost cotat the best place to work in nu mai stiu ce an.
4. locatia: inima amsterdamului
ora: 21 pm
well, tot ce se aude despre amsterdam, e adevarat. unul din 3 oameni e high. oameni liberi, lipsiti de prejudecati, fara absolut nici o grija pe lumea asta. muzee celebre, magazine si marci si mai celebre. si aaaaaa the red district!uhmmmm, cate un sex shop la fiecare 2 metri, cate o fata imbracata in cel mult lenjerie intima. si apoi berea bine meritata la miezul noptii sub clar de luna. cu lacul si fantana arteziana tasnind sub ochii tai. de vis. nu altceva.
simt ca am atins un nou prag. ca am crescut intr-un an cat altii in sapte, vorba din poveste. am evoluat enorm de mult.
1. locatia: aeroportul din cluj.
ora: 5.30 dimineata dupa o noapte de somn de maxim 2 ore. (apropo de celebrul shase cai frumoshi)
protagonisti: eu, ditamai bagajul la care lucrasem o zi intreaga si tipa de imbarcari. care acra, imi exclama ca domnisoara aveti 23 de kg, deci e exces de kilograme. trebuie sa platiti.oookkkk!!! ce mi-e 3kg*10 euro?? mdaaaa! supriza!!! era de fapt o plata de 100 de euro, si decat sa o platesc, mi-au confiscat all my precious things ca fixativul, demachiantul, gelul de dus, samponul, ma rog orice era lichid , ca deh unul din trollere l-am trecut pe post de bagaj de mana ca sa evit plata sutei de oiro. dar totul e bine cand se termina cu bine, odata ajunsa in amsterdam, am reperat primul magazin si cu 10 oiro mi-am refacut stocul lipsa.
2. locatia: hotelul de (cica) trei stele
ora: 11 am
camera relativ curata. cu un dulap in care imi incap pantofii. si atat. dar compenseaza acest mare neajuns king size bedul. in care pot sa dorm si de-a latul, si de-a lungul. cu netul si cu fumatul intampin probleme, dar nimic grav.
3. locatia: locul de munca
ora: 13 pm
niste ciudatenii ce se numesc mancare. uneori stau sa ma gandesc ce ar trebui sa folosesc: lingurition sau furculition? :)) in rest oameni foarte draguti si simpatici. si relaxati. sali inalte si spatioase si extrem de luminoase. pe buna dreptate a fost cotat the best place to work in nu mai stiu ce an.
4. locatia: inima amsterdamului
ora: 21 pm
well, tot ce se aude despre amsterdam, e adevarat. unul din 3 oameni e high. oameni liberi, lipsiti de prejudecati, fara absolut nici o grija pe lumea asta. muzee celebre, magazine si marci si mai celebre. si aaaaaa the red district!uhmmmm, cate un sex shop la fiecare 2 metri, cate o fata imbracata in cel mult lenjerie intima. si apoi berea bine meritata la miezul noptii sub clar de luna. cu lacul si fantana arteziana tasnind sub ochii tai. de vis. nu altceva.
simt ca am atins un nou prag. ca am crescut intr-un an cat altii in sapte, vorba din poveste. am evoluat enorm de mult.
joi, 4 iunie 2009
the wind of change
schimbarile spectaculoase din viata mea m-au luat chiar si pe mine prin surprindere. totul e atat de nou, atat de shiny. nu apuc la cinci minute libere, messalcoholicul din mine incet incepe sa se piarda, si toata energia mi-o concentrez inspre a acumula si a insusi cat mai multe informatii. realizez pe masura ce invat mai multe, cat de putine stiam. si cat de lung si anevoios e learning pathul meu.
vineri, 29 mai 2009
later edit
conversatia la telefon de-a doua zi:
R: hey pretty lady. e o intreaga nebunie aici, fug de colo pana colo, sedinte, intalniri, fac o mie de lucruri deodata, nu am timp nici sa suflu
eu: (cu o voce cat mai gingasa si mai inocenta posibil)hmmm...asa ocupat fiind inseamna ca nu ai apucat sa-mi duci dorul...
R: glumesti? sunt ocupat fizic vorbind, dar gandurile mele sunt cu tine
eu: (strengara)sa inteleg ca esti omul jumatatilor de masura? that is so not enough!
R: hai nu fi rea stii bine ca ...moment in care il intrerup. taci! ma luam iarasi de tine! hihi!...rasufla usurat. eu plusez. de altfel si eu m-am gandit la tine. si ti-am dus dorul :) dupa o clipa de tacere ascutita se naste replica lui: tare?
omg!!!! sa turbez nu alta! cand esti pus in situatii de genul asta cand cineva iti spune ca i-a fost dor de tine ori ca te iubeste ai doua optiuni: fie simti la fel si ii zici ca atare, fie schimbi subiectul. elegant si matur. nu te trezesti sa intrebi tare???!!!
asa imi trebuie!!! daca mi-o trebuit un copil, copil am langa mine. de parca nu am destule pe cap, ma mai ocup si educarea grupei mici la gradinita.
R: hey pretty lady. e o intreaga nebunie aici, fug de colo pana colo, sedinte, intalniri, fac o mie de lucruri deodata, nu am timp nici sa suflu
eu: (cu o voce cat mai gingasa si mai inocenta posibil)hmmm...asa ocupat fiind inseamna ca nu ai apucat sa-mi duci dorul...
R: glumesti? sunt ocupat fizic vorbind, dar gandurile mele sunt cu tine
eu: (strengara)sa inteleg ca esti omul jumatatilor de masura? that is so not enough!
R: hai nu fi rea stii bine ca ...moment in care il intrerup. taci! ma luam iarasi de tine! hihi!...rasufla usurat. eu plusez. de altfel si eu m-am gandit la tine. si ti-am dus dorul :) dupa o clipa de tacere ascutita se naste replica lui: tare?
omg!!!! sa turbez nu alta! cand esti pus in situatii de genul asta cand cineva iti spune ca i-a fost dor de tine ori ca te iubeste ai doua optiuni: fie simti la fel si ii zici ca atare, fie schimbi subiectul. elegant si matur. nu te trezesti sa intrebi tare???!!!
asa imi trebuie!!! daca mi-o trebuit un copil, copil am langa mine. de parca nu am destule pe cap, ma mai ocup si educarea grupei mici la gradinita.
ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi
varianta adaptata: ultima noapte de razboi intaia noapte de dragoste. e ultima zi la job. de luni alt oras, alt mediu, alt birou, alt "acasa". punem punct si o luam de la capat.
si alt boyfriend. cel in cauza este R, domnul medic veterinar-dj-antrenor de fitness cu un corp asemeni unei sculpturi michelangelo. cu vorbe calde si blande, cu saruturi gingase sau patimase ce-mi incita toate simturile. m-am grabit cand am facut comparatia cu V. nothing compares with him. buuuut, this is definitly a keeper. atat cat se poate. cele doua saptamani cat mai raman in tara pot deveni o poveste frumoasa. de mai. inceputul a fost promitator. cu seara la un suc si un film, cu condus acasa (ratacind jumate de ora prin parcarea iuliusului :)), cu saruturi furate in fata blocului si luatul de ramas bun jumate de ora. sa vedem si urmarea. sunt curioasa cat o sa-l tina excitementul de la inceput. cat rezista teaseului la care il supun, cat o sa zambeasca intrigat si de cate ori o sa mai izbucneasca instinctiv cu apucatul de gulerul sacoului cu o mana, cu cealalta in parul meu, tragandu-ma spre el hungry for love.
it is sweet and comforting sa te plimbi in miez de noapte de manuta cu cineva. it is cute sa-l vezi dezorientat si nestiind care vorba a mea sa o ia in serios. agitat si emotionat sa nu faca un pas gresit. however...nu stiu cat de mult sunt eu croita pentru asa ceva. mai degraba ma vad la bratul unui om puternic, influent si putred de bogat. nu e nici pe departe gandire de pitzi. e gandirea unei femei care (cel putin se vrea a fi) aspra, apriga, cu scopuri bine definite in viata care nu se da in laturi de la prea multe pentru a-si atinge obiectivele. de bun simt. nu caut sa fiu fericita, ci caut SA NU FIU NEFERICITA
si alt boyfriend. cel in cauza este R, domnul medic veterinar-dj-antrenor de fitness cu un corp asemeni unei sculpturi michelangelo. cu vorbe calde si blande, cu saruturi gingase sau patimase ce-mi incita toate simturile. m-am grabit cand am facut comparatia cu V. nothing compares with him. buuuut, this is definitly a keeper. atat cat se poate. cele doua saptamani cat mai raman in tara pot deveni o poveste frumoasa. de mai. inceputul a fost promitator. cu seara la un suc si un film, cu condus acasa (ratacind jumate de ora prin parcarea iuliusului :)), cu saruturi furate in fata blocului si luatul de ramas bun jumate de ora. sa vedem si urmarea. sunt curioasa cat o sa-l tina excitementul de la inceput. cat rezista teaseului la care il supun, cat o sa zambeasca intrigat si de cate ori o sa mai izbucneasca instinctiv cu apucatul de gulerul sacoului cu o mana, cu cealalta in parul meu, tragandu-ma spre el hungry for love.
it is sweet and comforting sa te plimbi in miez de noapte de manuta cu cineva. it is cute sa-l vezi dezorientat si nestiind care vorba a mea sa o ia in serios. agitat si emotionat sa nu faca un pas gresit. however...nu stiu cat de mult sunt eu croita pentru asa ceva. mai degraba ma vad la bratul unui om puternic, influent si putred de bogat. nu e nici pe departe gandire de pitzi. e gandirea unei femei care (cel putin se vrea a fi) aspra, apriga, cu scopuri bine definite in viata care nu se da in laturi de la prea multe pentru a-si atinge obiectivele. de bun simt. nu caut sa fiu fericita, ci caut SA NU FIU NEFERICITA
miercuri, 27 mai 2009
a little bit of history repeating
just a little bit of history repeating...
aproape ca retraiesc vara anului 2007. anul cu marca V. aproape...
scenariul e similar. el fermecator, eu incantata.
aproape ca retraiesc vara anului 2007. anul cu marca V. aproape...
scenariul e similar. el fermecator, eu incantata.
joi, 21 mai 2009
despre a fi femeie
one of those days. in care imi vad punctele negre mai mari decat oricand, cand am un cos- elefant wannabe mai mare decat nasul si barbia la un loc, cand parul are tendinta de antena care vrea sa prinda europa fm, cand nici o haina nu sta pe mine si arat ca o hidosenie ordinara. in care as trage un sac pe mine si o punga de hartie pe cap si m-as duce atza in padure. urasc oglinda. urasc cearcanele pt care nu ajunge un tub intreg de fond de ten si corector si alte prostioare pentru a le acoperi. imi urasc ochii tristi si speriati.
am un chef nebun sa plang. for no reason. at all. din contra. culmea e ca imi merge bine. urmeaza sa primesc oferta cu pachetul salarial, cu detaliile legate de plecarea in amsterdam, urmeaza sa ma intalnesc cu Marti, urmeaza sa continui polemicile pe diverse teme cu un anumit domn ce constituie un real deliciu intelectului si sufletului meu, urmeaza sa am o alta noapte dormita pe jumatate incarcata cu un erotism si o pasiune rupte din rai. si toate astea intr-o singura zi! si totusi i find myself trista din cale afara. dezorientata. cu indoieli si semne de intrebare legate de viitor. si de trecut. si de prezent. de deciziile luate care de data asta, sunt ireversibile si sunt on a long shot.
cu teoria stau atat de bine! recit intr-o suflare ca a te crampona in trecut duce cel mult la plafonare (in cazul indulgent), ca pentru a obtine ceva si a ajunge undeva nu o poti lua decat drept inainte, dar parca m-am blocat. in pozitia de marsalier.
goddamn! this just aint my day!
am un chef nebun sa plang. for no reason. at all. din contra. culmea e ca imi merge bine. urmeaza sa primesc oferta cu pachetul salarial, cu detaliile legate de plecarea in amsterdam, urmeaza sa ma intalnesc cu Marti, urmeaza sa continui polemicile pe diverse teme cu un anumit domn ce constituie un real deliciu intelectului si sufletului meu, urmeaza sa am o alta noapte dormita pe jumatate incarcata cu un erotism si o pasiune rupte din rai. si toate astea intr-o singura zi! si totusi i find myself trista din cale afara. dezorientata. cu indoieli si semne de intrebare legate de viitor. si de trecut. si de prezent. de deciziile luate care de data asta, sunt ireversibile si sunt on a long shot.
cu teoria stau atat de bine! recit intr-o suflare ca a te crampona in trecut duce cel mult la plafonare (in cazul indulgent), ca pentru a obtine ceva si a ajunge undeva nu o poti lua decat drept inainte, dar parca m-am blocat. in pozitia de marsalier.
goddamn! this just aint my day!
luni, 18 mai 2009
pestisorul de aur
i wish, i wish a BIG GUN!!! genocid curat s-ar lasa in urma mea! hitler ar fi copil de mingi pe langa mine.
vineri, 15 mai 2009
15 mai
termenul limita de depunere a declaratiilor privind impozitul pe venit. motiv pentru care isi face aparitia dis de dimineata stimabilul prieten al lui V.need i say that he bringed back a pocket full of memories?
...
V ramane omul care rocked my world. de care nu mai stiu nimic de aproape jumatate de an, dar pe care nu il pot da uitarii. nu ma pot abtine sa nu ma intreb every now and then daca e fericit. daca e bine si e sanatos. ma mai strecor tiptil tiptil pe adresa lui de mail si ii citesc noutatile sa ma pun la curent cu ce se intampla prin viata lui. sunt prea mandra si orgolioasa sa-i intreb pe prietenii lui, prefer sa-l urmaresc din umbra. si zau nu stiu ce m-ar nenoroci mai tare: sa-l stiu fericit sau dimpotriva, nefericit? daca ar fi fericit as face o fata mai ceva ca la o lamaie goala fiindca o alta femeie are puterea si talentul asta de a-l ferici. pe de cealalta parte, daca ar fi mizerabil, cel mai probabil i-as trage vreo doua stangi din fundul gradinii ca m-a si ne-a supus chinului astuia ...inutil.
nu cred ca o sa cunosc ziua in care voi fi vindecata de "boala" asta. poate tocmai din cauza ca nu s-a consumat in totalitate. pentru ca nu am nicicum senzatia de finalitate oricat as incerca sa mi-o induc.
si cat de adevarate sunt versurile ce mi le-a trimis odata, demult...
"DE CE AI PLECAT?
De ce ai plecat?....eu te am lasat sa pleci!!!
Te urmaream de a lungul moaltecii poteci
Pana ai pierit la capat in trifoi
Nu te ai uitat odata inapoi
Vroiam sa pleci..vroiam si sa ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai
Nu te oprise gandul fara glas
De ce ai plecat?.....de ce ai mai fi ramas?"
...
V ramane omul care rocked my world. de care nu mai stiu nimic de aproape jumatate de an, dar pe care nu il pot da uitarii. nu ma pot abtine sa nu ma intreb every now and then daca e fericit. daca e bine si e sanatos. ma mai strecor tiptil tiptil pe adresa lui de mail si ii citesc noutatile sa ma pun la curent cu ce se intampla prin viata lui. sunt prea mandra si orgolioasa sa-i intreb pe prietenii lui, prefer sa-l urmaresc din umbra. si zau nu stiu ce m-ar nenoroci mai tare: sa-l stiu fericit sau dimpotriva, nefericit? daca ar fi fericit as face o fata mai ceva ca la o lamaie goala fiindca o alta femeie are puterea si talentul asta de a-l ferici. pe de cealalta parte, daca ar fi mizerabil, cel mai probabil i-as trage vreo doua stangi din fundul gradinii ca m-a si ne-a supus chinului astuia ...inutil.
nu cred ca o sa cunosc ziua in care voi fi vindecata de "boala" asta. poate tocmai din cauza ca nu s-a consumat in totalitate. pentru ca nu am nicicum senzatia de finalitate oricat as incerca sa mi-o induc.
si cat de adevarate sunt versurile ce mi le-a trimis odata, demult...
"DE CE AI PLECAT?
De ce ai plecat?....eu te am lasat sa pleci!!!
Te urmaream de a lungul moaltecii poteci
Pana ai pierit la capat in trifoi
Nu te ai uitat odata inapoi
Vroiam sa pleci..vroiam si sa ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai
Nu te oprise gandul fara glas
De ce ai plecat?.....de ce ai mai fi ramas?"
luni, 11 mai 2009
this is the life
nu lasa pe maine ce poti face azi. lol. daca ar fi dupa mine, ar continua cu ceva de genul lasa pe poimaine. argumentul cel mai solid (exceptand bineinteles lenea) ar fi ca sunt anumite probleme care nu au solutie. ergo nu are rost cautarea unei rezolvari la ele. the best thing to do in acest caz e sa astepti nu sa dispara problema respectiva ci sa apara o alta mai mare. astfel amploarea primei probleme scade considerabil.
si daca este cineva care are un talent innascut de a-si crea alte si alte probleme, atunci eu sunt aceea. the one. and only. sarguincioasa imi fac o colectie de probleme cu o viteza similara unui avion supersonic. domeniul ramane vesnic acelasi: barbatii si logica lor. incep sa cred ca ar trebui sa nu mai practic sportul asta de a incerca sa-i inteleg. mai bine zis la singular. sa-l inteleg. de data asta pe cel care era Neinfricatul. dupa ce mi-au trecut nervii, am reluat legatura cu el. au urmat povesti cu gramada la telefon, cateva intalniri mai mult sau mai putin inocente si stanjenitoare. imbratisari, pupici si regrete. ce ma ungeau pe suflet. (sau orgoliu?). dupa cum bine am prevazut, s-a ales praful de mirobolanta poveste cu fosta, iar eu (si alcoolul in cantitati generoase) eram "alinarea" lui. sambata seara, gratie whiskeyului combinat cu bere, tequilla si jegermaister (vai de capul, ficatul si matzelor care fatau in gura mea a doua zi)somehow am ajuns sa fiu mai mult. prietena ar spune unii. util pentru amandoi. in momentul acela. in parte pt el, caci si-a demonstrat ca se poate, iar pt mine caci mi-a prins bine un "bodyguard" in mijlocul janisului unde la un moment dat se formase un cerc in jurul meu si a prietenei cu care fusesem. cerc de disperati si psihopati care zici ca urmareau un spectacol la circ. urmareau cu gura cascata si cu balele undeva la nivelul genunchilor dansul nostru cand lasciv cand obraznic. iar cand cate unul intrecea masura, repede ma refugiam in bratele lui.
am urat a doua zi mai mult ca niciodata. cu capul limpede (?) incercam sa judec si sa evaluez the damage. bravo blondo! ai reusit cu multa gratie sa te bagi in alta incurcatura. si sa-ti creezi o alta problema. si durere de cap. si mandrie. nu a fost prea inteligenta miscarea de a ma impaca cu el. adevarul e ca m-au luat pe neasteptate saruturile lui si nu am stiut sa reactionez (potrivit) la ele. le-am luat de bune.
duminica seara a trecut pe la mine. si oarecum a simtit asta. la mine. si poate si la el. si irascibili fiind, evident ca am ajuns sa ne ciondanim. episodul s-a terminat cu el plecand la miezul noptii cu o imbratisarea calda si puternica si un sarut foarte strategic asezat jumate pe buze jumate pe obraz.
eat this! el se spala pe maini si paseaza mingea in terenul meu. eu sa hotarasc ce se va intampla in continuare cu noi. luand in considerare propriile lui cuvinte ca totul e ok pana la urmatorea cearta total infantila ajungand (prea devreme) sa ne invartim intr-un cerc vicios al certurilor si impacarilor, ajung la concluzia ca e...pointless.
still...never sau never. mai ales ca e vorba de mine, maestra greselilor. mai ales in materie de iubiti.
si daca este cineva care are un talent innascut de a-si crea alte si alte probleme, atunci eu sunt aceea. the one. and only. sarguincioasa imi fac o colectie de probleme cu o viteza similara unui avion supersonic. domeniul ramane vesnic acelasi: barbatii si logica lor. incep sa cred ca ar trebui sa nu mai practic sportul asta de a incerca sa-i inteleg. mai bine zis la singular. sa-l inteleg. de data asta pe cel care era Neinfricatul. dupa ce mi-au trecut nervii, am reluat legatura cu el. au urmat povesti cu gramada la telefon, cateva intalniri mai mult sau mai putin inocente si stanjenitoare. imbratisari, pupici si regrete. ce ma ungeau pe suflet. (sau orgoliu?). dupa cum bine am prevazut, s-a ales praful de mirobolanta poveste cu fosta, iar eu (si alcoolul in cantitati generoase) eram "alinarea" lui. sambata seara, gratie whiskeyului combinat cu bere, tequilla si jegermaister (vai de capul, ficatul si matzelor care fatau in gura mea a doua zi)somehow am ajuns sa fiu mai mult. prietena ar spune unii. util pentru amandoi. in momentul acela. in parte pt el, caci si-a demonstrat ca se poate, iar pt mine caci mi-a prins bine un "bodyguard" in mijlocul janisului unde la un moment dat se formase un cerc in jurul meu si a prietenei cu care fusesem. cerc de disperati si psihopati care zici ca urmareau un spectacol la circ. urmareau cu gura cascata si cu balele undeva la nivelul genunchilor dansul nostru cand lasciv cand obraznic. iar cand cate unul intrecea masura, repede ma refugiam in bratele lui.
am urat a doua zi mai mult ca niciodata. cu capul limpede (?) incercam sa judec si sa evaluez the damage. bravo blondo! ai reusit cu multa gratie sa te bagi in alta incurcatura. si sa-ti creezi o alta problema. si durere de cap. si mandrie. nu a fost prea inteligenta miscarea de a ma impaca cu el. adevarul e ca m-au luat pe neasteptate saruturile lui si nu am stiut sa reactionez (potrivit) la ele. le-am luat de bune.
duminica seara a trecut pe la mine. si oarecum a simtit asta. la mine. si poate si la el. si irascibili fiind, evident ca am ajuns sa ne ciondanim. episodul s-a terminat cu el plecand la miezul noptii cu o imbratisarea calda si puternica si un sarut foarte strategic asezat jumate pe buze jumate pe obraz.
eat this! el se spala pe maini si paseaza mingea in terenul meu. eu sa hotarasc ce se va intampla in continuare cu noi. luand in considerare propriile lui cuvinte ca totul e ok pana la urmatorea cearta total infantila ajungand (prea devreme) sa ne invartim intr-un cerc vicios al certurilor si impacarilor, ajung la concluzia ca e...pointless.
still...never sau never. mai ales ca e vorba de mine, maestra greselilor. mai ales in materie de iubiti.
miercuri, 6 mai 2009
and we have a liftoff!
daca nu merge mohamed la munte, vine muntele la mohamed. well, everestul e la poarta mea. :)) si se anunta schimbari in viata mea pe toate planurile posibile.
1. cu putintica rabdare, bunavointa si noroc aproximativ in doua luni imi voi schimba statutul civil. again. oficial voi fi libera ca pasarea cerului. motiv de bucurie maxima mai ales ca la orizont se intrevede un mic affair cu nimeni altul decat un domn consilier. suvul, buzunarul, vocabularul, atitudinea si infatisarea lui, pentru inceput, sunt motive arhisuficiente pentru subsemnata. :)
2. jobul. daca am noroc sa-mi sustin interviul cu un barbat, am toate sansele sa ma reorientez profesional. sunt mult mai persuasiva si am o capacitate de convingere considerabil mai mare la persoanele de sex opus. mi-ar sta grozav ca si domnisoara derectoare . trainiguri in strainatate, team buildinguri si multe asemenea, idei ce-mi surad la nebunie. ca sa nu mai vorbim de schimbarea domitzilului meu.
singurele lucruri neschimbate vor ramane garderoba si parul. dar lucrez asiduu ca macar sa fie reinnoite.
1. cu putintica rabdare, bunavointa si noroc aproximativ in doua luni imi voi schimba statutul civil. again. oficial voi fi libera ca pasarea cerului. motiv de bucurie maxima mai ales ca la orizont se intrevede un mic affair cu nimeni altul decat un domn consilier. suvul, buzunarul, vocabularul, atitudinea si infatisarea lui, pentru inceput, sunt motive arhisuficiente pentru subsemnata. :)
2. jobul. daca am noroc sa-mi sustin interviul cu un barbat, am toate sansele sa ma reorientez profesional. sunt mult mai persuasiva si am o capacitate de convingere considerabil mai mare la persoanele de sex opus. mi-ar sta grozav ca si domnisoara derectoare . trainiguri in strainatate, team buildinguri si multe asemenea, idei ce-mi surad la nebunie. ca sa nu mai vorbim de schimbarea domitzilului meu.
singurele lucruri neschimbate vor ramane garderoba si parul. dar lucrez asiduu ca macar sa fie reinnoite.
joi, 30 aprilie 2009
come away with me in the night
sunt plictisita. in ciuda celor o mie si una de povesti in care am reusit sa ma implic voiniceste, sunt plictisita de moarte. ma simt ca si in povestea cu cele cinci degetele: unul a plecat la vanatoare, unul a adus acasa prada, unul a gatit si unul a papat tot din farfurie (aritmetica mea da rateuri asemeni unei dacii 1300 la ora asta). am un barbat (vorba vine) pt sex, unul pt povesti si confesiuni, unul pt vrajit si aburit...si totusi ma simt goala pe dinauntru si timpul meu (plin 24 de ore din 24) e pierdut. timp mort. trei laolalta nu fac cat unul. mi-e dor de vremurile alea in care imi ajungea o ora cat pt o luna sa simt ca traiesc.
"to see a world in a grain of sand/ and eternity in an hour"
mi-e un dor nebun de V. de darul lui de a-mi insenina zilele si a-mi imbucura noptile. de a face totul sa para deosebit. si colorat. mi-e dor de clipele in care eram nevoita sa-mi musc limba sa nu ma trezesc zambind in plina strada fara un motiv anume. mi-e dor de mailurile lui. de conversatiile nesfarsite pe mess, pe care intr-un acces de furie le-am sters. de buzzurile din toiul noptii. mi-e dor de atingerile lui. de privirea lui. de tot ce apartinea de el.
mi-e dor sa vreau ceva si dupa ce am obtinut acel ceva.
"to see a world in a grain of sand/ and eternity in an hour"
mi-e un dor nebun de V. de darul lui de a-mi insenina zilele si a-mi imbucura noptile. de a face totul sa para deosebit. si colorat. mi-e dor de clipele in care eram nevoita sa-mi musc limba sa nu ma trezesc zambind in plina strada fara un motiv anume. mi-e dor de mailurile lui. de conversatiile nesfarsite pe mess, pe care intr-un acces de furie le-am sters. de buzzurile din toiul noptii. mi-e dor de atingerile lui. de privirea lui. de tot ce apartinea de el.
mi-e dor sa vreau ceva si dupa ce am obtinut acel ceva.
marți, 28 aprilie 2009
the way i am
tot ce e bun in viata e fie imoral, fie ilegal, fie ingrasa. well, sunt prea putine placeri pe care mi le-am refuzat in viata. cred cu tarie ca viata e prea scurta , prea curva, prea grea si prea imprevizibila ca sa-ti impui (prea multe) reguli si semnul de interzis la tot pasul din considerente etice si estetice. refuz sa traiesc sanatos si cum se cuvine. deciziile care le iau ma privesc doar pe mine si consecintele doar eu le voi suporta. fumez? EU fac cancer! beau? EU imi distrug ficatul! ciocolata si chipsuri la 2 noaptea? PE MINE nu ma mai incap pantalonii! traiesc dupa bunul MEU plac si nu dupa regulile societatii ori a educatiei primite. bineinteles nu inconstient sau iresponsabil. ci in asa fel incat sa ma definesc ca om si femeie. in asa fel incat sa zambesc dimineata si seara. in asa fel incat sa nu am regrete.
nu intentionez sa apuc varsta de 65 de ani, sa fiu senila si o povara pt familia mea. nu intentionez sa ma calugaresc si sa fiu femeia unui singur barbat ani intregi ori o viata intreaga. nu intentionez sa ma las prada frustrarilor sau tristetilor inutile. nu intentionez ca singurele locuri perindate sa fie biroul si patul. sunt atat de multe de vazut si de facut! si atunci de ce sa ma plafonez?
ORICE experienta noua te dezvolta. nu pot sa adopt o gandire simplista, zic eu, conform careia sa stau in banca mea si sa il astept pe fat frumos. CA SA CE????!!! sa-i spal sosetele si sa-i gatesc maggie ideea zilei???!!! sa-i cumpar medicamente de tensiune din cauza orelor suplimentare la birou? sa-i fac trei plozi cu colici si urlete?
nu intentionez sa apuc varsta de 65 de ani, sa fiu senila si o povara pt familia mea. nu intentionez sa ma calugaresc si sa fiu femeia unui singur barbat ani intregi ori o viata intreaga. nu intentionez sa ma las prada frustrarilor sau tristetilor inutile. nu intentionez ca singurele locuri perindate sa fie biroul si patul. sunt atat de multe de vazut si de facut! si atunci de ce sa ma plafonez?
ORICE experienta noua te dezvolta. nu pot sa adopt o gandire simplista, zic eu, conform careia sa stau in banca mea si sa il astept pe fat frumos. CA SA CE????!!! sa-i spal sosetele si sa-i gatesc maggie ideea zilei???!!! sa-i cumpar medicamente de tensiune din cauza orelor suplimentare la birou? sa-i fac trei plozi cu colici si urlete?
marți, 21 aprilie 2009
limite
am realizat ca cel mai greu lucru de realizat pe lumea asta nu e acela de a fi fericit. ci de a fi NORMAL. o fi ea notiune relativa dar in ultima vreme tot mai greu o gasesc. la mine si la altii. e cel mai mare lucru pe care il poti cere un om. sa fie normal. sa nu cada in extreme. nici sa nu fie indiferent, nici sa nu puna prea multe la suflet. nici egoist nici altruist. nici rece nici coplesitor. nici delasator nici sufocant. nici tacut nici lelita. nici pragmatic nici idealist.
cei calculati si echilibrati sunt o specie pe cale de disparitie. nu ca ar fi de mirare. lumea asta nebuna in care traim e imposibil sa nu te afecteze intr-un fel sau altul. acum cativa ani fugeam de tot ce mi se parea banal. azi, in schimb, alerg intr-un suflet in cautarea lui. a nu se confunda cu plictiseala ori rutina. ci pur si simplu ceva ce sa cunoasca anumite limite de bun simt. cel care sustinea ca limitele sunt facute pentru a fi depasite o fi idolul adolescentilor cel mult.
cei calculati si echilibrati sunt o specie pe cale de disparitie. nu ca ar fi de mirare. lumea asta nebuna in care traim e imposibil sa nu te afecteze intr-un fel sau altul. acum cativa ani fugeam de tot ce mi se parea banal. azi, in schimb, alerg intr-un suflet in cautarea lui. a nu se confunda cu plictiseala ori rutina. ci pur si simplu ceva ce sa cunoasca anumite limite de bun simt. cel care sustinea ca limitele sunt facute pentru a fi depasite o fi idolul adolescentilor cel mult.
luni, 6 aprilie 2009
25
si a mai trecut un an peste mine. si ziua de nastere a fost la fel ca si intregul an ce a trecut. cu bune si cu rele. "cadou" de la sefi reducerea salariului cu 50% (criza bat-o vina), flori, telefoane, prieteni si alcooale muuuuulte. care in combinatie cu apa (prea) fierbinte de la felix si soarele (prea) puternic nu a fost deloc recomandat pentru ficatul si capsorul facut praf. nu am inteles niciodata rostul scarilor care mi se par o adevarata provocare de fiecare data cand sunt "bine", dar macar (?!) de data asta nu am avut teorii la 6 dimineata de genul inventatul patului pe verticala sa nu se invarta camera cu mine.
inca nu realizez per total 25-ul. ma simt si mai rau, ma comport, ca la 15 ani si nu ca la 25.
inca nu realizez per total 25-ul. ma simt si mai rau, ma comport, ca la 15 ani si nu ca la 25.
miercuri, 18 martie 2009
the simple things in life like when and where
nu am stat niciodata prea mult sa ma gandesc la trecutul meu. l-am calificat drept zbuciumat si tumultuos si am mers mai departe. pe buna dreptate calificativul. unul dintre motivele pt care sustin asta e Marti. :)
Marti e o poveste aparte. o relatie (teoretic)pur fizica cu un tip insurat (evident), generic supradenumit Marti. lesne de inteles ca numele lui provine de la faptul ca ne intalneam o singura data pe saptamana. pret de cateva ore eram in lumea noastra. dupa care fiecare pe drumul lui. chestie foarte comoda. si ideala pentru viata si visele mele de atunci. but things change. si eu odata cu ele. drept urmare, relatia s-a racit, au aparut tot felul reprosuri transformate in regrete mai tarziu, si datorita (in parte) schimbarii jobului lui, legatura s-a rupt.
de anul nou m-am gasit sa-l sun. sa-l intreb de sanatate. aflu cu stupoare ca s-a reintors la vechiul job si ca o sa imi faca o vizita. azi imi suna telefonul. la capatul firului era el, fericit ca ma aude. nu pot sa redau bucuria si triumful din vocea lui. imi explica cu sufletul la gura ca a uitat sa imi memoreze noul numar de telefon si nu reusea sa dea de mine. si complicatii cu desfasuratoare de telefon, apeluri peste apeluri, batai de cap intr-un cuvant, pentru a lua legatura cu mine. m-am simtit magulita. dupa toate povestile noastre in care imi marturisea cu amar ca nu isi permite sa tina la mine, ca are o familie adorata ca ochii din cap, face gesturi de genul asta.
the simple things in life like when and where. maine. undeva, departe.
Marti e o poveste aparte. o relatie (teoretic)pur fizica cu un tip insurat (evident), generic supradenumit Marti. lesne de inteles ca numele lui provine de la faptul ca ne intalneam o singura data pe saptamana. pret de cateva ore eram in lumea noastra. dupa care fiecare pe drumul lui. chestie foarte comoda. si ideala pentru viata si visele mele de atunci. but things change. si eu odata cu ele. drept urmare, relatia s-a racit, au aparut tot felul reprosuri transformate in regrete mai tarziu, si datorita (in parte) schimbarii jobului lui, legatura s-a rupt.
de anul nou m-am gasit sa-l sun. sa-l intreb de sanatate. aflu cu stupoare ca s-a reintors la vechiul job si ca o sa imi faca o vizita. azi imi suna telefonul. la capatul firului era el, fericit ca ma aude. nu pot sa redau bucuria si triumful din vocea lui. imi explica cu sufletul la gura ca a uitat sa imi memoreze noul numar de telefon si nu reusea sa dea de mine. si complicatii cu desfasuratoare de telefon, apeluri peste apeluri, batai de cap intr-un cuvant, pentru a lua legatura cu mine. m-am simtit magulita. dupa toate povestile noastre in care imi marturisea cu amar ca nu isi permite sa tina la mine, ca are o familie adorata ca ochii din cap, face gesturi de genul asta.
the simple things in life like when and where. maine. undeva, departe.
marți, 10 martie 2009
"avantaje"
desi e la moda sa fii depresiv si antisocial eu m-am hotarat sa fiu gica contra. nu ca mi-ar iesi ceva de minune, dar macar incerc sa vad partea plina a paharului. si sa gasesc motive de bucurie in a fi celibatara. (again)
asadar e grozav sa fiu singura deoarece:
1. oja rosie - nu mai e nimeni care sa se strambe din nas ca am unghii manelistico-fantastice
2. rujul rosu-aprins. ori ma rog, rujul sau glossul de orice culoare, fondul de ten si alte minuni strict feminine ce tin de tencuiala, subiect tabu si foarte neagreat de sexul opus.
3. pot sa ies cand, cu cine si unde vreau fara sa am parte de priviri sagetatoare si remarci sugestive "dar mie nu mi-ai spus ca iesi...sa fii cuminte si ai grija de ce faci acolo". nu mai dau raportul nimanui!
4. nu mai am fixata alarma de la ceas cu jumate de ora mai devreme, ca deh, manasturul e departe de biroul meu si cica nu vreau sa intarziu (prea mult). mai mult de atat, apuc sa beau cafea dimineata. si mi-o si face cineva. indiferent ca acel cineva e mama. :))
5. am parte de un somn linistit noaptea, neperturbat de mesaje in prostie. gata cu cearcanele! cel putin din cauza asta.
asadar e grozav sa fiu singura deoarece:
1. oja rosie - nu mai e nimeni care sa se strambe din nas ca am unghii manelistico-fantastice
2. rujul rosu-aprins. ori ma rog, rujul sau glossul de orice culoare, fondul de ten si alte minuni strict feminine ce tin de tencuiala, subiect tabu si foarte neagreat de sexul opus.
3. pot sa ies cand, cu cine si unde vreau fara sa am parte de priviri sagetatoare si remarci sugestive "dar mie nu mi-ai spus ca iesi...sa fii cuminte si ai grija de ce faci acolo". nu mai dau raportul nimanui!
4. nu mai am fixata alarma de la ceas cu jumate de ora mai devreme, ca deh, manasturul e departe de biroul meu si cica nu vreau sa intarziu (prea mult). mai mult de atat, apuc sa beau cafea dimineata. si mi-o si face cineva. indiferent ca acel cineva e mama. :))
5. am parte de un somn linistit noaptea, neperturbat de mesaje in prostie. gata cu cearcanele! cel putin din cauza asta.
vineri, 6 martie 2009
when the madness stops
astazi NU!!!!
astazi nu vreau sa-mi deschid ochii. astazi nu vreau sa ma ridic din pat. astazi nu vreau sa ma machiez. nu vreau sa ma duc la birou. nu vreau sa misc nici macar un singur deget. vreau doar sa raman in pat cu ochii inchisi si sa-mi imaginez ca noaptea trecuta de fapt fusese doar un cosmar urat. ca nu s-a intamplat ce s-a intamplat. ca nu ne-am despartit.nu acum. nu in felul asta atat de urat si de las.
refuz sa cred ca am apucat sa prind drag de un om care m-a putut dezamagi chiar intratat. care s-a aliniat in coada lunga a barbatilor care nu pot sa dea cu ochii cu mine. care e "binevoitor tine atat de mult la mine" incat nu vrea sa ma faca sa sufar, dar la cel mai mic semn al fostei sare in sus de 3 ori de bucurie. care intr-o secunda isi face planuri in doi cu mine, si e un vis cu ochii deschisi si ma face sa plutesc, si in a doua secunda e "bunul samaritean care nu vrea sa joace pe doua planuri". da! el e baiatul bun si calculat, care ma respecta atat de mult si tine atat de mult la mine, incat eu merit sa mi se taie craca de sub picioare din senin, caci sentimentele fata de mine nu sunt la fel de puternice ca si cele fata de fosta. nici nu au cum. dupa perioada scurta (dar intensa) nici nu este posibil. dar daca tot el e baiatul caruia ii place sa creada ca procedeaza corect, si e victima in toata povestea, varianta normala ar fi fost, ca daca tot fusesera despartiti atatea luni, trebuia sa-i spuna ca are pe cineva si daca lucrurile nu ar fi mers intre noi, putea cu tot dreptul si dragul sa ia drumul catre ea.
ca, colac peste pupaza sa-mi ceara sa-i zic ca totul a fost minunat intre noi si ca am fost fericita. da! a fost frumos, daca consideri ca o minciuna e frumoasa, dar tot minciuna e. si aia e, din moment ce a preferat varianta secundara (?!)
trista? nu! suparata? da!!! meritam mai mult. eu. noi.
nu ma consoleaza cu nimic faptul ca am reusit sa-l fac sa planga. mi-a demonstrat cu toata sinceritatea asta, doar ca nu e destul de barbat. cel putin, nu pentru mine. barbatul care se vrea a fi, ar fi procedat altfel. ar fi luat in considerare faptul ca raneste pe cineva care i-a fost alaturi pe toate planurile, si mai ales, ca odata ce ceva nu a mers de prima data, are toate sansele sa nu mearga nici a doua oara. si ca intre doua scaune, tot pe jos o sa ajunga. poate ca isi datoreaza sa incerce si sa se convinga de asta, caz in care are toata stima si respectul, si nu pot sa-i urez decat cale alba si lunga, dar nu sacrificand (minciuna) frumoasa ce o traiesti in prezent pt un viitor incert cladit pe un trecut dubios si zbuciumat.
sâmbătă, 28 februarie 2009
sail away
o relatie (stabila) inseamna printre altele compromisuri si comunicare. capitole la care, din pacate, trebuie sa lucram din greu. or ,mai bine zis sa lucreze din greu, daca ma vrea in continuare langa el. nu sustin ca ar lipsi, doar ca sunt foarte slab dezvoltate la noi. si nici nu stiu de ce si la ce ma astept din partea unui pustan din punctul asta de vedere? avem lumi diferite si fire asemanatoare. incapatanati si usor malitiosi. intai vorbim si apoi le gandim ce am scos pe gura si nu invers cum ar fi normal. si vorbim fara noima si fara rost doar de dragul de a vorbi. asta sau pur si simplu nu avem subiecte comune. imi dau seama ca in multe privinte il intimdez, dar eu pur si simplu nu stiu sa fiu docila si ascultatoare. nu stiu sa nu fiu femeie care stie ce vrea si obtine ceea ce vrea. nu stiu sa nu-mi fac griji. nu stiu cum sa stau langa un om care nu ma face sa ma simt deosebita. around the clock.
stiu ca sunt exigenta. de aceea incerc sa fiu mai intelegatoare si sa las de la mine. si sa ma prefac ca nu ma raneste comportamentul lui distant de cate ori e obosit sau bolnav sau are probleme. dar e deja prea mult sa ajung sa-mi fie frica sa-l sun. sa-mi fie teama de icebergul din vocea de la telefon. trebuie sa-i las spatiul lui personal. si e damn hard.
stiu ca sunt exigenta. de aceea incerc sa fiu mai intelegatoare si sa las de la mine. si sa ma prefac ca nu ma raneste comportamentul lui distant de cate ori e obosit sau bolnav sau are probleme. dar e deja prea mult sa ajung sa-mi fie frica sa-l sun. sa-mi fie teama de icebergul din vocea de la telefon. trebuie sa-i las spatiul lui personal. si e damn hard.
vineri, 27 februarie 2009
after all he is still a man
oi fi fost eu in al noualea cer dar vine vremea cand trebuie sa si cobor de acolo. after all, he is still a man.
errare humanum est. dar ce se intampla atunci cand nu recunosti ca ai gresit? ca prin cuvintele si prin comportamentul tau ranesti cealalta persoana? si o faci cu buna stiinta crezand ca ea e destul de puternica si relatia voastra e destul de stabila sa-ti inghita toate porcariile? ei bine, te inseli crezand asta. nu sunt willing sa stau si sa ascult mii de povesti zise la misto. sunt iubita lui, nu prietenul cel mai bun al carui datorii e sa te asculte pana la capat si sa te aprobe sau dezaprobe dupa caz. suntem in ciuda a tot ce s-a intamplat, inca la acea etapa in care eu trebuie sa fiu dragalita, nu aburita cu bulangareli si discutii nonsens care le porti atunci cand nu mai ai ce zice ceva nou.
desi imi vine greu sa recunosc, cel mai tare ma deranjeaza ca, fara sa observ, iar am ajuns in acea ipostaza in care nu vroiam sa ajung. adica din doi oameni, eu sunt cea care ofera mai mult. si lui ii se pare firesc. mie...nu! si la fel de nefiresc mi se pare ca iar sa pendulez intre a-mi aduna jucariile si sa get the fuck away ori a mai sta ...
errare humanum est. dar ce se intampla atunci cand nu recunosti ca ai gresit? ca prin cuvintele si prin comportamentul tau ranesti cealalta persoana? si o faci cu buna stiinta crezand ca ea e destul de puternica si relatia voastra e destul de stabila sa-ti inghita toate porcariile? ei bine, te inseli crezand asta. nu sunt willing sa stau si sa ascult mii de povesti zise la misto. sunt iubita lui, nu prietenul cel mai bun al carui datorii e sa te asculte pana la capat si sa te aprobe sau dezaprobe dupa caz. suntem in ciuda a tot ce s-a intamplat, inca la acea etapa in care eu trebuie sa fiu dragalita, nu aburita cu bulangareli si discutii nonsens care le porti atunci cand nu mai ai ce zice ceva nou.
desi imi vine greu sa recunosc, cel mai tare ma deranjeaza ca, fara sa observ, iar am ajuns in acea ipostaza in care nu vroiam sa ajung. adica din doi oameni, eu sunt cea care ofera mai mult. si lui ii se pare firesc. mie...nu! si la fel de nefiresc mi se pare ca iar sa pendulez intre a-mi aduna jucariile si sa get the fuck away ori a mai sta ...
luni, 23 februarie 2009
different way to be
weekend la cavnic. zapada. cabana. prieteni.teachers. el.
doua zile tolanita in bratele lui. doua nopti de rasete si topaieli si cantat din toti plamanii. pt el a fost mai mult o provocare decat relaxare sa faca prima impresie placuta prietenilor mei, sa se acomodeze si sa se integreze in gasca, dar a reusit. cu brio. si sunt mandra de el. si de mine si de alegerea facuta. lucrurile au evoluat mult prea repede intre noi, dar nu fortat. parca e firesc sa fie gelul meu de dus la marginea vanii lui, e firesc sa stam nedespartiti zile si nopti in sir...
incerc sa-mi inving teama ca daca totul se petrece atat de curand si de rapid, sfarsitul va fi cu atat mai aproape. mereu furam cate un strop de fericire. acuma ea vine singura si cu nemiluita. si mi-e frica sa profit pe deplin. ca o sa ajung la fundul sacului...
sentimentul e reciproc. adica el, tocmai el, in care eu vad un om atat de mare si complex, nu stie ce vad la el si nu simte ca s-ar ridica la nivelul asteptarilor mele. si tot el simte ca nu face destule pt mine. barbatul care imi deseneaza inimioare pe aburii din geam, care jumatate adormit ma cauta si ma imbratiseaza si ma saruta in somn,tot el, nu demonstreaza ce loc incep sa ocup in viata lui.
stiu. simt. vad. aud. si tot nu mi se pare real. parca e alt film. si nu eu sunt personajul principal.
luni, 16 februarie 2009
changes
am facut multe (si nu marunte)la viata mea. uneori rational alteori instinctiv. dar mereu le-am facut trup si suflet, dedicata total acelui drum pe care am ales sa-l urmez. si indiferent de evolutia sau involutia lucrurilor, de intensitatea lor, nu regret nimic. ma faceau sa ma simt vie. ca traiesc. frumos. (???!!!!)
acum realizez ca toate acele povesti in care ma pierdeam erau o imitatie (nu ieftina) a ceea ce ar trebui sa fie o viata implinita al unei femei care se considera lipsita de prejudecati. ritmul anterior era ametitor si mereu contracronometru. nu aveam timp sa gandesc sa (re)simt ceea ce se intampla cu mine sau in jurul meu. si ma bucuram, fiindca nu eram in stare sa dau ochii cu mine insami.
nu mi-e rusine si nu imi pare rau de nimic. trecutul meu tumultuos a "cladit" blonda de acum. pe care incep sa o descopar cu stupoare. incep sa-mi impun alte limite si alte teluri pe care vreau sa le ating. si forta necesara mi-o confera, in parte, el, in parte eu, si in parte povestea noastra. care se vrea a fi nu superficiala si temporara. nu stiu cum voi face fata. e o schimbare majora. sa dau raportul unde si cu cine ma duc, sa fac compromisuri, sa rabd la nervii celuilalt, sa imi fac programul in functie de a celuilalt. nu sunt influentabila, dar sunt maleabila. in mainile cui se pricepe sa ma "formeze"
si vorba lui, so far, merita.
acum realizez ca toate acele povesti in care ma pierdeam erau o imitatie (nu ieftina) a ceea ce ar trebui sa fie o viata implinita al unei femei care se considera lipsita de prejudecati. ritmul anterior era ametitor si mereu contracronometru. nu aveam timp sa gandesc sa (re)simt ceea ce se intampla cu mine sau in jurul meu. si ma bucuram, fiindca nu eram in stare sa dau ochii cu mine insami.
nu mi-e rusine si nu imi pare rau de nimic. trecutul meu tumultuos a "cladit" blonda de acum. pe care incep sa o descopar cu stupoare. incep sa-mi impun alte limite si alte teluri pe care vreau sa le ating. si forta necesara mi-o confera, in parte, el, in parte eu, si in parte povestea noastra. care se vrea a fi nu superficiala si temporara. nu stiu cum voi face fata. e o schimbare majora. sa dau raportul unde si cu cine ma duc, sa fac compromisuri, sa rabd la nervii celuilalt, sa imi fac programul in functie de a celuilalt. nu sunt influentabila, dar sunt maleabila. in mainile cui se pricepe sa ma "formeze"
si vorba lui, so far, merita.
vineri, 13 februarie 2009
surprize surprize
nu stiu cum se face ca omul asta reuseste sa ma suprinda aproape in fiece zi! pe mine! cea care credeam ca le-am vazut pe (aproape)toate! ba cu un mesaj tintit nel cuore in noapte tarzie, ba cu ratoieli inutile pe te miri ce, ba cu o sinceritate, daca spun debordanta, nu ajunge! ma pune in niste situatii la care raman speachless...tocmai eu, fata careia ii merge gura ca la o moara stricata. de altfel nici nu cred ca este o reactie adecvata in momentul in care iti marturiseste ca a iesit la o cafea cu o veche prietena si ea a incercat sa il sarute. in conditiile in care eu stiam de "intalnire" si ulterior aflasem ca lui ii placea pe vremuri de ea, el tot nu a mers mai departe. ci ii spune sec intr-un mesaj ca el are pe cineva.
intotdeauna m-am considerat cu picioarele pe pamant. nu sunt absurda sa cred in fidelitatea nesfarsita a barbatului, si nu m-ar deranja ca cel de langa mine every now and then sa calce stramb, atata vreme cat se limiteaza si nu se indragosteste de cealalta.atata vreme cat o face cu cap. e ciudat sa fiu in postura asta! mereu eu am fost cealalta femeie! eu am fost cea pentru care se intorcea lumea cu susul in jos pentru cinci minute in compania mea, eu am fost tentatia interzisa.
atata vreme am trait in minciuni cusute cu ata alba, incat atunci cand dau fata in fata cu adevarul ma minunez si ma blochez.
intotdeauna m-am considerat cu picioarele pe pamant. nu sunt absurda sa cred in fidelitatea nesfarsita a barbatului, si nu m-ar deranja ca cel de langa mine every now and then sa calce stramb, atata vreme cat se limiteaza si nu se indragosteste de cealalta.atata vreme cat o face cu cap. e ciudat sa fiu in postura asta! mereu eu am fost cealalta femeie! eu am fost cea pentru care se intorcea lumea cu susul in jos pentru cinci minute in compania mea, eu am fost tentatia interzisa.
atata vreme am trait in minciuni cusute cu ata alba, incat atunci cand dau fata in fata cu adevarul ma minunez si ma blochez.
miercuri, 11 februarie 2009
because the night belongs to lovers
round 2: ajungem la concluzia ca somnul este un lucru imposibil de realizat cata vreme suntem in doi. facem ce facem dar zorii zilei reusesc sa ne suprinda fara nici o clipa dormita. nu ca am fi fanii lookului de zombie, ci pt ca sunt atatea de facut intr-un timp atat de scurt! atatea povesti de auzit, atata dragoste de facut, atatea planuri de tesut, atatea noutati de descoperit si explorat!
am parte de un rasfat, alint, si dezmierdare iesite din comun, atat de neobisnuite pt mine incat aproape ca nu stiu cum sa reactionez la ele. pare prea frumos sa fie real. felul in care inspecteaza si contempleaza imaginea noastra in oglinda, felul in care se pierde in ochii mei, felul in care zambind ma striga puiuuuu sau scorpie mica dupa caz, felul in care face ca prin magie sa-mi dispara toate inhibitiile.
acum, mai mult ca niciodata, ce n-as da ca acele 5 minute de snooze sa se prelungeasca in 24 de ore, in 7 zile, sa nu fiu nevoita sa ma schimb din tricoul lui, si sa iau drumul catre birou. in loc ca diminetile sa fie un nou inceput, la noi sunt un sfarsit si le urasc!!!
am parte de un rasfat, alint, si dezmierdare iesite din comun, atat de neobisnuite pt mine incat aproape ca nu stiu cum sa reactionez la ele. pare prea frumos sa fie real. felul in care inspecteaza si contempleaza imaginea noastra in oglinda, felul in care se pierde in ochii mei, felul in care zambind ma striga puiuuuu sau scorpie mica dupa caz, felul in care face ca prin magie sa-mi dispara toate inhibitiile.
acum, mai mult ca niciodata, ce n-as da ca acele 5 minute de snooze sa se prelungeasca in 24 de ore, in 7 zile, sa nu fiu nevoita sa ma schimb din tricoul lui, si sa iau drumul catre birou. in loc ca diminetile sa fie un nou inceput, la noi sunt un sfarsit si le urasc!!!
luni, 9 februarie 2009
:)
i stayed. si sederea mea a rezultat un zambet laaarg asternut pe fata mea. de abia imi pot tine ochii deschisi, dar a meritat fiecare secunda petrecuta in bratele lui. definitia noptii trecute nu intra in tiparele cunoscute pana acum. nu a fost sex. nu a fost pasiune. nu a fost visare cu ochii deschisi. a fost ...dragoste. asa cum nu am mai vazut-o, simtit-o sau exprimat-o pana acum. si e ciudat sentimentul nou care ma incearca fiindca aproape am ajuns sa cred ca fie nu exista, fie nu sunt eu vrednica de el.
as minti daca as spune ca nu am anumite indoieli legate de veridicitatea a tot ce s-a intamplat. poate gresesc, poate nu, dar garda, cel putin in aparenta, nu am lasat-o jos. hope for the best, expect for the worst.
as minti daca as spune ca nu am anumite indoieli legate de veridicitatea a tot ce s-a intamplat. poate gresesc, poate nu, dar garda, cel putin in aparenta, nu am lasat-o jos. hope for the best, expect for the worst.
marți, 3 februarie 2009
it's black then it's white
nu credeam ca o sa spun prea curand ce urmeaza sa spun. eram convinsa ca inca o buna bucata de vreme o sa ma plang de barbati dupa prea bine cunoscuta placa barbatii e porci. barbatii e libidinosi. barbatii e prosti. sa ma vait in stilul meu caracteristic ca sunt un magnet ambulant pt toti cei care sunt si/sau insurati, cu opt clase, infecti, aroganti si lista e lunga.
si iata ca exista minuni pe lume...care evident dureaza 3 zile :)). il cunosc pe el: neinfricatul cum ii place sa-si spuna. mda, pe buna dreptate porecla, da dovada de curaj, forta si masculinitate. dar sa cunoasca o limita cuvintele lui transante, ar prea mult deja sa cer! omul asta taie in carne vie...si eu ...eu pendulez intre a sta, a admira si a invata cate ceva de la el sau sa fug mancand pamantul.tough one!
should i stay or should i go? argumente de genul latina lui impecabila, carti citite scoarta-n scoarta de care eu abia daca auzisem titlurile, bunele maniere iesite din comun, statutul de burlac nu stiu daca fac fata. da, e provocator si rezistent la provocari! atat micile dueluri verbale sunt un adevarat deliciu intelectului meu, cat si povestile nonsens servite la prima ora dis de dimineata (ca deh programele incarcate ne cam pun bete-n roate).
si totusi...la cat de praf e facut psihicul meu, nu stiu cat de recomandat e sa merg mai departe. nu am nevoie de un lingusitor (ca de aia har domnului am parte din plin) dar din cand in cand cuvinte blande si calde nu ar strica.
si iata ca exista minuni pe lume...care evident dureaza 3 zile :)). il cunosc pe el: neinfricatul cum ii place sa-si spuna. mda, pe buna dreptate porecla, da dovada de curaj, forta si masculinitate. dar sa cunoasca o limita cuvintele lui transante, ar prea mult deja sa cer! omul asta taie in carne vie...si eu ...eu pendulez intre a sta, a admira si a invata cate ceva de la el sau sa fug mancand pamantul.tough one!
should i stay or should i go? argumente de genul latina lui impecabila, carti citite scoarta-n scoarta de care eu abia daca auzisem titlurile, bunele maniere iesite din comun, statutul de burlac nu stiu daca fac fata. da, e provocator si rezistent la provocari! atat micile dueluri verbale sunt un adevarat deliciu intelectului meu, cat si povestile nonsens servite la prima ora dis de dimineata (ca deh programele incarcate ne cam pun bete-n roate).
si totusi...la cat de praf e facut psihicul meu, nu stiu cat de recomandat e sa merg mai departe. nu am nevoie de un lingusitor (ca de aia har domnului am parte din plin) dar din cand in cand cuvinte blande si calde nu ar strica.
luni, 26 ianuarie 2009
feel the rush
sunt agitata. epuizarea isi spune cuvantul, ma confrunt cu insomnii permanente, trec dintr-o stare sufleteasca in extrema cealalta cat ai clipi cu ochii. imi mai lipsesc cosurile si bujorii din obrajiori cand ma saruta vreun baiat si sunt gata adolescenta iar.
mi-am amintit de povestea lui peter pan, unde ca sa prinda puteri, trebuia sa think happy thoughts. si ma screm, mai frate, dar happy thoughtsurile mele lipsesc cu desavarsire, si pe zi ce trece ma simt tot mai tare ca si iepurasii aia din reclama de la duracell. crash!boom!bang!
mi-am amintit de povestea lui peter pan, unde ca sa prinda puteri, trebuia sa think happy thoughts. si ma screm, mai frate, dar happy thoughtsurile mele lipsesc cu desavarsire, si pe zi ce trece ma simt tot mai tare ca si iepurasii aia din reclama de la duracell. crash!boom!bang!
joi, 22 ianuarie 2009
in pofida orelor nesfarsite de lucru, a milioane de alte povesti incepute cu alti barbati care ma straduiesc ca de la bun inceput sa fie captivanti si sa merite tot efortul depus, as minti daca as spune ca every now and then V nu se strecoara in gandurile mele.
citeam deunazi intr-un alt blog ca speranta nu moare decat daca o ucizi tu. mare dreptate!!!! pana ce nu contribuim atat V cat si eu la asasinarea cu sange rece a sperantei ca noi am mai putea fi vreodata impreuna, batem pasul pe loc, iar timpul este un lux pe care nu ni-l permitem nici unul dintre noi. si atunci viteji, am intrat amandoi la lupta. strategia: sa ne punem permanently invisible unul altuia. ma pufneste rasul cat de infantili si cat de prosti putem fi amandoi!
indiferent de stilul de abordare a problemei, pana la urma tot rezultatul conteaza, si adevarul este ca ...pe undeva...reusim ce ne-am propus. speranta de abia daca mai zvacneste anemic. deci putem rasufla usurati, nici viata lui de tanar insuratel nu este periclitata, nici sanatatea mea mintala nu va mai fi zguduita cu fiecare vizita a lui, sansele de a mai fi vreodata impreuna sunt aproape nule. victorie!
si atunci, daca am obtinut ce am vrut, de ce nu pot jubila si eu de fericire ca tot omul de rand? de ce ia atata timp sa-mi dispara gustul asta amar al silei si al dezgustului si a ranilor mult prea adanci?
citeam deunazi intr-un alt blog ca speranta nu moare decat daca o ucizi tu. mare dreptate!!!! pana ce nu contribuim atat V cat si eu la asasinarea cu sange rece a sperantei ca noi am mai putea fi vreodata impreuna, batem pasul pe loc, iar timpul este un lux pe care nu ni-l permitem nici unul dintre noi. si atunci viteji, am intrat amandoi la lupta. strategia: sa ne punem permanently invisible unul altuia. ma pufneste rasul cat de infantili si cat de prosti putem fi amandoi!
indiferent de stilul de abordare a problemei, pana la urma tot rezultatul conteaza, si adevarul este ca ...pe undeva...reusim ce ne-am propus. speranta de abia daca mai zvacneste anemic. deci putem rasufla usurati, nici viata lui de tanar insuratel nu este periclitata, nici sanatatea mea mintala nu va mai fi zguduita cu fiecare vizita a lui, sansele de a mai fi vreodata impreuna sunt aproape nule. victorie!
si atunci, daca am obtinut ce am vrut, de ce nu pot jubila si eu de fericire ca tot omul de rand? de ce ia atata timp sa-mi dispara gustul asta amar al silei si al dezgustului si a ranilor mult prea adanci?
joi, 8 ianuarie 2009
fraza inseninatoare
conversatie pe mess la vazul unei noi poze la avatar:
D: auzi...cu riscul de a te supara pe mine...tu te vezi cat esti de frumoasa?
eu: multumesc de compliment, dar chiar nu vad de ce m-as supara, atunci cand un compliment e sincer, e intotdeauna binevenit
Pentru prima data in trei ani de cand sus numitul D incearca marea cu degetul (si esuaza lamentabil) zicand si facand tot posibilul pentru a ma face sa ajung in patul lui, a zis ceva sincer, fara conotatii sexuale, si fara sa se astepte la nimic. De la o vreme si-a dat si el seama ca nu prea are sanse de reusita, ca in loc sa ma incante, mai mult ma supara si ma dezamageste cu remarcile lui de barbat in calduri.
Sa nu las loc de neintelegeri, nu scrie pe fruntea mea pitzipoanca, iar D la statutul lui de om instarit, perfid si plin de sine cum ii sta bine la un avocat, oarecum ar fi trebuit sa "citeasca" chestia asta mai de devreme. Nu sunt absurda. Bineinteles ca rad cu coltul gurii cand stiu ca sunt dorita, dar, inca o data (pentru a nu stiu cata oara de altfel), si D e un om insurat!!!
D: auzi...cu riscul de a te supara pe mine...tu te vezi cat esti de frumoasa?
eu: multumesc de compliment, dar chiar nu vad de ce m-as supara, atunci cand un compliment e sincer, e intotdeauna binevenit
Pentru prima data in trei ani de cand sus numitul D incearca marea cu degetul (si esuaza lamentabil) zicand si facand tot posibilul pentru a ma face sa ajung in patul lui, a zis ceva sincer, fara conotatii sexuale, si fara sa se astepte la nimic. De la o vreme si-a dat si el seama ca nu prea are sanse de reusita, ca in loc sa ma incante, mai mult ma supara si ma dezamageste cu remarcile lui de barbat in calduri.
Sa nu las loc de neintelegeri, nu scrie pe fruntea mea pitzipoanca, iar D la statutul lui de om instarit, perfid si plin de sine cum ii sta bine la un avocat, oarecum ar fi trebuit sa "citeasca" chestia asta mai de devreme. Nu sunt absurda. Bineinteles ca rad cu coltul gurii cand stiu ca sunt dorita, dar, inca o data (pentru a nu stiu cata oara de altfel), si D e un om insurat!!!
marți, 6 ianuarie 2009
hahaha
in mod ciudat ma domina o stare de impacare cu mine insami. simultan am porniri de xena printesa razboinica :))dar...de data asta convietuiesc in liniste si capra si varza.
cred ca cel mai potrivit cadou pentru mine ar fi un bat alb si un caine ciobanesc. ochelarii fumurii ii am deja. la cat de oarba am putut sa fiu si sa nu fi vazut lasitatea lui al carei dimensiunui depaseste cu muuuult chiar si zidul chinezesc ...zau asa!
ma simt (e)libera(ta) acum.
luni, 5 ianuarie 2009
fairytell gone bad
this is the end you know i've had to the limit i cant be your men
in tot acest timp eram cealalta femeie, cea tinuta in umbra si departe de ochii si urechile curioase. pot sa spun ca nu am (re)simtit asta ...nu cu intensitatea asta....pana acum. sa nu mai sun!deloc! nu stiu daca imi vine sa rad sau sa plang. ma simt dintrodata eliberata dintr-un jug mult prea greu de purtat. ma bucur ca mi-a dat ocazia sa-l urasc! si o fac!
m-a cuprins o furie, scarba si un dezgust fara margini. fata de el si fata de mine. si de prostia si naivitatea mea nelimitata.
dar ma redresez. am inceput bine. am sters orice urma de-a lui. tot ce pastram cu sfintenie ce putea sa-mi aminteasca de el e aruncat in trash folder. gone forever. without turning back.
in tot acest timp eram cealalta femeie, cea tinuta in umbra si departe de ochii si urechile curioase. pot sa spun ca nu am (re)simtit asta ...nu cu intensitatea asta....pana acum. sa nu mai sun!deloc! nu stiu daca imi vine sa rad sau sa plang. ma simt dintrodata eliberata dintr-un jug mult prea greu de purtat. ma bucur ca mi-a dat ocazia sa-l urasc! si o fac!
m-a cuprins o furie, scarba si un dezgust fara margini. fata de el si fata de mine. si de prostia si naivitatea mea nelimitata.
dar ma redresez. am inceput bine. am sters orice urma de-a lui. tot ce pastram cu sfintenie ce putea sa-mi aminteasca de el e aruncat in trash folder. gone forever. without turning back.
de ziua ta
la multi ani cu sanatate! sa traiesti, sa imbatranesti! asa frumos, vesel si din plin cum numai tu stii! best wishes...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)