miercuri, 16 septembrie 2009

old habbits die hard

lupul isi schimba parul, dar naravul ba.

s-a cam zis cu perioada linistita din viata mea in momentul in care l-am cunoscut pe el. recunosc, a fost un challenge, dar a urmat lungul sir al barbatilor care oricat de straluciti ar fi, odata cuceriti, nu mai prezinta nici un interes pentru mine. in afara de poate cel mult, material.

pe cat am fost de impresionata de domnul chirurg la inceput, pe atat de sila mi s-a facut de show-offul de care a dat dovada. am fost realmente dezgustata de gestul lui atat de ipocrit de a intinde in scarba o hartie de 10 lei unei cersetoare, asigurandu-se cu coada ochiului ca este urmarit, notat si apreciat "marinimia si generozitatea" lui. jucandu-se permanent cu ceasul cartier atat de ostentativ la mana, aruncand priviri necontenite la tancul pe post de masina parcat in dreapta terasei. isi dorea cu disperare sa-mi atinga punctul lui ahile, dar s-a inselat amarnic crezand ca voi reactiona la stimuli atat de penibile. recunosc, e o lume guvernata de puterea banului, dar cat de prost poti fi sa ma vezi atat de naiva? am acceptat sa se apropie de mine datorita celor 5 limbi vorbite, datorita faptului ca a stiut sa imi tina piept, dar in momentul decisiv nu a fost in stare nici macar sa se uite in ochii mei. isi tinea capul plecat si mana pe portofel.

cu un gust mai amar ca pelinul, am alergat intr-un suflet acasa. si in 10 minute am sfarsit in bratele aceluiasi Neinfricat. in garsoniera lui din capatul manasturului. unde "e liniste, e bine...". a urmat o noapte si o zi in care nu ne-am dezlipit unul de altul. incolaciti unul intr-altul. saruturi, mangaieri, zambete si imbratisari necontenite.

nu o sa uit niciodata privirea lui. zambetul asternut la auzul vocii mele dimineata. felul in care ii s-a luminat fata cand iesisem dimineata de la baie. proaspat dusuita si discret machiata. ca un mire cand isi vede mireasa. nu se abtinea sa nu puna mana pe mine 5 minute intregi. nici eu. gatitul de dupa masa. sarutul de ramas bun.

am furat o noapte si o zi de falsa fericire.

Un comentariu:

PANDORA spunea...

cred ca fericirea e facuta din momente de-astea mici pe care doar daca le furi le poti avea...