oi fi fost eu in al noualea cer dar vine vremea cand trebuie sa si cobor de acolo. after all, he is still a man.
errare humanum est. dar ce se intampla atunci cand nu recunosti ca ai gresit? ca prin cuvintele si prin comportamentul tau ranesti cealalta persoana? si o faci cu buna stiinta crezand ca ea e destul de puternica si relatia voastra e destul de stabila sa-ti inghita toate porcariile? ei bine, te inseli crezand asta. nu sunt willing sa stau si sa ascult mii de povesti zise la misto. sunt iubita lui, nu prietenul cel mai bun al carui datorii e sa te asculte pana la capat si sa te aprobe sau dezaprobe dupa caz. suntem in ciuda a tot ce s-a intamplat, inca la acea etapa in care eu trebuie sa fiu dragalita, nu aburita cu bulangareli si discutii nonsens care le porti atunci cand nu mai ai ce zice ceva nou.
desi imi vine greu sa recunosc, cel mai tare ma deranjeaza ca, fara sa observ, iar am ajuns in acea ipostaza in care nu vroiam sa ajung. adica din doi oameni, eu sunt cea care ofera mai mult. si lui ii se pare firesc. mie...nu! si la fel de nefiresc mi se pare ca iar sa pendulez intre a-mi aduna jucariile si sa get the fuck away ori a mai sta ...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu