different way to be

weekend la cavnic. zapada. cabana. prieteni.teachers. el.
doua zile tolanita in bratele lui. doua nopti de rasete si topaieli si cantat din toti plamanii. pt el a fost mai mult o provocare decat relaxare sa faca prima impresie placuta prietenilor mei, sa se acomodeze si sa se integreze in gasca, dar a reusit. cu brio. si sunt mandra de el. si de mine si de alegerea facuta. lucrurile au evoluat mult prea repede intre noi, dar nu fortat. parca e firesc sa fie gelul meu de dus la marginea vanii lui, e firesc sa stam nedespartiti zile si nopti in sir...

incerc sa-mi inving teama ca daca totul se petrece atat de curand si de rapid, sfarsitul va fi cu atat mai aproape. mereu furam cate un strop de fericire. acuma ea vine singura si cu nemiluita. si mi-e frica sa profit pe deplin. ca o sa ajung la fundul sacului...
sentimentul e reciproc. adica el, tocmai el, in care eu vad un om atat de mare si complex, nu stie ce vad la el si nu simte ca s-ar ridica la nivelul asteptarilor mele. si tot el simte ca nu face destule pt mine. barbatul care imi deseneaza inimioare pe aburii din geam, care jumatate adormit ma cauta si ma imbratiseaza si ma saruta in somn,tot el, nu demonstreaza ce loc incep sa ocup in viata lui.

stiu. simt. vad. aud. si tot nu mi se pare real. parca e alt film. si nu eu sunt personajul principal.