laaadyyy...

dupa cateva ore in care nici macar o singura privire nu m-am sinchisit sa-i arunc primesc mailul de la el:
-are you upset?
ii raspund politicos si cat se poate de calm:

-very, "my friend"!
-why?(aaaahhhh! sa nu ma pornesca pe tema asta! inca mai intreaba why??!!!)
-we need to talk
-no we don't. from my side everything is ok.
-well from mine is not. so I will do the talking you will do the listening. how about that?
vroiam cu disperare sa ma justific. sa-i explic intr-o maniera cat se poate de eleganta si diplomata ca nu vreau sa fiu o amenintare la adresa casniciei lui. ca intre noi nu e nimic. (?!)

-pls tell me what you want from me
-to trust me! to see in me a friend and not enemy. I am not a silly little girl. I respect you your marriage and your family. I want you to see that. is it to much?

no reply. mi-am zis ca ok, intentiile lui sunt clare. in nebunia mea am fost ferm convinsa ca are o aventura cu team leaderitza (tzaranca cocotzata pe tocuri lacuite alb cu rosu....come on!!). radeam pe sub mustata cand imi explica colegul lui cat e el de integru si ce persoana minunata e si injuram printre dinti de cate ori ii auzeam prin zumzetul de la birou vocea calma si blanda.
incerc(am)sa ma conving ca no biggy, trebuie sa dau doar un simplu telefon si atatia barbati stau dupa curul meu, ce ma strofoc cu ametitul asta insurat pe deasupra?

pana cand primesc alt mail de la el:
-I am going to the supermarket. will you join me...

isi scoate mandria mea (fara margini?!) capsorul la lumina si ii raspund:

-I have to finish up something. thanks for the offer but let's put a raincheck.

secunda 1: ooookkk! back on track! este!victorie!
secunda 2: damn it! ce (mai) vrea de la mine? sa ma lase dracului in pace...
secunda 3: god I miss him. si nu-l voi mai vedea NICIODATA...

si ii trimit (evident) mesaj:

-any plans for tonight?
-yes. dinner and a moovie with my collegues.

iar m-a dezumflat. e deja obositor jocul asta de glezne. un du-te vino ametitor.

ma uitam in gol in lift. ii evitam privirea si incercam sa intretin un small talk politicos. se apropie de mine. se stapanea sa nu ma mangaie. tipic masculin se sprijina pe o mana ingradindu-ma. pe o voce cat mai gingasa posibil:

-laaadyyy...come on...
-what?! ii raspund iritata simtand ca imi pierd controlul si mi se duce pe apa sambetei toata stradania de a parea distanta si on top of things.
-I have to go to the pool and to dinner with the others, but maybe we can meet tomorrow...


resemnata ( ca sa nu spun trista si extraordinar de dezamagita) ii raspund:

-maybe. we will see...

se da o lupta crancena in mine. zadarnica. NU vreau absolut nimic de la omul asta (in afara de poate sex) si totusi ma iau toti dracii cand simt ca se indeparteaza de mine. pe de alta parte ma deruteaza cand imi trimite mesaje de genul I won't enjoy my vacation because you are not there with me.

sunt un dezastru ambulant. poate ca ar trebui sa ascult sfatul "intelept" de a reveni cu picioarele pe pamant. ca timpul trece pe langa mine si cu toate ca rad cu nesat pe tema asta, in the end rostul pe lumea asta e sa ai o FAMILIE si nu un amant. un copil cu colici si sosete murdare de spalat. menite teoretic sa te faca fericita.