am profitat de cele cateva ore libere si l-am studiat din cap pana in picioare. ii urmaream fiecare miscare, gest si vorba asemeni unei pasari de prada. ii numaram defectele si avantajele. ma distra mersul leganat. statura lui mignona. sprancenele departate si atat de rare. buzele mari. ochelarii. inceputul de chelie si tunsoarea ciudata. ochii negrii ca noaptea. calmul si serenitatea din ei. si din vocea raraita. cu cat mai tensionata devenea atmosfera cu atat era el mai calm. numele lui a rasunat de cel putin 1000 de ori azi. "L can you come to help me" a fost power playul zilei.
pentru prima data in ochii mei (si nu numai) a starnit un sentiment pe care il pot defini: admiratie. nu e un barbat frumos. dar e al naibii de inteligent. si puternic. si cu cat mai mult se indeparteaza de mine cu atat mai mult ma atrage.
am realizat ca nu l-as putea niciodata iubi. si atat e as much as he can get. ADMIRATIE. si motivul pentru care insist in continuare la acest capitol din viata mea e nimic mai mult nimic mai putin decat orgoliul meu si poate frica de regrete ulterioare ca nu am facut ceva din ce puteam face. ar fi singurul gand cu care nu m-as putea impaca si nu mi-as putea-o ierta niciodata. sa stiu ca am ratat ceva.
cel mai de temut dusman al meu ramane in continuare timpul. care zboara nemilos pe langa mine. si pe langa noi. NICIODATA-le se apropie vertiginos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu