get away sau cenusareasa in varianta mioritica

cautam de nebuna in cladirea-mamut biroul unui trainer. ma simteam ca intr-un labirint caci toate birourile arata la fel si nu gaseam nicicum the wright desk. exasperata ma uitam in stanga si in dreapta cand aud o soapta din spate murmuind ceva cuvinte romanesti. primul grai romanesc auzit intr-o mare de engleza, olandeza, germana, spaniola si tot ce vrei laolalta. i-am zambit frumos celui care mi le-a adresat, si i-am raspuns ca multumesc, fac bine, si mi-am vazut mai departe de drum.

azi am luat masa cu acel kind gentleman. turns out ca unul dintre manageri. small talk, un zambet, o floare si o maslina si uite asa, fara sa apuc sa ma dezmeticesc prea bine, am fost invitata pe weekend la un trip pe o insula din apropiere cu avionul lui particular.

imi vine sa ma ciupesc sa fiu sigura ca it is real everything that is happening to me. atatea locuri faimoase si frumoase vizitate, atatia oameni diferiti cunoscuti intr-un timp record. nisipul moale care iti gadila picioarele, briza care iti deranjeaza toata coafura (maaaarrrr), strazi pe care pana acum le vedeam cel mult pe harta si la televizor mi se par banalitati cotidiene.