ma incearca un puternic sentiment de regret. you win some , you loose some. castig experiente noi, invat lectii pretioase de viata vizavi de atitudine profesionista si comportament ireprosabil, dar in acelasi timp pierd un posibil episod din viata. episodul s-ar fi desfasurat cu un domn greu de descris. iesit din tipare. si nu-mi vine sa ma recunosc dar admit cu tristete ca sunt realmente atrasa de el si de tot ce inseamna el. de taria debordanta. si de inteligenta sclipitoare. de diplomatia si rezervele si de manierele de care da dovada. e o batalie pierduta din fasa, dar asta nu inseamna ca nu aduce suspine in inima mea. am ajuns sa ma atasez de el mai mult decat era cazul, sa-l admir si sa-l respect depasind limita admisa intre subalterna-sef.

educatia, stilul si conceptiile de viata difera ca de la cer la pamant. si judecand cu mintea limpede si eu realizez ca e un caz pierdut si inutil, doar ca in momentul asta tind sa judec mai putin cu mintea si mai mult cu inima. si hormonii. sunt inca sub influenta baccardiurilor impartite cu el la lasarea intunericului pe marginea lacului cu fantana arteziana. a miilor de povesti si sfaturi date si primite. si trebuie sa-i dovedesc ca nu au fost inutile, si ca cel putin incerc sa cresc.

prezenta lui in viata si activitatea mea profesionala si personala imi imprima un gust sweet-sorrow. si sper ca balanta se va echilibra in viitorul apropiat. astept cu nerabdare intalnirea noastra peste o luna la londra. pana atunci am o gramada de poze, momente si zambete, care nu neaparat imi vor usura traiul, but hey, cand ales eu calea comoda? rocky roadul intotdeauna imi purta numele.

ma uit cu priviri sagetatoare catre ceas. au mai ramas doar cateva minute in compania lui. si for the first time, nu pot profita de ele. fuckin ennoying!