this is the life

nu lasa pe maine ce poti face azi. lol. daca ar fi dupa mine, ar continua cu ceva de genul lasa pe poimaine. argumentul cel mai solid (exceptand bineinteles lenea) ar fi ca sunt anumite probleme care nu au solutie. ergo nu are rost cautarea unei rezolvari la ele. the best thing to do in acest caz e sa astepti nu sa dispara problema respectiva ci sa apara o alta mai mare. astfel amploarea primei probleme scade considerabil.
si daca este cineva care are un talent innascut de a-si crea alte si alte probleme, atunci eu sunt aceea. the one. and only. sarguincioasa imi fac o colectie de probleme cu o viteza similara unui avion supersonic. domeniul ramane vesnic acelasi: barbatii si logica lor. incep sa cred ca ar trebui sa nu mai practic sportul asta de a incerca sa-i inteleg. mai bine zis la singular. sa-l inteleg. de data asta pe cel care era Neinfricatul. dupa ce mi-au trecut nervii, am reluat legatura cu el. au urmat povesti cu gramada la telefon, cateva intalniri mai mult sau mai putin inocente si stanjenitoare. imbratisari, pupici si regrete. ce ma ungeau pe suflet. (sau orgoliu?). dupa cum bine am prevazut, s-a ales praful de mirobolanta poveste cu fosta, iar eu (si alcoolul in cantitati generoase) eram "alinarea" lui. sambata seara, gratie whiskeyului combinat cu bere, tequilla si jegermaister (vai de capul, ficatul si matzelor care fatau in gura mea a doua zi)somehow am ajuns sa fiu mai mult. prietena ar spune unii. util pentru amandoi. in momentul acela. in parte pt el, caci si-a demonstrat ca se poate, iar pt mine caci mi-a prins bine un "bodyguard" in mijlocul janisului unde la un moment dat se formase un cerc in jurul meu si a prietenei cu care fusesem. cerc de disperati si psihopati care zici ca urmareau un spectacol la circ. urmareau cu gura cascata si cu balele undeva la nivelul genunchilor dansul nostru cand lasciv cand obraznic. iar cand cate unul intrecea masura, repede ma refugiam in bratele lui.
am urat a doua zi mai mult ca niciodata. cu capul limpede (?) incercam sa judec si sa evaluez the damage. bravo blondo! ai reusit cu multa gratie sa te bagi in alta incurcatura. si sa-ti creezi o alta problema. si durere de cap. si mandrie. nu a fost prea inteligenta miscarea de a ma impaca cu el. adevarul e ca m-au luat pe neasteptate saruturile lui si nu am stiut sa reactionez (potrivit) la ele. le-am luat de bune.
duminica seara a trecut pe la mine. si oarecum a simtit asta. la mine. si poate si la el. si irascibili fiind, evident ca am ajuns sa ne ciondanim. episodul s-a terminat cu el plecand la miezul noptii cu o imbratisarea calda si puternica si un sarut foarte strategic asezat jumate pe buze jumate pe obraz.
eat this! el se spala pe maini si paseaza mingea in terenul meu. eu sa hotarasc ce se va intampla in continuare cu noi. luand in considerare propriile lui cuvinte ca totul e ok pana la urmatorea cearta total infantila ajungand (prea devreme) sa ne invartim intr-un cerc vicios al certurilor si impacarilor, ajung la concluzia ca e...pointless.
still...never sau never. mai ales ca e vorba de mine, maestra greselilor. mai ales in materie de iubiti.