the shape of my heart

-am fost in mall saptamana trecuta...speram sa te vad...



ei bine nu ne-am vazut dupa cum a sperat el. ne-am vazut intr-un moment cum nu se putea mai la tanc. a fost o sambata seara ca toate celelalte: prieteni, bauta si povesti non sens. exceptand vizita lui Catana. dupa cele doua saptamani si 200 de telefoane in incercarea lui (esuata) de a ma impaca si a ma face sa ma duc eu la el sa citez de la " ne- punem" pana la "vreau sa te tin in brate...imi esti draga...am nevoie de tine", am ajuns ca el sa vina la mine. avand in vedere faptul ca nu am incredere in omul asta nici macar cat sa trec strada cu el, m-am gandit ca e varianta cea mai rezonabila pentru amandoi. in traducere libera pt el aka pt hormonii lui zbenguitori, iar pt mine...pt visele si constiinta si sufletul meu ataaaaatttt de amarat din cauza "relelor si rautatilor" lui.



si a venit. si a intrat glont in camera mea, refuzand sa dea ochii cu prietenii mei si s-a latit in patul meu. ii aduc o perina si incerc sa-l servesc cu un pahar de vin. puteam sa tai cu cutitul tensiunea din atmosfera. in loc de asta, am ales sa tai...craca de sub picioarele lui. nu am rezistat (intocmai conform previziunilor mele) mai mult de cinci minute si l-am dat afara. el ranjea. eu...nu aveam puterea nici macar sa-l privesc in ochi. mintea mea era paralizata si nu putea sa gandeasca mai departe decat de cei doi metri catre ma desparteau de 100 de tarie. aveam impresia ca ma sufoc, nu suportam sa respir acelasi aer cu el si secundele in care se imbraca mi se pareau date cu incetinitorul si interminabile. cuvintele lui treceau pe langa urechile si intelesul meu si imi venea sa urlu "opriti pamantul! vreau sa cobor!!!!". rezemata de perete, imi baraie buzunarul. nu am ezitat nici macar o fractiune de secunda la invitatia lui. in urma cu o luna mi s-ar fi parut ca mi-as fi calcat peste mandrie si suflet cu cizme de cauciuc numarul 46 daca as fi facut ce urma sa fac, dar acum...ideea de departe era stralucitoare iar protagonistul din inamicul public numarul 2 a devenit eroul meu salvator.



ma astepta la coltul strazii. imbracat la costum ca deh stia ca e punctul meu slab se uita indelung la mine, imi zambeste si ma imbratiseaza asa cum imbratisezi o ruda la suprize surprize dupa ce nu ai mai vazut-o de cel putin 10 ani. mojito, tigari cat cuprinde si priviri pudice din coltul ochilor. imi termin paharul, si ma pregateam sa plec. si acum imi rasuna cat de suav si tremurat acel "as vrea sa nu pleci. nu inca..."zambesc usor si ma ridic sa golesc scrumiera. pe nesimtite s-a ridicat si m-a luat in brate. strangea de mine de parca urma sa crape pamantul in doua si sa ma piarda pe vecie. imi cauta buzele, imi cauta sarutul, imi cauta reactiile mele de odinioara.



fara sa dezlipeasca nici bratele nici buzele ma conduce in camera. am facut dragoste. dragoste nebuna plina de dor si de regrete, dragoste plina de sperante si vise. pentru o noapte dadusem uitarii cine suntem, tot ce a fost intre noi, tot ce nu a mers (si evident nu va merge nici in viitor). eram doar noi atat de strans lipiti incat aveam impresia ca mai aveam putin si trec prin el.



dupamiaza ma impleticeam spre casa. de parca nu tot dintr-un pat ma ridicasem in urma cu cinci minute, m-am prabusit in al meu si doar a doua zi dimineata am reusit sa ma desprind de acolo. nu exista muschiulet din corp care sa nu ma doara, dar parerile de rau se lasa asteptate. pentru o noapte am redevenit o bucatica de lut in mainile lui modelata dupa inima lui.