back in business

sub egida copilul care plange capata de mancare iata-ma aici: amsterdaaaaaaaaammmmmm!!!!!!


trecand peste partea in care am calatorit singura (si incredibil dar adevarat nu m-am ratacit) am ajuns exact acolo de unde am plecat in urma cu un an. ahhhhh cate amintiri si cate oftari indelungi in sufletul meu...

si un zambet pana la urechi mi-a invadat fata odata ajunsa in Schipol. aceleasi magazine, aceleasi produse, acelasi miros, aceleasi fete...peisajul e exact la fel. exceptand hotelul la care a fost o intreaga peripetie sa ajung fiindca evident ca nu sunt in stare sa ma uit la tablite si din avion mi se pare ca hotelul se afla pe partea cealalta a soselei si in inteligenta mea nesfarsita ma gasesc sa traversez si clar ca ma insel. si apoi in mijlocul furtunii si a traficului infernal gaseste o cale sa te intorci carand bagaje pline cu cadouri fragile. dar m-am descurcat. se pare ca in the end nu degeaba s-a hotarat ca sunt cea mai capabila din echipa si ca merit acesta mica excursie in sign of recognition for all the hard work. :D

hotelul...mmmm...e de tot rahatul exceptand micile personal touchuri ca si mesajele de intampinare scrise peste oriunde este loc de ele:in lift, pe usa, pe sampon, pe televizor, pe telefon si telecomanda care controleaza jaluzelele si luminile cand rosii cand verzi cand albastre dupa bunul tau plac. dar nu ma plang. cum naiba sa ma plang cand sunt in amsterdaaaaammmmm? cu trecatorii care iti zambesc si te saluta indiferent ca nu te-au vazut si probabil nu te vor mai vedea toata viata lor? cu complet strangers agitati in ultimul hal prin preajma ta, rugandu-te sa faci o poza cu ei, ca le inseninezi dimineata si nu stiu cum sa faca pe dracu in patru sa-ti faca un compliment? ca tenul tau e perfect...ca nuanta impecabila...ca nu alb...dar nu negru... ca o fi ca o pati....

si apoi biroul...locul unde dupa un an intreg toata lumea te recunoaste necontand faptul ca a lucrat sau nu cu ei. si te intreaba de sanatate si iti zambesc si evident mai fac misto cand comiti cate o greseala neintentionata de exprimare in olandeza si iese totalmente altceva decat ce vroiai sa spui.

si razi! razi si tu cu ei chiar daca razi de tine uneori. fiindca in sfarsit te simti din nou IN CULMILE FERICIRII!!!fiindca pana la ora 2 ai deja trei invitatii la cina si te gandesti mmmm ala-bala-portocala?

si ochii iti sclipesc dar nu de la vinurile franceze atat de tari si aromate ci de la implinirea care iti domina sufletul si mintea.

pe scurt? oficial imi merge bine!!!!!

si ca prin minune am uitat de toata amaraciunea de acasa....am uitat de barbati seci si aventuri sordide. de vorbe mari si fapte mici. ori invers. oricum, finalul e acelasi:patul mirobolant in care de cele mai multe ori in loc de dragoste e mai mult frustrare si razbunare. o furie oarba oarecum.

dar nu conteaza. nimic nu mai conteaza cat inca sunt aici. cat inca pot sa iau o gura de alt aer. cat pot sa-mi reincarc bateriile mult prea uzate. cat sunt back in business....