nebun de alb

......iubesc si urasc. in acelasi timp. acelasi om.
dupa reintalnirea cu el doua zile am plutit printre vise si nori asemeni unui fulg. acum am un nod in gat si mi-e greu sufletul de el si de tot ce s-a petrecut. am impresia ca un buldozer a parcat pe pieptul meu si nu pot respira.
cum e posibil ca un singur om sa aiba puterea asta de a te ridica si de a te distruge facand ...nimic? cum e posibil sa nu iti pese de nimeni de nimic in jurul tau atata vreme cat lui ii e bine? calc oameni in picioare, tai si spanzur, trisez si mint doar ca viata lui sa fie mai linistita si impacata? viata care e totalmente paralela de a mea? cum reusesc sa cad de fiecare data in aceeasi capcana si sa-l iert over and over again?
....i've been on that road once before. sunt foarte familiarizata cu statutul de amanta. de cealalta femeie. si totusi lectia nu mi-am invatat-o. spun ca sunt puternica si ca pot face fata. si o repet atat de des incat chiar si eu o cred. ca mai apoi sa ma trezesc la realitate.
de ce nu mi-am ascultat instinctul? de ce nu am luat-o la fuga in timp util? de ce am cedat pentru a nu stiu cata oara privirilor lui? de ce m-am lasat impresionata de "melodia noastra" asemeni unei pustoiace de 15 ani? de ce am ajuns inca o data in acelasi pat cu el? culmea fiind ca nici nu facand nimic? de ce nu pot accepta un alt om langa mine? unul care sa ma iubeasca si sa ma respecte si sa aiba timp si spatiu pentru a ma cuceri si a se lasa cucerit? ma intreb uneori daca merit....
a fost o dulce nebunie toata noaptea aceea. cu toate privirile si atingerile pe furis. cu jindul si dorinta arzatoare de a avea ceva ce nu poate fi al tau. de ce nu poate fi al tau? poate pentru ca am fost eu proasta si nu am luptat atunci cand trebuia pentru el...pentru mine....pentru noi....
poate ca avea dreptate. ca intradevar am vazut mai mult in el decat era cazul. si a ales calea usoara, a fugit de mine si asta e consecinta.
recunosc. a fost palpitant.captivant. si romantic. si mai putin ortodox. si parca rupt dintr-un best seller fiecare minut din acea noapte. imbatata de parfumul lui, il cautam si il doream cu disperare. si comunicam prin cuvinte doar de noi intelese, si ne iubeam in secret in ciuda tuturor privirilor insistente de vultur toate atintite asupra noastra.
ne-am incalcat promisiunile facute. noua si altora. ironia e ca nu conta. chiar si cand taceam, vorbeam. alese sau mai putin alese.
m-a(m) umplut inca o data de iluzii desarte care incet incet ma lasa fara vlaga. sunt oarecum speriata de asta, dar ma incurajez cu faptul ca acesta e acel barbat care a scos la iveala unele parti din mine de care nu stiam ca exista. el e barbatul care a reusit sa ma domesticeasca sau sa trezeasca instinctul de luptatoare, sa ma imbarbateze sau sa ma faca cea mai firava,gingasa, pasionala si dorita femeie, sa ma transforme intr-o vampa fara scrupule sau intr-o fiinta angelica lipsita de aparare. poate ca a mai ramas ceva de descoperit si relevat la mine. poate....
si poate ca inca mai vrea. si poate ca inca il voi mai lasa. poate....
sau poate ca vorbele "binevoitoare" a amicilor lui care nu vor altceva decat sa ma vada in patul lor ma vor afecta odata si odata si voi auzi semnalul de alarma tras de constiinta mea. poate ca ma voi satura sa ma joc de-a soarecele si pisic(ile). poate ca va veni o vreme cand nu mi se va mai parea amuzant felul in care isi schimba culorile la fata asemeni un curcubeu la vazul ca amicii lui se napustesc asupra mea, si sta neputincios, legat de o bucata de fier in jurul degetului.
poate ca voi ajunge si eu la o limita. poate ca voi fi odata mai mult decat o femeie indragostita capabila sa faca orice pentru barbatul iubit. poate nu voi mai frange inimi atat straine cat si ale noastre pentru a-mi atinge scopul.
nimic nu e etern si nici un proces nu e ireversibil. cu toate astea gandurile si visele mele se indreapta catre el. inca.