Un peste pe uscat. Asta mi-a fost (si imi este) conditia de ani de zile. Am ajuns chiar sa ma obisnuiesc cu ea si sa mi sa para normala si fireasca. Muream cate putin in fiecare zi si "respiram" doar in weekenduri.
Weekendul asta am facut chiar si provizii. Am pus pe iarna (cu multa dragoste :)))) in borcanase atent selectionate toate sentimentele (re)traite de tinerete, independenta si libertate de care am avut parte din belsug. Mi-am amintit inca o data cat de mult iubesc Clujul si viata lui de noapte inconfundabila. Fie el in cel mai fitos club cu impresii, fete mai mult dezbracate decat imbracate, sticle de fratele jack :) si mobile ultimul racnet , fie el underground cu oameni nonconformisti, rebeli, iubitori de viata, chitara si bere, plete si piele...
Pentru doua zile nu m-a interesat cat e ceasul, daca e zi sau noapte, m-am rupt de termene limita si planuri contracronometru. Pentru doua zile am simtit ca mi-am gasit un loc. Poate nu era locul meu, dar e un loc care aduce speranta si incredere in mine si nu numai, si momentan asta e tot ceea ce conteaza. Asta e "aerul" meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Cateodata aerul din mijlocul noptii, respirat in mijlocul orasului, in mijlocul unui grup de oameni faini, veseli si nonsalanti, poate fi destul incat sa poti pune pe iarna. Sa nu uiti ca libertatea e o optiune personala, asa cum e si singuratatea.
Oricand mai ai nevoie de un weekend luuuunnnnggg si plin de zambete, stii unde sa vii!
numai sa nu dau in pedofilie!:))
Trimiteți un comentariu