marți, 6 ianuarie 2009
hahaha
in mod ciudat ma domina o stare de impacare cu mine insami. simultan am porniri de xena printesa razboinica :))dar...de data asta convietuiesc in liniste si capra si varza.
cred ca cel mai potrivit cadou pentru mine ar fi un bat alb si un caine ciobanesc. ochelarii fumurii ii am deja. la cat de oarba am putut sa fiu si sa nu fi vazut lasitatea lui al carei dimensiunui depaseste cu muuuult chiar si zidul chinezesc ...zau asa!
ma simt (e)libera(ta) acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Mă uimeşte şi mă sperie capacitatea asta a ta de a crede cu toată fiinţa, de fiecare dată, în povestea pe care o trăieşti. Ca şi cum n-ai fi suferit niciodată. Ai o putere de regenerare incredibilă. Şi oricum nu învăţăm nimic din ceea ce-am trăit, pentru că situaţiile nu se repetă niciodată, aşa că....heal and go on.
daca fac ceva, fac cu trup si suflet. iar povestea e aceeasi. de cand ma stiu. am facut mereu cele mai groaznice alegeri in materie de barbati. parca i-am cautat cu lumanarea si i-am ales unul cate unul musai si obligatoriu cu o "jumatate (im)perfecta" dupa ei. am iubit rar, dar cu o intensitate de nedescris. si am si suferit, mai rau ca un caine de pe prispa.
uneori am impresia ca sunt actrita principala dintr-un film prost in care s-a blocat butonul on si ruleaza la nesfarsit aceeasi scena.
adevarul adevarat e ca chiar si eu sunt putin uimita de mine insami si de reactiile mele vizavi de ultimele zile. s-a naruit o lume in mine, dar in loc sa plang, ma bucur. fiindca am varsat rauri de lacrimi in toate acele lungi nopti si zile in care nu fusese langa mine. si sarbatorile si ziua lui petrecuta departe de mine au pus capacul. si ceva s-a rupt in mine. poate ca in sfarsit m-am desteptat la strigatele disperate ale demnitatii mele, care poate si trebuie sa fie mai presus de nivelul celei de "rezerva". indiferent ca eu sunt cea care citez din vorbele lui "l-am tinut in viata" in clipele de restriste, ca in bratele mele si-a gasit alinarea si odihna, ca de mine a fost fascinat atata amar de vreme.
se spune ca in viata oricarui barbat sunt doua femei. cea pe care o iubeste si cea cu care s-a insurat. a fost un fel de motto al meu ...pana acum. si spun pana acum, nu pentru ca m-ar bate cel mai mic gand de maritis, ci pentru ca simt nevoia ca sa fiu iubita asa cum merit, sa fie capabil sa strige in gura mare ca eu pe fata asta o iubesc si o vreau langa mine.
Trimiteți un comentariu