sweet november

ma simt ca charlize theron in sweet november. viata mea e copia fidela a vietii sarei. luna si barbatul...

si trece. atat de repede. si luna, si barbatul along with it. in neant. cateodata ma fortez sa-mi amintesc fete, nume sau intamplari. desi nu au fost barbati stersi. dimpotriva. fiecare au fost pregnanti in felul lor. doar ca nici unul nu a ajuns la inima mea. si nici nu stiu daca vroiam sa ajunga. inima mea e in continuare furata si ferecata de ochii lumii si poate si de el insusi. e in continuare la V.

vorbisem cu el. dupa un an intreg de zile, vorbisem cu el. conversatie neinsemnata din care merita retinut doar intrebarea lui care suna ceva de genul tu chiar nu ai de gand sa faci lucrurile sa intre in fagasul lor firesc? tu chiar nu vrei sa ai o relatie normala cu cineva?imi venea sa urlu. sa-i raspund ca tu chiar esti atat de orb sa nu vezi ca sunt schilodita din punct de vedere emotional? iar cutitul e in mana ta?

raspunsul, desi nu a fost dat in atatea cuvinte a ramas un nu categoric. in parte ma complac in situatia de fata. in parte ma face fericita. in parte ma deprima. dar cel mai mult, ma oboseste.

sunt obosita...atata tot... imi rasuna cuvintele lunii februarie presupun :)

"Ai obosit? ...Ce pacat ca nu putem sa ne silim constiinta sa sune zilnic precum desteptatorul. N-am mai obosi si nici neimplinirile nu ne-ar durea...Neimplinirile dor pt ca raman. Tu stii asta mai bine edcat mine. Cred ca e unul dintre cele cu care nu vreau sa concurez cu tine. M-ai bate . Tu stii ca poti avea si cumpara orice, de la placere pana la o vata pe bat....o implinire nu vei cumpara niciodata. Zi de zi construim amandoi se pare... amintiri dar unii , prea putine impliniri. Inteleg mintea de femeie , sau cel putin, am pretentia c-as intelege-o. Poti s-o faci sa planga in sughituri...sau sa-i spui vorbe grele. O poti minti facand-o sa planga de fericire sau... o poti face chiar sa simta ca e fericita.... Te scalzi in voluptatea usurarii intunecand fata unei femei...nedrept de usor. O poti transfiorma chiar si-n amintire urata. Superlativ al cinismului, gandul ca e frumoasa cand plange te scarbeste de propria-ti (ne)fiinta. Ca barbat asa vezi lucrurile...Ca barbat, femeia conteaza prea putin. Asta cred ca ai omis din calculele unei vieti traite intre repere variabile. In rest, ce-i viata ta? Hai sa-ti spun cum o vede un barbat : Doua cutite manjite de gem, ea nu si-a terminat oul ochi si salata de rosii. De regula, doua pahare de vin rosu stau marturie ca aseara ai reusit sa fie bine. Firimituri, cateva folii de medicamente, albastrul transparent al unei sticle de apa plata care se confrunta cu mobila maro inchis de bucatarie. Servetele rosii, o sticla de sampanie nedesfacuta la care nu indraznesti sa speri. Toate sar in ochi si se fixeaza pe retina, condimentele din jurul imaginii cu ea neinsemnata....O amintire, candva. Asta e imaginea in care te vad si-o simt ca fiindu-ti comuna. Un el implinit superficial si-o tu ce poti fi oricand o alta. Ai obosit si constati acum ca si constiinta lucreaza in defavoarea ta. Poate deseori iti doresti sa poti sa plang. Gresesc? Pt ca, cred eu, numai plansul asta de neimplinire si de “singur” inmulteste sentimentul ala de vinovatie si placeri ilicite care, culmea, nu te indoaie, te revolta si de ajuta sa te simti apoi rece si invincibila. Doar ca...secundele sunt supraelastice...zile-s moi...verile calde iar craciunul cere anual un tribut de-al doilea om ...sentinta muta a unei amintiri urate pe care tocmai ai dat-o in folosinta, la cheie, cu toate finisajele. Asadar, e normal sa obosesti...Constiinta nu te-ajuta deloc pe dinauntru si din pacate constiinta nu e reglabila precum un ceas desteptator pe din cand in cand, mai poti sa te faci ca uiti sa-l tragi...sau pe care-l poti programa sa te trezeasca...Constiinta traieste zile din noi, din tine...pe cont propriu.Ar fi atat de simplu sa ne amintim zilnic ca trebuie sa construim amintiri frumoase. Si-atat de departe te simt de ele si de-a fi...implinita.
O zi calda, straino..."

ahhh ca am citit si am recitit mailul asta la nesfarsit. si am ascultat pe repeat celei care minte al lui minulescu pana ce am invatat-o pe de rost. si de fiecare data aduce lacrimi in ochii mei. si o nevoie acuta de o bautura taaaarrrreee. sa ma muteasca. sa ma amorteasca. sa ma faca sa uit. sau sa-mi amintesc.

sa uit ca sunt prinsa intr-o capcana a timpului. prinsa in propria-mi nesabuinta si neputinta. sa-mi amintesc ca ar fi vremea sa vad si eu dincolo de orizonturile (nemarginite) al unei amante. sa-mi amintesc cum e sa poti suna la 3 dimineata pe cineva doar pt a-i spune ca ti-e dor de atingerea lui. de mirosul lui.

...sunt atat de obosita...si atat de trista...si atat de pierduta...